Constitutional exception referral rejected as inadmissible; appeal dismissed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei şi încheierea atacată

Prin decizia nr. 3644 din data de 26 iunie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 186 din 18 ianuarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

Prin aceeaşi decizie - nr. 3644/26 iunie 2019 - instanţa a respins şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35, art. 488 şi art. 489 C. proc. civ., invocată de contestator, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii, pronunţată în soluţionarea unei contestaţii în anulare, contestatorul A. a formulat o nouă contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2019.

În cadrul acestui ultim dosar, petentul-contestator A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 şi art. 488 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 52 alin. (1), art. 126 alin. (6), art. 1 alin. (5), art. 73 alin. (3) din Constituţia României şi la dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O., examinarea admisibilităţii acestei excepţii făcând obiectul judecăţii în dosarul nr. x/2019, în conformitate cu dispoziţiile art. 148 alin. (12) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin încheierea din data de 8 decembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de petentul-contestator A., privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 şi art. 488 C. proc. civ., invocată în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

2. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., în motivarea căii de atac arătându-se că instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate nu a respectat dispoziţiile Deciziei nr. XXXVI/2006 pronunţate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, pronunţate chiar în raţiunea evitării unui mod subiectiv şi discreţionar de către instanţele de judecată a excepţiilor de neconstituţionalitate.

Astfel, instanţa are obligaţia de a răspunde excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa ei, ca o garanţie a liberului acces la justiţie, garantat de dispoziţiile art. 21 din Constituţia României.

De asemenea, competenţa instanţei în faţa căreia a fost ridicată o astfel de excepţie este limitată la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute în cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, recurentul apreciind, totuşi, că obligaţia de a răspunde unei excepţii de neconstituţionalitate subzisă indiferent dacă aceasta are sau nu, potrivit regulilor generale, competenţă în soluţionarea fondului litigiului.

Deşi a fost legal citat, intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări în cauză.

3. Considerentele instanţei de recurs

Examinând încheierea atacată prin prisma actelor şi lucrările dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din interpretarea logico-juridică a dispoziţiilor art. 29 alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 47/1992 rezultă că, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiţii în mod cumulativ: excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare; norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Cu referire la condiţia de admisibilitate, în sensul că dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate a fost invocată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că aceasta trebuie să vizeze incidenţa prevederii legale asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauza dedusă judecăţii, adică asupra obiectului procesului civil aflat pe rolul instanţei judecătoreşti.

Stabilirea acestui interes se face de către instanţa de judecată, pe calea verificării pertinenţei excepţiei, în raport cu procesul în care a intervenit şi a efectului pe care decizia Curţii Constituţionale îl poate produce în soluţionarea procesului principal, respectiv asupra conţinutului hotărârii ce se va pronunţa în cauză.

În prezenta cauză, recurentul a solicitat exercitarea controlului de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 şi art. 488 C. proc. civ., referitoare la "constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept", respectiv "motivele de casare".

Or, după cum, în mod corect, s-a reţinut şi în cuprinsul încheierii recurate, se constată că nu există legătură între soluţia ce ar putea fi pronunţată de Curtea Constituţională a României asupra excepţiei de neconstituţionalitate a acestor prevederi legale şi cea din litigiul în cadrul căruia a fost invocată, litigiu ce vizează o contestaţie în anulare cu condiţii de admisibilitate specifice, care, la rândul său, a fost generată, tot de invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate.

Nu sunt fondate nici susţinerile recurentului privind nerespectarea dispoziţiilor Deciziei nr. XXXVI/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Potrivit celor statuate prin această decizie, "Încheierile instanţelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, sunt supuse căii de atac a recursului.". Or, în cuprinsul încheierii recurate, instanţa a consemnat calea de atac împotriva acesteia - recursul, dar şi termenul pentru exercitarea acesteia - 48 de ore de la pronunţare, neputându-se constata încălcarea deciziei amintite.

Pentru aceste considerente, constatând că încheierea recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondată calea de atac promovată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din data de 08 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2021.