Jurisdiction for precautionary seizure of assets: accessory claims follow the competent court for the principal claim, excluding appellate review where the principal claim is not high-value
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's declination of jurisdiction and confirming that the original request must be heard by the Constanța County Court. The dispute concerned a procedural application for precautionary seizure of assets, where the appellant argued the appellate court erred in declining jurisdiction despite the alleged value of the underlying claim exceeding the statutory threshold, while the opposing party contended the claim did not meet the criteria for appellate-level competence. The decisive legal basis involved the application of Article 17 of the Code of Civil Procedure, which assigns accessory requests to the court competent for the principal claim, and Article 2, paragraph 1, letter c), which grants first-instance commercial jurisdiction to the county court for matters valued up to 10 billion lei; the court determined that since the underlying judicial decisions cited by the appellant did not contain a high-value enforcement clause, the matter fell within the county court's competence.
Legislator headnote
AI generatedart. 17 C. proc. civ, art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ; Jurisdiction for precautionary seizure of assets: accessory claims follow the competent court for the principal claim, excluding appellate review where the principal claim is not high-value: Examinând actele și lucrările dosarului se constată că instanța investită inițial a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 17 C. proc. civ., potrivit căruia cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Constanța la data de 6 martie 2003 A.I. a solicitat în contradictoriu cu S.C. R. S.A. aplicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtei, în temeiul deciziei nr. 226 din 20 martie 1990 a Tribunalului Constanța, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1039 din 29 mai 1992 a Curții Supreme de Justiție.
Prin sentința civilă nr. 20 din 24 martie 2003 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a avut în vedere prevederile art. 17 C. proc. civ., potrivit căruia cererile accesorii și incidente sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală, precum și prevederile art. 2 pct. 1 lit. b1 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri, A.I. a declarat recursul de față, susținând că în mod greșit Curtea de Apel Constanța și-a declinat competența, fără a ține seama că drepturile părții vătămate depășesc valoarea de 10 miliarde lei și de faptul că de 14 ani de zile Tribunalul Constanța își declină competența în favoarea Judecătoriei Constanța, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că instanța investită inițial a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 17 C. proc. civ., potrivit căruia cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Contestatorul solicită aplicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor debitorului său, invocând hotărâri judecătorești, ce nu cuprind dispoziții de obligare a societății comerciale chemate în judecată de o valoare foarte mare, care să depășească 10 miliarde lei.
În această situație, rezultă că instanța a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., potrivit căruia tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de până la 10 miliarde lei inclusiv, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
Prin urmare, în materia litigiilor de muncă, tribunalul are rol de primă instanță, în condițiile textului redat.
De aceea, se constată, că este legală și temeinică hotărârea de declinare a competenței de soluționare a pricinii de față în favoarea tribunalului, astfel că recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.I. împotriva sentinței nr. 20 din 24 martie 2003 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2003.