Scope of co-owner notarial declaration requirement for green home funding eligibility under undivided ownership

Şedinţa publică din data de 26 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 februarie 2018, pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu ("AFM"), a solicitat:

- anularea Deciziei AFM de respingere a contestaţiei înregistrată la AFM cu nr. 1551/cvc/02.10.2017, publicată pe site-ul www.x.ro, în "Anexa 2 - Respinse", din data de 15 noiembrie 2017;

- anularea Deciziei AFM de respinge a dosarului de finanţare nr. x depus pentru Programul Casa Verde Clasic - persoane fizice, sesiunea octombrie 2016 pe numele de A., publicată în Anexa nr. 2/AB din data de 20 septembrie 2017, pe site-ul www.x.ro;

- pe cale de consecinţă admiterea cererii de finanţare ce face obiectul dosarului de finanţare nr. x.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 127 din 11 iunie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu;

(ii) a anulat decizia Comitetului Director din data de 20.09.2017 şi decizia de respingere din data de 15.11.2017, emisă cu privire la dosarul de finanţare seria x nr. x, depus de reclamant;

(iii) a obligat pârâta să continue procedura de analiză şi selecţie cu privire la dosarul de finanţare seria x nr. x, potrivit prevederilor art. 16 din Ordinul nr. 1817/20.09.2016, emis de Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor;

(iv) a respins, în rest, acţiunea.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 127 din 11 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea în tot a acţiunii.

În motivarea recursului, pârâta AFM a arătat că, potrivit art. 13 alin. (1) lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016, unul dintre criteriile de eligibilitate îl reprezintă depunerea, odată cu dosarul de finanţare, a unei declaraţii notariale, semnată de toţi coproprietarii, din care să rezulte că pentru imobilul respectiv se va depune o singură cerere de finanţare. În speţă au fost depuse două declaraţii, una notarială, semnată de soţia reclamantului şi una pe proprie răspundere, dată de reclamant, însă nu în formă notarială, astfel încât nu au fost respectate prevederile normative anterior menţionate.

Susţine pârâta că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că prevederile art. 13 alin. (1) lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016 nu se aplică situaţiei reclamantului, întrucât această obligaţie priveşte doar proprietarii imobilelor aflate în coproprietate, iar nu şi pe cele în devălmăşie. În raport de dispoziţiile art. 632 C. civ., criteriul de departajare între formele proprietăţii comune este unul de ordin cantitativ, nu calitativ, iar proprietatea devălmaşă reprezintă o formă a proprietăţii comune. Ca atare, susţine pârâta, ambii soţi sunt coproprietari ai imobilului în forma devălmaşă, iar legiuitorul a stipulat obligaţia depunerii declaraţiei notariale de către toţi coproprietarii, indiferent de forma de exercitare a dreptului comun de proprietate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare în dosarul instanţei de recurs, prin care nu a invocat excepţii.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu este nefondat, pentru următoarele considerente:

Problema litigioasă în speţă este reprezentată de modul de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. i) din Ordinul nr. 1817/20.09.2016 emis de Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, potrivit cărora:

"(1) Dosarul de finanţare va cuprinde: (...) i) pentru imobilele deţinute în coproprietate se va depune o declaraţie notarială, semnată de toţi coproprietarii, din care să reiasă că pentru imobilul respectiv se va depune o singură cerere de finanţare, precum şi persoana solicitantă, în original.", raportat la dispoziţiile art. 632 din C. civ., care reglementează formele proprietăţii comune ca fiind următoarele: a) proprietatea pe cote - părţi (coproprietatea); b) proprietatea în devălmăşie (devălmăşia).

Înalta Curte reţine că imobilul la care se implementează proiectul ce se doreşte a fi finanţat prin Programul Casa Verde Clasic este deţinut în devălmăşie de soţii A. şi B., cererea de finanţare fiind formulată de A..

Pârâta AFM a respins cererea de finanţare depusă de reclamant, reţinând nerespectarea criteriului de eligibilitate prevăzut de dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016, respectiv faptul că este depusă declaraţie pe proprie răspundere în formă notarială doar de către coproprietarul care nu a depus cererea de finanţare (respectiv soţia intimatului-reclamant, B.).

În cursul soluţionării contestaţiei administrative, cât şi în faţa instanţei de fond, părţile au prezentat opinii diferite cu privire la înţelesul noţiunii de imobile deţinute în "coproprietate" din cuprinsul art. 13 alin. (1) lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016, respectiv cu privire la obligaţia depunerii unei declaraţii notariale de către "toţi coproprietarii". Pârâta a susţinut că noţiunea de "coproprietate" priveşte toate formele proprietăţii comune prevăzute de art. 632 C. civ., astfel încât este necesară depunerea unei declaraţii notariale de către ambii soţi C., în calitate de proprietari devălmaşi, nu doar de coproprietarul care nu a depus cererea de finanţare, pe când reclamantul a susţinut că legiuitorul a avut în vedere doar proprietatea pe cote-părţi, nu şi forma de proprietate devălmaşă exercitată de soţi, opinie împărtăşită şi de instanţa de fond.

Înalta Curte consideră că, în pentru a lămuri obligaţia reglementată de art. 13 alin. (1) lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016, trebuie avut în vedere scopul urmărit de legiuitor la edictarea textului normativ, în raport de conţinutul declaraţiei reglementate de acest text de lege. În opinia instanţei de recurs, în ipoteza unui bun imobil pentru care se solicită finanţare nerambursabilă prin programul "Casa Verde" şi faţă de care mai multe persoane exercită concomitent dreptul de proprietate, depunerea declaraţiei notariale are menirea de a confirma că toţi coproprietarii îşi exprimă acordul în sensul depunerii unei cereri de finanţare unice şi a indicării persoanei solicitante. Depunerea declaraţiei preîntâmpină ivirea unor situaţii litigioase determinate de depunerea cererii de finanţare de mai mulţi coproprietari ori, după acordarea finanţării, de opoziţia celorlalţi coproprietari la implementarea proiectului.

În speţă, oricum s-ar interpreta noţiunea de coproprietate uzitată de art. 13 alin. (1) lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016, ca făcând trimitere la ambele forme de proprietate comună sau doar la proprietatea pe cote-părţi, Înalta Curte constată că, în speţă, scopul reglementării este atins prin depunerea unei declaraţii notariale de către coproprietarul B., conform textului normativ amintit, dublată de declaraţia pe proprie răspundere depusă de reclamantul A., potrivit art. 13 alin. (1) lit. c) din acelaşi ordin.

Astfel, prin declaraţie pe propria răspundere, solicitantul A. a arătat că nu a mai aplicat pentru acelaşi imobil şi nu a mai depus o altă cerere de finanţare care să fi fost acceptată în cadrul sesiunii şi că nu a mai primit finanţare în cadrul aceluiaşi program pentru acelaşi imobil în sesiunile derulate anterior. Totodată, prin declaraţia notarială autentificată sub nr. x/07.10.2016, B., soţia intimatului-reclamant, a declarat că nu va depune cerere pentru Programul Casa Verde 2016 şi că este căsătorită cu A. sub regimul matrimonial al comunităţii legale, fiind proprietari devălmaşi ai imobilului situat în sat Jidvei (Com. Jidvei), str. x, jud. Alba.

Înalta Curte constată că interpretarea recurentei-pârâte, potrivit căreia declaraţia notarială trebuie depusă şi de persoana solicitantă, se caracterizează printr-un formalism excesiv, care se îndepărtează de la scopul instituirii acestei obligaţii. Acceptând această ipoteză, s-ar ajunge la situaţia în care solicitantul ar fi nevoit să depună atât declaraţia pe proprie răspundere prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. c) din Ordinul nr. 1817/2016, cât şi declaraţia notarială prevăzută de lit. i) a aceluiaşi articol, prin care ar arăta unul şi acelaşi aspect şi anume că pentru imobilul în discuţie nu s-a mai depus şi nu se va mai depune o altă cerere de finanţare. Cât priveşte indicarea persoanei solicitante, dacă menţionarea acesteia este o cerinţă rezonabilă în cazul declaraţiei notariale formulate de coproprietarii nedepunători ai cererii de finanţare, în cazul reclamantului însuşi o astfel de declaraţie este lipsită de orice utilitate practică, voinţa de a solicita finanţarea fiind exprimată prin însăşi depunerea cererii de finanţare şi a documentelor însoţitoare.

În speţa de faţă, scopul urmărit de legiuitor este atins prin depunerea declaraţiei notariale prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016 doar de către coproprietara B., impunerea unei astfel de obligaţii în sarcina solicitantului fiind excesivă, datorându-se unei interpretări rigide şi greşite a textului normativ de către recurenta-pârâtă, în disonanţă cu celelalte prevederi ale ordinului amintit.

Concluzionând, Înalta Curte consideră că, prin menţiunea depunerii declaraţiei de către "toţi coproprietarii", legiuitorul nu a intenţionat să îl includă în această sintagmă şi pe coproprietarul depunător al cererii de finanţare, obligaţia declarativă a acestuia fiind îndeplinită în raport de prevederile art. 13 alin. (1) lit. c), iar nu de prevederile lit. i) ale aceluiaşi articol din Ordinul nr. 1817/2016.

Faţă de această concluzie, Înalta Curte apreciază că nu mai este necesară analizarea criticilor referitoare la diferenţele dintre cele două forme de proprietate comună, întrucât, chiar în ipoteza în care s-ar aprecia că legiuitorul a vizat ambele forme de proprietate comună, instanţa de control judiciar a stabilit că obligaţia depunerii declaraţiei notariale nu incumbă şi coproprietarului solicitant al finanţării, ci doar celorlalţi coproprietari nedepunători ai cererii.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei civile nr. 127 din 11 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2021.