Validity of lifting pre-emptive shareholder rights in capital increase: mandatory quorum requirements under capital market and commercial company law prevail over privatization acceleration rules

Şedinţa publică din data de 25 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond în primul ciclu procesual

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 10.03.2015, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Aviaţia Utilitară Bucureşti S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea de Supraveghere Financiară şi Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, (i) anularea Deciziei nr. 1460/09.10.2014 emise de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară; (ii) anularea Deciziei nr. 1869/02.12.2014 emise de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară; (iii) obligarea pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară la plata cheltuielilor de judecată.

Prin răspunsul la întâmpinare, formulat la data de 15.05.2015, reclamanta a precizat că înţelege să îşi modifice acţiunea, în sensul de a se judeca doar în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, precizare reiterată la termenul de judecată din data de 12 iunie 2015.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 1798 din 19 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Aviaţia Utilitară Bucureşti S.A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea de Supraveghere Financiară şi Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, ca nefondată.

2. Recursul formulat împotriva hotărârii primei instanţe. Decizia instanţei de recurs

2.1. Împotriva acestei sentinţe, reclamanta Aviaţia Utilitară Bucureşti S.A. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

2.2. Prin Decizia nr. 1665 din 25 aprilie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de reclamantă, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

3. Al doilea ciclu procesual. Soluţia primei instanţe în rejudecare după casare

În rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 27.06.2018.

Prin sentinţa civilă nr. 1266 din 2 aprilie 2019, Curtea a admis acţiunea, a anulat Deciziile nr. 1460/09.10.2014 şi nr. 1869/02.12.2014 emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

A luat act de renunţarea reclamantei la judecata cauzei în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS).

A obligat pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară la plata către reclamantă a sumei de 17.945,14 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxe de timbru şi onorariu avocaţial.

4. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând modificarea în tot a hotărârii recurate şi, pe fond, respingerea acţiunii formulat de Aviaţia Utilitară S.A., ca nefondată.

4.1. În motivarea căii de atac, recurenta pârâtă arată că prin Decizia A.S.F. nr. 1460/09.10.2014, S.C. A. S.R.L., administrator unic al S.C. Aviaţia Utilitară S.A. Bucureşti, a fost obligată ca în termen de 45 de zile de la data comunicării deciziei, să convoace AGEA în condiţiile prevăzute de art. 117 şi art. 118 din Legea nr. 31/1990, cu modificările şi completările ulterioare, care să se desfăşoare în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi în cadrul căreia să se hotărască:

- emiterea suplimentară de acţiuni pentru a fi oferite spre subscriere celorlalţi acţionari ai societăţii în vederea exercitării de către aceştia a dreptului de preferinţă, acordându-se astfel acestora posibilitatea păstrării ponderii în capitalul social al societăţii, operaţiunea de majorare a capitalului social urmând a fi realizată în baza unui prospect proporţionat aprobat de ASF,

- sau ridicarea dreptului de preferinţă în condiţiile respectării prevederilor art. 240 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu completările şi modificările ulterioare.

Prin adresa înregistrată la A.S.F cu nr. x/22.10.2014, Aviaţia Utilitară S.A. Bucureşti, reprezentată legal prin A. S.R.L., în calitate de administrator unic, a formulat plângere prealabilă împotriva Deciziei A.S.F. nr. 1460/09.10.2014.

Prin Decizia A.S.F. nr. 1869/02.12.2014, A.S.F a respins această plângere prealabilă ca neîntemeiată.

Susţine recurenta pârâtă că obligaţia convocării AGEA în sarcina Aviaţia Utilitară S.A. Bucureşti s-a impus ca urmare a nerespectării condiţiilor de participare care trebuiau îndeplinite la AGEA acestei societăţi din data de 3.04.2009 care s-a desfăşurat cu nerespectarea legii în materia adoptării hotărârilor de ridicare a dreptului de preferinţă astfel încât să se poată adopta valabil o astfel de hotărâre, cu respectarea drepturilor tuturor acţionarilor societăţii.

Astfel, la AGEA Aviaţia Utilitară S.A din data de 13.04.2009 a fost adoptată hotărârea de majorare a capitalului social cu suma de 2.088.547,5 RON, reprezentând valoarea unui teren în suprafaţă de 89.830 m.p., conform Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x, prin emiterea unui număr de 835.419 acţiuni care au revenit de drept AVAS, actualmente AAAS.

În cadrul acestei AGEA de majorare a capitalului social nu au fost respectate condiţiile de participare care trebuiau îndeplinite pentru a se adopta valabil o hotărâre de ridicare a dreptului de preferinţă. Astfel cum se atestă în mod cert, la AGEA din data de 13.04.2009 nu au participat cel puţin 3/4 din cei 568 de acţionari, înregistraţi la Depozitarul Central pentru a se putea hotărî ridicarea dreptului de preferinţă pentru acţionarii societăţii, în mod legal.

În conformitate cu prevederile art. 240 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital " în cazul majorărilor de capital social prin aport în numerar, ridicarea dreptului de preferinţă a acţionarilor de a subscrie noile acţiuni trebuie să fie hotărâtă în adunarea generală extraordinară a acţionarilor, la care participă cel puţin 3/4 din numărul titularilor capitalului social şi cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin 75% din drepturile de vot."

Conform prevederilor art. 130 alin. (3) din Regulamentul CNVM/ASF nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, cu modificările ulterioare, "Majorarea capitalului social al unei societăţi ale cărei acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată se va realiza cu acordarea posibilităţii păstrării ponderii deţinute de fiecare acţionar în capitalul social al acesteia".

Referitor la motivul de recurs privind aplicarea greşită a nomelor de drept material, prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8, în ceea ce priveşte susţinerea instanţei de fond în conformitate cu care, "în cauză, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării şi nu dispoziţiile legale cu caracter general reglementate de legea nr. 31/1990 respectiv, ale Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital," recurenta pârâtă arată următoarele:

Astfel, în argumentaţia formulată, Aviaţia Utilitară S.A. invocă faptul că A.S.F. a interpretat greşit dispoziţiile legale, în speţă prevederile art. 130 din Regulamentul CNVM/ASF nr. 1/2006, art. 240 din Legea nr. 297/2004, raportat la dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 137/2002.

In acest caz, majorarea capitalului social a fost realizată pe baza valorii înscrise în anexa la Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x, şi a avut ca finalitate emiterea unui număr de 835.419 acţiuni suplimentare, în sumă de 2.088.547,5 RON, reprezentând valoarea terenului.

In conformitate cu prevederile Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, capitalul social al societăţii se poate majora în favoarea exclusiv AAAS, cu valoarea terenurilor pentru care au fost emise certificate de proprietate, cu condiţia îndeplinirii prevederilor art. 12 alin. (52) din lege.

Portrivit dispoziţiilor art. 216 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 31/1990R, subscrierea subsecventă majorării capitalului social este condiţionată de exercitarea dreptului de preferinţă.

Dreptul de preferinţă al acţionarilor poate fi limitat sau ridicat numai prin AGEA, cu respectarea art. 217 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 R, această hotărâre putând fi adoptată doar în prezenţa acţionarilor reprezentând trei pătrimi din capitalul social subscris, cu majoritatea voturilor acţionarilor prezenţi.

În mod netemeinic, instanţa de fond reţine faptul că "majorarea de capital social s-a făcut de drept la data de 19.02.2007 când a fost emis Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x astfel încât acţionarii aveau posibilitatea să îşi exercite dreptul de preferinţă în termen de 15 zile de la data AGEA din data de 13.04.009."

Susţine recurenta pârâtă că majorarea de capital social nu s-a realizat de drept la data emiterii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x, ci a fost hotărâtă în AGEA Aviaţia Utilitară S.A. din data de 13.04.2009 şi a devenit opozabilă de la momentul înregistrării acestei hotărâri la Registrul Comerţului.

In raport de prevederile legale imperative invocate anterior, nu poate fi escamotată sub nicio formă această evidenţă de drept şi de fapt şi anume, că respectiva AGEA din 13.04.2009 trebuia să îndeplinească cerinţele legale în privinţa convocării şi participării a unui număr de cel puţin 3/4 din cei 568 de acţionari ai societăţii, înregistraţi la Depozitarul Central la data de referinţă.

Exercitarea efectivă a dreptului de preferinţă este o problemă subsecventă problemei principale, aceea a convocării, participării şi exercitării valabile a dreptului de vot al acţionarilor cu privire la chestiunea dreptului de preferinţă.

În acest caz, la AGEA Aviaţia Utilitară S.A. din data de 13.04.2009 nu a fost asigurată tocmai această condiţie primordială, a asigurării cvorumului desfăşurării legale a acestei AGEA deoarece a participat doar un singur acţionar din cei 568 înregistraţi la data de referinţă.

Problema în această cauză nu este aceea a momentului la care se exercită dreptul de preferinţă, ci aspectul legat de cvorumul desfăşurării în mod legal a AGEA din data de 13.04.2009 astfel încât argumentul instanţei de fond, conform căruia nu exista fundament juridic pentru a recunoaşte un drept preferinţă al acţionarilor la subscriere, precum şi faptul că această interpretare reiese cu evidenţă şi din cuprinsul art. 12 alin. (7) din legea nr. 137/2002 sunt lipsite de relevanţă.

Referitor la motivul de recurs art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. privitor la faptul că hotărârea de fond cuprinde motive contradictorii, recurenta pârâtă susţine că printr-un raţionament eronat, instanţa de fond a eliminat din analiza actelor administrative contestate dispoziţiile legale în materia pieţei de capital deşi, este evident faptul că statutul Aviaţia Utilitară S.A. este cel al unei societăţi admise la tranzacţionare, emitent de valori mobiliare, căruia îi sunt incidente în mod expres prevederile legislaţiei speciale în materia pieţei de capital, Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, în vigoare la momentul emiterii actelor administrative contestate, în prezent, aceste dispoziţii fiind preluate prin Legea nr. 126/2018 privind pieţele de instrumente financiare.

Atât prevederile art. 12 din Legea nr. 137/2002 cât şi prevederile art. 240 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, art. 130 alin. (3) din Regulamentul CNVM/ASF 1/2006, sunt în consonanţă în ceea ce priveşte faptul că ridicarea dreptului de preferinţă poate fi hotărâtă de AGEA societăţii emitente doar cu respectarea prevederilor referitoare la cvorum, participare de cel puţin 3/4 din numărul acţionarilor şi cu votul unui număr de acţionari reprezentând cel puţin 75% din drepturile de vot, în condiţiile prevăzute de art. 1 17, art. 1 17 1, art. 129 din legea nr. 31/1990 R.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (10) din Regulamentul CNVM/ASF 1/2006, cu modificările şi completările ulterioare, "Oferirea către acţionarii existenţi în cadrul dreptului de preferinţă a unor acţiuni emise în vederea majorării capitalului social se realizează în baza unui prospect/prospect proporţionat în conformitate cu art. 26a din Regulamentul (CE) nr. 809/2004 în ceea ce priveşte formatul şi conţinutul prospectului, ale prospectului de bază, ale rezumatului şi ale condiţiilor finale şi în ceea ce priveşte cerinţele de publicitate, cu modificările şi completările ulterioare."

În ceea ce priveşte litigiul derulat cu AVAS/AAAS în legătură cu AGEA din data de 13.04.2009, recurenta pârâtă arată că dosarul nr. x/2009, care s-a aflat în fond pe rolul TMB, secţia a Vl-a Comercială, a avut ca obiect solicitarea AAAS de obligare a S.C. Aviaţia Utilitara S.A. la repararea prejudiciului cauzat AS constând în diferenţa dintre valoarea reală a terenului şi valoarea cu care pârâta a majorat -spitalul social. In mod definitiv, această cerere a fost respinsă în urma soluţionării unei excepţii, şi anume, excepţia lipsei calităţii procesuale active.

Nici în fond şi nici în recurs, instanţele nu s-au pronunţat asupra problemei acordării dreptului de preferinţă, astfel încât nu se pot reţine, implicit, efectele autorităţii de lucru judecat în cauză.

În concluzie, recurenta pârâtă susţine că este indubitabil faptul că în cadrul acestei AGEA Aviaţia Utilitară S.A. de majorare a capitalului social, din data de 13.04.2009, nu au fost respectate condiţiile de participare care trebuiau îndeplinite pentru a se adopta valabil o hotărâre de ridicare a dreptului de preferinţă.

În egală măsură, recurenta pârâtă a criticat şi soluţia de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, considerând că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 451-452 C. proc. civ. şi, în subsidiar, susţine că nivelul cheltuielilor la care a fost obligată nu respectă exigenţele principiului proporţionalităţii.

4.2. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata reclamantă a invocat excepţia lipsei de interes a recursului, motivată de faptul că la data de 03.06.2019 acţiunile emise de societate au fost retrase de la tranzacţionare şi tot cu aceeaşi dată aceste acţiuni au fost radiate din evidenţa ASF.

Faţă de aceste considerente, intimata reclamantă susţine că recurenta pârâtă nu mai are niciun interes în cauză, întrucât societatea nu mai este obligată să respecte dispoziţiile legislaţiei privind piaţa de capital.

În plus, tot în susţinerea aceleiaşi excepţii, intimata reclamantă a invocat, prin notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei la 21.04.2021, hotărârea AGEA Aviaţia Utilitară S.A. nr. 1/30.03.2020, prin care s-a dispus reducerea capitalului social iar ca urmare a acestei reduceri, structura actuală a acţionariatului cuprinde doi acţionari, niciunul din ei nefiind acţionari la data emiterii deciziei ASF contestate.

5. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Soluţionând excepţia lipsei de interes a recursului, Înalta Curte constată că este nefondată, fiind justificată, de către recurenta pârâtă, promovarea prezentei căi de atac în contextul în care prin sentinţa civilă ce face obiectul prezentei căi de atac prima instanţă a desfiinţat actul administrativ emis de recurenta pârâtă în virtutea prerogativelor de autoritate de supraveghere a pieţei de capital şi totodată, a obligat recurenta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 17945,14 RON.

Prin urmare, în exercitarea atribuţiilor de supraveghere a pieţei de capital, ASF realizează competenţele legale cu care a fost învestită, nefiind necesar să probeze, în concret, un alt interes când exercită acţiunea civilă în atingerea acestui scop.

Apoi, aspectele invocate de intimata reclamantă în susţinerea excepţiei lipsei de interes a recursului vizează, în realitate, împrejurări ce ţin de executarea actului administrativ contestat în cauză şi nu de legalitatea acestuia, fiind în afara oricărei discuţii faptul că legalitatea actului administrativ se apreciază prin verificarea conformităţii acestuia cu normele juridice în baza cărora a fost şi starea de fapt avută în vedere de emitentul actului, nicidecum prin raportare la împrejurări survenite ulterior emiterii sau adoptării actului.

În orice caz, o însuşire fără rezerve a excepţiei lipsei de interes a recursului ar pune recurenta pârâtă în situaţia de a suporta obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată în condiţiile în care nelegalitatea actului emis de aceasta nu ar mai putea face obiectul cercetării judecătoreşti or şi numai pentru acest din urmă considerent recurenta justifică interesul promovării căii de atac.

Examinând recursul propriu-zis, Înalta Curte constată că este fondat, urmând a casa sentinţa nr. 1266 din 2 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pentru motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi, în rejudecare, va respinge ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.

Prealabil menţionării considerentelor care au condus instanţa de control judiciar la concluzia anterior menţionată trebuie precizat faptul că deşi recurenta pârâtă a invocat, la nivel formal, două motive de casare şi anume cele prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., dezvoltarea acestora plasează criticile recurentei exclusiv în câmpul de aplicare a dispoziţiilor ce sancţionează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material(art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) şi nu al celor ce vizează modalitatea de motivare a hotărârii judecătoreşti(art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.).

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că reclamanta intimată a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune ce vizează anularea deciziei ASF nr. 1460/09.10.2014, decizie prin care recurenta pârâtă a constatat încălcarea prevederilor legale cu prilejul desfăşurării adunării generale extraordinare a acţionarilor reclamantei din data de 13 aprilie 2009, adunare care trebuia să se desfăşoare cu asigurarea unui cvorum de 3/4 din acţionarii societăţii reclamantei, date fiind măsurile discutate şi adoptate în acea şedinţă.

Soluţionând acţiunea reclamantei, prima instanţă a apreciat că este întemeiată, considerând că majorarea de capital, avută în vedere de ASF pentru emiterea deciziei nr. 1460/09.10.2014, a avut loc de drept, conform dispoziţiilor art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, la o dată anterioară celei la care s-a desfăşurat şedinţa AGEA din data de 13 aprilie 2009.

De la această dată, AVAS a dobândit calitatea de acţionar al societăţii, apreciind instanţa fondului că nu exista fundament juridic pentru a recunoaşte un drept de preferinţă al acţionarilor la subscriere. Majorarea capitalului s-a realizat de drept, de drept a devenit şi AVAS acţionar al societăţii reclamante, acţionarii neavând un drept de preferinţă, în sensul definiţiei date de art. 2 alin. (2) lit. f) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, respectiv de "valoare mobiliară negociabilă, care încorporează dreptul titularului său de a subscrie cu prioritate acţiuni în cadrul unei majorări a capitalului social, proporţional cu numărul de drepturi deţinute la data subscrierii, într-o perioadă de timp determinată."

În situaţia de faţă, legea recunoaşte doar un drept de preferinţă al cumpărătorului/succesorului în drepturi al acestuia la cumpărarea unui număr de acţiuni suplimentare necesare menţinerii cotei de participaţie la capitalul social de la "instituţia publică implicată", care deţine acţiunile dobândite ca urmare a majorării de capital, în cazul de faţă AVAS. Această drept se exercită, cronologic, ulterior majorării de capital şi este are un conţinut diferit de cel al dreptului de preferinţă la subscriere. Această interpretare reiese cu evidenţă şi din cuprinsul art. 12 alin. (7) din legea nr. 137/202 care stabileşte un termen de 15 zile de la data înregistrării majorării capitalului social în care cumpărătorul sau succesorul în drepturi al acestuia îşi poate exercita acest drept de preferinţă. De altfel, în cauză sunt aplicabile sunt normele speciale cuprinse în legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizării, care reglementează situaţia particulară a majorării capitalului societăţii privatizate cu valoarea terenului al cărui certificat de proprietate a fost emis ulterior privatizării, şi nu dispoziţiile legale cu caracter general reglementate de legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale, respectiv ale legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital. De asemenea, nefiind vorba despre un drept de preferinţă al acţionarilor la subscriere, nu pot fi aplicabile dispoziţiile art. 216 alin. (1) din legea nr. 31/1990 a societăţilor comercialecare reglementează dreptul de preferinţă la subscriere.

Faţă de aceste considerente, instanţa fondului a concluzionat că, în condiţiile în care în cauză sunt incidente dispoziţiile legii pentru accelerarea privatizării nr. 137/2002 şi nu dispoziţiile cu caracter general din legea 31/1990 şi 297/2004, nu există fundament juridic pentru a impune reclamantei emiterea suplimentară de acţiuni pentru a fi oferite spre subscriere celorlalţi acţionari, şi nici pentru a o obliga la adoptarea hotărârii AGEA de ridicare a dreptului de preferinţă, cu participarea a cel puţin 3/4 din cei 568 acţionari ai societăţii, înregistraţi la S.C.Depozitarul Central S.A. la data de referinţă.

Constată Înalta Curte că soluţia primei instanţe reflectă încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 297/2004 şi ale Legii nr. 31/1990, după cum se va arăta în continuare.

La momentul desfăşurării şedinţei AGEA a societăţii reclamante din 13 aprilie 2009 Aviaţia Utilitară S.A., în calitate de societate a cărei acţiuni erau admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată(RASDAQ), intra sub incidenţa dispoziţiilor legislaţiei privind piaţa de capital respectiva a Legii nr. 297/2004 şi a Regulamentului nr. 1/2006

Apoi, este în afara oricărei discuţii faptul că la data de 13 aprilie 2009 AGEA Aviaţia Utilitară a aprobat majorarea capitalului social prin aport în natură cu terenul prevăzut în certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x din 19.02.2007.

În aceeaşi şedinţă, s-a hotărât că majorarea capitalului social se face fără acordarea dreptului de preferinţă acţionarilor înregistraţi în Registrul acţionarilor proporţional cu cotele deţinute de aceştia din capitalul social, întrucât s-a considerat că majorarea capitalului social are loc de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natură al AVAS în schimbul căreia se emit acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept AVAS.

Însă, şedinţa s-a desfăşurat în prezenţa unui singur acţionar, nefiind convocaţi ceilalţi acţionari ai societăţii, înregistraţi la Depozitarul Central la data care a avut loc şedinţa AGEA.

În raport de cele mai sus menţionate, în mod legal a apreciat recurenta pârâtă că legala desfăşurare a şedinţei AGEA ar fi presupus respectarea cvorumului de 3/4 din numărul total al acţionarilor, condiţie ce nu a fost asigurată în cauză.

In conformitate cu prevederile Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, capitalul social al societăţii se poate majora în favoarea exclusiv AAAS, cu valoarea terenurilor pentru care au fost emise certificate de proprietate, cu condiţia îndeplinirii prevederilor art. 12 alin. (52) din lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 216 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 31/1990R, subscrierea subsecventă majorării capitalului social este condiţionată de exercitarea dreptului de preferinţă.

Dreptul de preferinţă al acţionarilor poate fi limitat sau ridicat numai prin AGEA, cu respectarea art. 217 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 R, această hotărâre putând fi adoptată doar în prezenţa acţionarilor reprezentând trei pătrimi din capitalul social subscris, cu majoritatea voturilor acţionarilor prezenţi.

Sunt lipsite de temei considerentele primei instanţe, potrivit cărora majorarea capitalului social prin aportul în natură afernet terenului pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu are nicio consecinţă asupra dreptului de preferinţă al acţionarilor, date fiind dispoziţiile art. 12 alin. (5) indice 2 din Legea nr. 137/2002.

Cât priveşte efectele hotărârilor pronunţate în cadrul dosarului nr. x/2009 trebuie observat faptul că prin acestea nu s-a dezlegat în niciun mod chestiunea litigioasă dedusă judecăţii în prezenta cauză, aceea a respectării condiţiei de cvorum necesare pentru a se hotărî ridicarea dreptului de preferinţă al acţionarilor.

Faţă de aceste considerente, reţinând neîndeplinirea condiţiei legale cu privire la cvorumul necesar desfăşurării şedinţei AGEA în care s-a hotărât neacordarea dreptului de preferinţă a acţionarilor, decizia ASF nr. 1460/09.10.2014 este legal emisă, astfel că acţiunea reclamantei, având ca obiect anularea acestei decizii, se impune a fi respinsă ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes a recursului, invocată de intimata-reclamantă Aviaţia Utilitară Bucureşti S.A..

Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinţei nr. 1266 din 2 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, respinge acţiunea reclamantei Aviaţia Utilitară Bucureşti S.A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 mai 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.