Judicial contests of magistracy admission: CSM post-supplementation decree as pre-administrative operation barring individual annulment pending validation act

Şedinţa publică din data de 25 mai 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 2 octombrie 2019, pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM"), a solicitat:

- anularea Hotărârii CSM nr. 120 din data de 17 septembrie 2019, privind suplimentarea a 114 posturi scoase la concursul de admitere în magistratură, sesiunea 28 martie - 08 iulie 2019, ca nelegală;

- recunoaşterea ca unic valabilă a Hotărârii CSM nr. 54 din data de 26.03.2019, anterioară concursului, cu privire la suplimentarea unui număr total de cel puţin 196 posturi;

- crearea cadrului legal pentru reluarea concursului de la proba interviului pentru reclamant; suspendarea procedurii de desfăşurare a concursului de admitere în magistratură organizat în perioada 28 martie - 08 iulie 2019;

- suspendarea Hotărârii nr. 120/17.09.2019 adoptată de către CSM în plenul şedinţei cu aceeaşi dată, pentru cele 114 (196-82) posturi suplimentate nelegal după a doua etapă de concurs.

1.2. Prin cererea completatoare înregistrată la data de 1 noiembrie 2019, reclamantul A. a solicitat:

- suspendarea procedurii de desfăşurare a concursului de admitere în magistratură organizat în perioada 28 martie - 08 iulie 2019;

- suspendarea Hotărârii CSM nr. 120/17.09.2019;

- anularea parţială a Hotărârii CSM nr. 120/17.09.2019;

- adoptarea unei noi hotărâri prin care suplimentarea locului de posturi să se realizeze cu respectarea art. 14 alin. (4) şi ale celorlalte prevederi aplicabile din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursurilor de admitere în magistratură, adoptat de C.S.M aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012, cu modificările şi completările ulterioare;

- recunoaşterea ca unic valabilă a Hotărârii CSM nr. 54/26.03.2019, anterioară concursului, cu privire la suplimentarea unui număr total de cel puţin 196 posturi;

- recunoaşterea pentru reclamant a dreptului de a participa la proba interviului în cadrul concursului de admitere în magistratură organizat în perioada 28 martie - 08 iulie 2019, cu consecinţa obligării pârâtului de a-l primi la susţinerea probei interviului în cadrul concursului de admitere în magistratură organizat în perioada 28 martie - 08 iulie 2019;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.3. La data de 28 noiembrie 2019, s-a depus la dosar o cerere de intervenţie în interes propriu de către intervenienta B., prin care s-a solicitat:

- anularea Hotărârii CSM nr. 120 din data de 17 septembrie 2019 (nepublicată încă pe site-ul CSM), privind suplimentarea cu numai 114 posturi scoase la concursul de admitere în magistratură, sesiunea 28 martie - 08 iulie 2019, ca nelegală, cu consecinţa recunoaşterii ca unic valabilă a Hotărârii CSM nr. 54 din data de 26.03.2019, anterioară concursului, cu privire la suplimentarea unui număr total de posturi în legătură cu care se poate dispune suplimentarea, respectiv 345 posturi;

- constatarea nelegalităţii modului în care au fost determinate, subiectiv numărul de posturi în legătură cu care a fost dispusă suplimentarea, astfel cum a fost dispusă prin această hotărâre, respectiv, Hotărârea nr. 20 din 17 septembrie 2019, iar nu în conformitate cu procedura de suplimentare a posturilor în raport de criteriul obiectiv ce rezultă din Hot. 54/2019 cu numărul de 345 posturi în privinţa cărora se putea dispune suplimentarea;

- crearea cadrului legal pentru reluarea concursului de la proba interviului pentru intervenientă, potrivit Regulamentului de organizare a concursului.

La termenul de judecată din 5 decembrie 2019 în baza art. 61 alin. (2) coroborat cu art. 64 C. proc. civ., instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie principală, dar apreciind că judecarea acţiunii principală este întârziată prin cererea de intervenţie, a dispus disjungerea acesteia din urmă, în conformitate cu prevederile art. 66 alin. (2) C. proc. civ., dispunându-se formarea unui nou dosar pe rolul aceluiaşi complet.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 318 din 9 decembrie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin considerentele aceleiaşi sentinţe, prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 318 din 9 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, se susţine că Hotărârea CSM nr. 120/2019 produce efecte cu privire la reclamant, deoarece suplimentarea numărului de posturi după etapa interviului, cu nerespectarea art. 14 alin. (4) şi art. 25 din Regulamentul adoptat prin Hotărârea nr. 279/2012, îl prejudiciază direct. Dacă suplimentarea numărului de posturi s-ar fi dispus anterior desfăşurării concursului şi nu după etapa interviului, la interviu ar fi putut participa 392 de candidaţi, situaţie în care şi reclamantul, aflat pe poziţia 380, era eligibil pentru a participa la această probă.

În opinia recurentului-reclamant, Plenul CSM a aprobat scoaterea la concurs a unui număr de 82 de posturi de judecător şi procuror şi, pe listele suplimentare, a unui număr de 372 posturi, în contextul promovării după primele două probe a unui număr de peste 600 de candidaţi; ca atare, a fost viciată grav procedura de desfăşurare a concursului.

Hotărârea CSM nr. 120/2019 este nelegală întrucât suplimentarea posturilor se putea face doar în două situaţii, conform art. 25 din Regulament, şi anume egalitatea de medii sau întrunirea criteriilor prevăzute de art. 3 alin. (3) teza a II-a din Regulament, situaţii neregăsite în speţă. Din analiza cronologică a textului indicat, rezultă că suplimentarea numărului de posturi trebuia făcută înainte de afişarea listei cu rezultatele definitive la interviu. Prin dispunerea verificării condiţiilor de bună reputaţie fără ca Plenul CSM să dispună suplimentarea posturilor, se poate interpreta că la concurs nu au fost scoase doar 82 de posturi, ci şi celelalte posturi de pe listele suplimentare, astfel încât trebuia să participe la interviu candidaţii admişi la cele două probe anterioare, în limita dublului numărului de posturi scoase la concurs.

Consideră recurentul-reclamant că Hotărârea nr. 120/2019 a schimbat algoritmul de determinare a concurenţilor care au fost declaraţi admişi pentru etapa a doua, astfel cum este reglementat de art. 14 alin. (4) din Regulamentul adoptat prin Hotărârea nr. 279/2012. Astfel, Hotărârea nr. 120/2019 nu este una de suplimentare a posturilor, ci de validare a posturilor pe care comisia de concurs a hotărât să le ocupe, aparţinând, sub aspect decizional, comisiei de concurs şi nu Plenului CSM.

Referitor la cererea de suspendare a procedurii de desfăşurare a concursului de admitere în magistratură, consideră recurentul-reclamant că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi al pagubei iminente, expunând succint aspectele anterior prezentate cu privire la efectele produse asupra situaţiei sale de suplimentarea numărului de posturi după proba interviului, iar nu anterior desfăşurării acestei probe.

3.2. Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat recurs incident, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi respingerea acţiunii, ca inadmisibilă.

Susţine recurentul-pârât că Hotărârea nr. 120/2019 nu este act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci reprezintă o operaţiune administrativă premergătoare adoptării actului de validare a concursului, nesusceptibilă de a produce efecte prin ea însăşi. Actul administrativ care produce consecinţe juridice este Hotărârea Plenului CSM nr. 235/2019 de validare a rezultatelor concursului de admitere în magistratură, aceasta putând fi atacată în condiţiile Legii nr. 554/2004.

Recurentul-pârât face trimitere la deciziile nr. 1184/2016, nr. 1140/2016, nr. 3125/2016 şi nr. 1972/2015, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care, în opinia sa, susţin concluzia caracterului de operaţiune administrativă premergătoare a hotărârii CSM contestată în cauză şi concluzionează în sensul inadmisibilăţii acţiunii prin care se solicită anularea/suspendarea unei astfel de operaţiuni, iar nu a unui act administrativ.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea formulată în dosarul instanţei de recurs, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantul A., ca nefondat.

4.2. Recurentul-reclamant A. nu a depus întâmpinare în cauză, însă, prin concluziile scrise depuse la termenul de judecată din 25 mai 2021, a prezentat argumente în sensul respingerii, ca nefondat, a recursului incident formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, susţinând, în esenţă, că hotărârea CSM atacată are natura juridică a unui act administrativ, astfel cum este definitiv de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată şi recursurile declarate în cauză, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte apreciază că problema litigioasă a inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârât în faţa instanţei de fond şi reiterată în calea de atac, are prioritate în raport de aspectele de fond ale cauzei, motiv pentru care este necesară analiza primară a recursului incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

Examinând criticile expuse prin calea de atac incidentă, Înalta Curte reţine că problema de drept disputată de părţi priveşte natura Hotărârii nr. 120/2019, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, cu privire la care reclamantul a susţinut că întruneşte toate caracterele unui act administrativ tipic (opinie la care s-a raliat şi prima instanţă), în timp ce pârâtul a contestat această calificare, susţinând că hotărârea CSM reprezintă doar o operaţiune administrativă premergătoare, fiind inadmisibilă atacarea sa în contencios administrativ.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Prin Hotărârea CSM nr. 120/2019, ce face obiectul acţiunii în anulare, s-a hotărât suplimentarea posturilor scoase la concursul de admitere în magistratură din perioada 28 martie - 8 iulie 2019, cu un număr de 114 posturi, fiind aprobate şi listele acestor posturi pentru judecători, respectiv procurori. Nemulţumit de modul în care a fost suplimentat numărul de posturi, reclamantul a solicitat anularea acestei hotărâri, considerând, în esenţă, că suplimentarea numărului de posturi trebuia făcută înainte de susţinerea probei interviului, iar nu ulterior şi că algoritmul de suplimentare este viciat.

Analizând caracteristicile intrinseci ale Hotărârii CSM nr. 120/2019, în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, anterior citate, Înalta Curte constată că această hotărâre nu are aptitudinea de a produce efecte juridice în mod autonom, distinct de alte acte, nefiind suficientă împrejurarea că a fost emisă de o autoritate publică, în regim de putere publică. Hotărârea CSM contestată intră în sfera operaţiunilor administrative care se desfăşoară în vederea emiterii actului administrativ susceptibil de a face obiectul controlului judecătoresc.

În privinţa concursurilor organizate de către Consiliul Superior al Magistraturii, hotărârea de validare a concursului reprezintă actul administrativ producător de efecte juridice, care, în măsura contestării sale la instanţa competentă, poate determina aplicabilitatea prevederilor art. 18 alin. (2) din legea nr. 554/2004, atunci când persoana vătămată consideră că se impune verificarea şi a legalităţii operaţiunilor administrative realizate pentru emiterea respectivului act.

Înalta Curte reţine, în acord cu practica sa constantă în materie (a se vedea în acest sens deciziile invocate şi de recurentul-pârât, respectiv deciziile nr. 1184/2016, nr. 1140/2016, nr. 3125/2016 şi nr. 1972/2015), că cererea de examinare a legalităţii Hotărârii CSM nr. 120/2019 are un caracter inadmisibil, cât timp actul administrativ pentru care a fost adoptat acest act premergător (hotărârea de validare a concursului) nu a fost încă emis sau, deşi a fost emis, nu a fost contestat.

În concluzie, instanţa de fond a dat o greşită dezlegare excepţiei inadmisibiltăţii, invocate de pârât, câtă vreme acţiunea viza atacarea unei hotărâri care nu întruneşte caracteristicile unui act administrativ tipic. De altfel, în considerentele sentinţei recurate, instanţa de fond nu a contestat împrejurarea că hotărârea de validare a concursului reprezintă actul administrativ ce poate fi atacat potrivit Legii nr. 554/2004, însă a apreciat că, dacă Hotărârea nr. 120/2019 are caracterul unei operaţiuni administrative şi nu poate fi atacată individual, atunci acţiunea ar fi prematură, iar nu inadmisibilă. Aşadar, respingerea de către instanţa de fond a excepţiei inadmisibilităţii nu s-a întemeiat pe natura juridică de act administrativ a Hotărârii CSM nr. 120/2019, ci pe un considerent de ordin strict procedural, referitor la sancţiunea ce intervine în cazul formulării unei acţiuni îndreptate împotriva unui act premergător (prematuritate sau inadmisibilitate).

Înalta Curte mai reţine că recurentul-reclamant A. a susţinut că Hotărârea CSM nr. 120/2019 este act administrativ, întrucât prin modalitatea în care s-a dispus suplimentarea posturilor, această hotărâre l-a prejudiciat. Însă, instanţa de recurs constată că, şi în situaţia în care s-ar aprecia eronată modalitatea de suplimentare a numărului de posturi scoase la concurs, actul administrativ care produce efecte juridice este hotărârea de validare a concursului, prin care toate măsurile organizatorice anterioare (inclusiv suplimentarea numărului de posturi) sunt confirmate, iar nu actele premergătoare, prin care s-au dispus aceste măsuri.

Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii este fondat, criticile formulate fiind întemeiate sub aspectul inadmisibilităţii acţiunii, motiv pentru care, consecutiv admiterii recursului incident, se impune reformarea sentinţei pronunţate de prima instanţă, în sensul respingerii acţiunii, ca inadmisibilă.

Consecinţa admiterii recursului incident este aceea a respingerii, ca nefondat, a recursului declarat de reclamantul A., fără a mai proceda la examinarea criticilor formulate de reclamant în calea de atac.

Aceste critici privesc aspecte de fond ale cauzei, fiind prezentate argumente în susţinerea caracterului nelegal al Hotărârii CSM nr. 120/2019 şi a temeiniciei cererii de suspendare a procedurii de desfăşurare a concursului. Or, din moment ce Înalta Curte a constatat că hotărârea atacată nu are natura juridică a unui act administrativ şi că acţiunea în anulare/suspendare este inadmisibilă, analiza acestor critici este lipsită de finalitate, soluţia de inadmisibilitate făcând de prisos examinarea argumentelor de nelegalitate a hotărârii contestate.

Pentru aceste considerente, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecarea pricinii, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca fiind inadmisibilă.

Totodată, pentru motivele anterior expuse, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 318 din 9 decembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 318 din 9 decembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul incident declarat de pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII împotriva sentinţei civile nr. 318 din 9 decembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în tot sentinţa recurată şi în rejudecare respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca fiind inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2021.