Appeal against cartel fine for uniform taxi tariffs rejected, fine upheld

Şedinţa publică din data de 21 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.05.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, contestaţie împotriva Deciziei nr. 75/19.12.2017 privind constatarea încălcării prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, prin care s-a dispus amendarea reclamantei cu suma de 36.022 RON.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4332 din 26 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4332 din 26 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea şi reţinerea cauzei spre rejudecare, cu admiterea pe fond a contestaţiei formulate.

În motivele de recurs a arătat că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, în mod greşit dispunându-se respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de anulare a Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 75/19.12.2017 privind constatarea încălcării prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, prin care s-a dispus amendarea reclamantei cu suma de 36.022 RON.

A arătat că instanţa de fond, în mod eronat, a concluzionat că numitul B. a avut calitatea de reprezentant al societăţii doar pentru simplu fapt că a participat la întâlnirea din 24.10.2012.

Cu privire la aceste aspecte, a reiterat că numitul B. nu a participat în calitate de director al S.C. A. S.R.L., societate care nu este menţionată în cuprinsul acestor documente care au stat la baza raportului.

De asemenea, nici aspectul că numitul B. a participat ca reprezentant al reclamantei pe parcursul desfăşurării inspecţiei din 2015, semnând procesul-verbal de constatare şi inventariere nr. x/29.10.2015, nu poate fi extins şi reţinut de instanţa de fond ca făcând proba reprezentării societăţii recurente în cadrul întâlnirii privind mărirea tarifelor.

Mai mult, a menţionat că S.C. A. S.R.L. are ca asociat unic şi administrator pe numita C., astfel că B. nu ar fi putut participa la întrunire în calitate de repezentant al societăţii investigate, neavând nicio calitate ori putere de decizie în cadrul acestei societăţi.

O altă critică a vizat reţinerea instanţei de fond cu privire la faptul că societatea S.C. A. S.R.L. a cooperat în cu alţi operatori dispeceri pentru a acţiona în comun la majorarea tarifelor/km.

A făcut referire la legislaţia ce guvernează activitatea de taximetrie şi care permite consultarea societăţilor reprezentative din domeniu în privinţa unor aspecte comerciale, cum este tariful maxim de transport pe care îl avizează autoritatea publică locală.

Astfel, a arătat că s-a reţinut chiar în Raport, la fila x, că nu toţi operatorii societăţii reprezentate practică acelaşi tarif şi că nu se poate reţine existenţa uneia dintre condiţiile cerute pentru reţinerea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurentei nr. 21/1996, respectiv existenta unor înţelegeri între agenţii economici.

Având în vedere toate aceste aspecte, în contextul în care societatea petentă nu a participat la întrunirea în cadrul căreia s-a semnat Procesul-verbal din 24.10.2012 pentru a se putea reţine o condiţie esenţială a existenţei practicii concertate, respectiv cooperarea cu concurenţii, nu a depăşit tarifele maximale stabilite în mod legal, practicând chiar tarife diferenţiate, fapta pentru care a fost sancţionată nu există.

A mai menţionat adresa înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr. x/27.10.2017 prin care se arată că, contractele de dispecerizare sunt identice, ca formă şi conţinut, şi sunt adaptate cerinţelor Primăriei Municipiului Iaşi, aspect căruia instanţa de fond, în mod greşit, nu i-a acordat relevanţă, fiind dovezi în susţinerea respectării legii şi a inexistenţei faptei pentru care a fost sancţionată.

Un alt aspect semnalat în motivarea sentinţei instanţei de fond a fost acela că un singur operator al recurentei a practicat tarife nesemnificativ diferenţiate, aspect care este de natură să susţină punctul de vedere al recurentei conform căruia nu a existat o cooperare, înţelegere cu concurenţii de pe piaţă în sensul aplicării unor tarife unice, tarifele fiind diferenţiate.

Mai mult, a susţinut că S.C. D., în perioada anului 2015, luna ianuarie, a modificat tariful în sensul micşorării acestuia, aspect transmis Consiliului Concurenţei prin adresa nr. x/07.11.2017.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea motivelor de casare în motivele prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

În combaterea argumentelor din cererea de recurs, după prezentarea situaţiei de fapt, a arătat că, în mod corect si legal, instanţa de fond a înlăturat susţinerile reclamantei în sensul că societatea nu ar fi fost reprezentată la întrunirea Biroului Executiv CNTRI din data de 24.10.2012 având ca obiect majorarea tarifului pentru serviciile de transport persoane in regim de taxi.

În ceea ce priveşte comportamentul subsecvent pe piaţa relevantă, consideră că recurenta-reclamantă, fără a aduce critici concrete cu privire la legalitatea sentinţei recurate, reia susţinerile formulate în cererea de chemare în judecată.

În mod corect si legal, prima instanţă a înlăturat criticile A., constatând participarea acestei întreprinderi la săvârşirea unei practici anticoncurentiale de majorare a tarifului prevăzut in contractele de dispecerizare încheiate cu transportatorii autorizaţi, practică în măsură să influenţeze concurenţa pe piaţa relevantă, în detrimentul consumatorului final.

Referitor la cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, a solicitat instanţei, în măsura în care va admite recursul şi va dispune acordarea unor cheltuieli de judecată, să facă aplicarea prevederilor art. 451 C. proc. civ. cu privire la reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 16 mai 2019 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 21 mai 2021, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

1.6. Alte aspecte procesuale

Asupra excepţiei nulităţii recursului, instanţa de recurs s-a pronunţat în şedinţă publică, respingând-o ca neîntemeiată, astfel cum reiese din practicaua prezentei decizii, apreciind că argumentele invocate de recurenta-reclamantă, prin memoriul de recurs, se încadrează în cazul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Reclamata S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 75/19.12.2017.

Prin Decizia nr. 75/19.12.2017 Consiliul Concurenţei a constatat încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, prin realizarea unei practici concertate având ca obiect stabilirea tarifelor privind transportul local de persoane în regim de taxi şi a serviciilor conexe din municipiul Iaşi, determinând aplicarea de către majoritatea transportatorilor autorizaţi din municipiul Iaşi a unor tarife unice, la nivelul de 1,99 RON pentru tariful de zi, respectiv 2,19 RON pentru tariful de noapte, începând cu ianuarie 2013 şi până în septembrie 2017, de către 7 întreprinderi cu activitate de dispecerizare taxi, printre care şi reclamanta. Drept urmare, în temeiul art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei, reclamanta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în sumă de 36.022 RON, reprezentând 5,583% din cifra de afaceri

realizată în anul 2016. În stabilirea sancţiunii s-a reţinut o circumstanţă agravantă, în sensul că reclamanta a continuat punerea în practică a înţelegerii cu celelalte 6 societăţi şi după ce a avut cunoştinţă de declanşarea investigaţiei şi, o circumstanţă atenuantă, care a vizat contextul legislativ încurajator pentru un comportament anticoncurenţial.

Înalta Curte constată că problema, pusă în discuţie şi căreia trebuie să i se dea o rezolvare, este aceea dacă fapta reţinută în sarcina recurentei-reclamante poate fi încadrată în practicile anticoncurenţiale interzise de Legea concurenţei nr. 21/1996.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 sunt interzise orice înţelegeri între întreprinderi, decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiţii de tranzacţionare.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că înţelegerile realizate între întreprinderi, deciziile şi practicile concertate sunt interzise, fie că au ca obiect, fie că au ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei, indiferent dacă sunt săvârşite cu intenţie sau din culpă.

În speţă, Înalta Curte reţine că înţelegerea pentru aplicarea aceluiaşi tarif de distanţă de 1,99 RON/km pentru tariful de zi, respectiv 2,19 RON pentru tariful de noapte, realizată de întreprinderile cu activitate de dispecerizare taxi, face parte din categoria celor mai grave încălcări ale legislaţiei concurenţei - astfel cum a subliniat şi doctrina în materie -, care, prin însăşi natura ei, are capacitatea de a restrânge concurenţa, deoarece practicarea unor preţuri sub această limită nu mai este posibilă, fiind eliminată concurenţa prin preţ, iar dreptul consumatorilor de a beneficia de preţuri concurenţiale ca urmare a confruntării dintre cerere şi ofertă, este afectat.

Prima critică adusă sentinţei de fond vizează reţinerea, în mod greşit, a faptului că numitul B. a participat la întâlnirea Biroului Executiv al CNTRI din data de 24.10.2012, în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante.

Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut calitatea de reprezentant al recurentei-reclamante din coroborarea anumitor mijloace de probă administrate în cauză. În acest sens, s-a raportat la conţinutul procesului-verbal încheiat la 24.10.2012 de către reprezentanţii celor 7 societăţi, la cuprinsul procesului-verbal de constatare şi inventariere nr. x/29.10.2015, la extrasul din contractul individual de muncă nr. x/31.08.2012 (depus pe suport electronic, ataşat întâmpinării - dosar fond) şi la declaraţia unuia dintre participanţii, respectiv E. (reprezentant al S.C. F. SRL).

Calitatea de reprezentant al societăţii este atestată, pe de o parte de extrasul din contractul individual de muncă nr. x/31.08.2012 din care reiese că numitul B. a avut calitate de salariat al reclamantei, fiind încadrat în funcţia de director începând cu data de 01.09.2012, deci anterior întâlnirii Biroului Executiv al CNTRI din data de 24.10.2012, iar pe de altă parte, de conţinutul procesului-verbal de constatare şi inventariere nr. x/29.10.2015 în care s-a menţionat calitatea de director, reprezentant al întreprinderii, a numitului B..

Totodată, Înalta Curte, raportându-se la ordinea de zi consemnată în procesul-verbal încheiat la 24.10.2012 care a vizat "discuţii privind mărirea tarifului/km la 1,99 RON tarif de zi şi 2,19 RON tarif de noapte", precum şi la declaraţia unuia dintre participanţii, respectiv E. (reprezentant al S.C. F. SRL), observă faptul că reprezentantul recurentei-reclamante a participat în mod direct şi nemijlocit la înţelegerea privind modificarea tarifelor, alături de alţi operatori.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte nu poate primi susţinerile recurentei-reclamante în sensul că numitul B. nu a participat în calitate de reprezentant la întâlnirea Biroului Executiv al CNTRI din data de 24.10.2012, că nu a avut nicio calitate ori putere de decizie în cadrul societăţii, susţinerile sale fiind contrazise de probele administrate în cauză. În plus, împrejurarea că S.C. A. S.R.L. are ca asociat unic şi administrator pe numita C. nu este de natură să împiedice implicarea domnului B. în activitatea comercială a societăţii.

A doua critică adusă sentinţei de fond vizează reţinerea eronată a împrejurării că S.C. A. S.R.L. a participat la săvârşirea unei practici anticoncurenţiale de majorare a tarifului prevăzut în contractele de dispecerizare încheiate cu transportatorii autorizaţi.

Din această perspectivă, instanţa de control judiciar constată că sentinţa recurată reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 şi cuprinde motivele pe care se sprijină prin analizarea situaţiei de fapt care rezultă din probele administrate în privinţa legalităţii deciziei contestate.

Din conţinutul procesului-verbal încheiat la 24.10.2012 de către reprezentanţii celor 7 societăţi coroborat cu declaraţia unuia dintre participanţii, respectiv E. (reprezentant al S.C. F. SRL) reiese cu claritate faptul că implicarea asociaţiei de intreprinderi, în speţă CNTRI, şi a membrilor săi (dispecerate de taxi - concurente pe piaţa relevantă) nu s-a limitat la chestiuni de ordin tehnic, privind calitatea serviciilor, ci a vizat stabilirea tarifului fix pe care operatorii dispeceri urmau să îl prevadă în contractele cu transportatorii dispecerizaţi şi care erau obligatorii pentru aceştia din urmă.

Totodată, faptul că tarifele majorate au fost aplicate de către aceste societăţi, începând cu ianuarie 2013, astfel cum rezultă din contractele de dispecerizare încheiate, atestă că autoritatea de concurenţă a încadrat corect faptele săvârşite de recurenta-reclamantă în practicile anticoncurenţiale interzise de Legea concurenţei nr. 21/1996 modificată şi completată, fiind sancţionată contravenţional pentru încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Lege.

Nu pot fi reţinute apărările recurentei-reclamante referitoare la faptul că nu s-au depăşit tarifele maximale stabilite în mod legal de către Consiliul Local al Municipiului Iaşi, întrucât societăţile au fost preocupate să majoreze tarifele de taximetrie pe piaţa locală în mod concertat, uniformizând aceste tarife, deşi tariful de transport călători în regim de taxi nu trebuie stabilit în mod unic.

De asemenea, nu prezintă relevanţă nici apărările prin care se arată că sunt identice, ca formă şi conţinut, contractele de dispecerizare, conforme cu cerinţele Primăriei Municipiului Iaşi, acestea neputând fi dovezi în susţinerea respectării legii şi a inexistenţei faptei pentru care a fost sancţionată, astfel cum, în mod eronat, susţine recurenta-reclamantă.

Înalta Curte constată că în mod corect şi legal au fost înlăturate şi criticile reclamantei prin care a arătat că nu toţi operatorii au practicat acelaşi tarif, cu referire la S.C. D.. În acest sens, observă că, deşi tarifele majorate au fost aplicate de către aceste societăţi începând cu ianuarie 2013, abia în anul 2015 şi doar pentru un singur transportator autorizat (SC D. SRL) s-a recurs la reducerea tarifelor cu 0,04 RON faţă de cel stabilit la întâlnirea din 24.10.2012. Totodată, această împrejurare susţine declaraţiile reprezentantului S.C. F. S.R.L. în sensul aplicării în anumite situaţii şi a unor tarife mai mici cu scopul de a da aparenţa unei concurenţe pe piaţa relevantă în discuţie.

În considerarea tuturor acestor argumente, recursul apare ca fiind nefondat.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 4332 din 26 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2021.