Social media criticism of specific police officer’s performance does not constitute professional category discrimination under anti-discrimination law

Şedinţa publică din data de 21 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 19.09.2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul National pentru Combaterea Discriminării şi B., a solicitat anularea Hotărârii nr. 337/07.06.2017 emisă de CNCD.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5405 din 17 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B. şi a anulat Hotărârea nr. 337/07.06.2017 emisă de CNCD. Totodată, a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta C. decembrie 1989 Bucureşti, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 5405 din 17 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând casarea hotărârii şi, rejudecând cauza în fond, respingerea acţiunii formulate de reclamantă.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material (motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.).

A menţionat că, prin soluţia pronunţată, deşi instanţa de fond a dat o corectă interpretare a dispoziţiilor incidente cauzei (dispoziţiile art. 2 alin. (1), coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000 completate cu cele ale legii cadru în materia contravenţiilor, respectiv O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor), a făcut o greşită aplicare a acestora.

În acest sens, a arătat că nu este de acord cu reţinerea instanţei de fond conform căreia sintagma "miliţian" folosită în postările de pe facebook de intimata A. nu s-a datorat faptului că petentul B. făcea parte din categoria profesională a poliţiştilor, ci în considerarea modalităţii apreciate ca fiind defectuoase, în care acesta îşi desfăşura activitatea profesională.

Astfel, în opinia recurentului-pârât, doar între sintagmele "nesimţit", "şef cu apucături evidente de golănaş de cartier", "interlop", "individual care trebuie să-şi dea demisia", "tovarăsu' Ivancea" şi apartenenţa petentului la categoria profesională a poliţiştilor nu există o legătură de cauzalitate, afirmaţiile fiind făcute de intimată în considerarea modalităţii defectuoase în care petentul si-a desfăşurat activitatea profesională.

În schimb, există o legătură de cauzalitate între sintagma "miliţian" şi aparteneţa petentului la categoria profesională a poliţiştilor şi, prin urmare, petiţia se încadrează în dispoziţiile art. 2 alin. (1) întrunind elementele constitutive obligatorii şi cumulative ale unei fapte de discriminare.

În continuare, după enunţarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 15 din O.U.G. nr. 137/2000, a considerat că noţiunea de discriminare nu presupune întotdeauna şi existenţa unei fapte contravenţionale, răspunderea contravenţională intervenind doar atunci când sunt îndeplinite toate condiţiile legale generale şi speciale pentru constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii.

Prin urmare, conform dispoziţiilor legale menţionate, pentru ca o persoana să poată fi trasă la răspundere contravenţională în legătură cu o anumită faptă, fapta trebuie să fie prevăzută şi sancţionată ca atare, în mod expres (în acest sens a se vedea art. 15 din O.G. nr. 137/2000).

Mai departe, a arătat că instanţă de fond nu trebuia să analizeze îndeplinirea normelor de principiu (ipoteza generală) regăsite în art. 2 alin. (1), ci trebuia să analizeze îndeplinirea elementelor regăsite în cuprinsul dispoziţiei speciale, respectiv îndeplinirea cumulativă a elementelor regăsite în cuprinsul art. 15 din O.G. nr. 137/2000, ca faptă de discriminare care are şi caracter contravenţional. Chiar dacă, prin absurd, afirmaţia intimatei nu s-ar încadra în ipoteza generală a textului care defineşte noţiunea de discriminare, aceasta este incriminată în dispoziţiile speciale ale Ordonanţei, respectiv în prevederile regăsite în art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Discriminarea nu presupune doar o acţiune directă de suprimare sau restrângere a drepturilor unei persoane pe un criteriu discriminatoriu, ci poate să însemne şi o atitudine negativă faţă de persoana respectivă, în baza unui criteriu de discriminare, acesta fiind pusă astfel într-o situaţie de inferioritate, de umilire sau de atingere a demnităţii sale, în condiţiile în care, va lua cunoştinţă, pe orice cale, de acea atitudine.

Postarea intimatei, a produs efectul discriminatoriu prin faptul că a fost adusă la cunoştinţa publicului, astfel expresiile folosite au avut un carater care a vizat atingerea demnităţii unei categorii profesionale, a poliţiştilor, prin folosirea sintagmei "miliţieni", care are evident o conotaţie negativă.

1.4. Apărările formulate în cauză.

În cauză nu au fost formulate întâmpinări.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 23 mai 2019 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 21 mai 2021, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este nefondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă A. a învestit instanţa de contencios administrativ în temeiul art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000 cu o acţiune având ca obiect anularea Hotărârii nr. 337/07.06.2017 prin care Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat că (pct. 1) aspectele sesizate constituie discriminare potrivit art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată; de asemenea, prin aceeaşi hotărâre (pct. 2) s-a aplicat reclamantei sancţiunea avertismentului, precum şi (pct. 3) obligarea de a publica în cotidianul "Adevărul" un rezumat al hotărârii, conform art. 26 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000.

Instanţa de fond, după analizarea motivelor de nelegalitate a actului administrativ jurisdicţional invocate de reclamantă, a constatat că aspectele sesizate prin petiţie nu se încadrează în dispoziţiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, neîntrunind elementele constitutive ale unei fapte de discriminare, motiv pentru care a anulat Hotărârea nr. 337/07.06.2017 emisă de pârâtul CNCD. Totodată, a apreciat că argumentele invocate de pârâtul B., în susţinerea petiţiei adresate CNCD, constituie motive pentru formularea unei acţiuni în răspundere civilă delictuală şi nu se mai impune analizarea motivele de nelegalitate, invocate de reclamantă, cu privire la respectarea proporţionalităţii între libertatea de exprimare şi dreptul la demnitatea personală.

Înalta Curte constată că, pentru a răspunde criticilor recurentului-pârât, are de lămurit dacă în cauză sunt întrunite elementele constitutive obligatorii ale unei fapte de discriminare pentru care a fost sancţionată reclamanta.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, "prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice".

Din cuprinsul acestor dispoziţii legale citate, rezultă că pentru a fi în prezenţa unei discriminări, orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe baza criteriilor enunţate de legiuitor, inclusiv apartenenţa la o categorie profesională, trebuie să aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.

Potrivit art. 15 din O.G. nr. 137/2000 "Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intra sub incidenţa legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naţionalist-şovină, de instigare la ură rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidat, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi şi legat de apartenenţa acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia."

Totodată, art. 14 din CEDO prevede că "Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie."

Din analiza textului art. 2 din O.G. nr. 137/2000, precum şi a acestei ordonanţe în ansamblul său, dar şi a art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte reţine că noţiunea de discriminare cuprinde cazurile în care un individ sau un grup de indivizi este, fără justificare adecvată, mai bine sau mai rău tratat decât altul.

Principiul nediscriminării presupune un tratament egal pentru toate persoanele egale în drepturi, fără deosebire bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională sau la o categorie profesională, avere, naştere, orientare sexuală, vârstă.

Însă, aşa cum s-a arătat şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care împreună cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului formează blocul de convenţionalitate, direct aplicabil în sistemul de drept naţional, a distinge nu înseamnă a discrimina, deoarece există situaţii ale căror particularităţi impun a fi tratate diferenţiat.

În cazul de faţă, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a apreciat că expresiile folosite, în postările de pe facebook, de către jurnalista A., au avut un carater care a vizat atingerea demnităţii unei categorii profesionale, a poliţiştilor, prin folosirea sintagmei "miliţieni".

Analizând expresiile din cuprinsul postărilor de pe facebook, Înalta Curte observă că nu sunt îndreptate împotriva categoriei profesionale a poliţiştilor şi nu aduc atingere demnităţii acestei categorii, fiind evident că se referă la o persoană concretă din conducerea acesteia categorii, respectiv numitul D.. Postările în discuţie au fost făcute în considerarea modului defectuos în care acesta, în calitate de şef al IPJ Sibiu, îşi desfăşura activitatea profesională.

În acord cu aprecierile instanţei de fond, Înalta Curte reţine că nu există o legătură de cauzalitate între declaraţiile cu pretins caracter denigrator făcute de reclamantă la adresa pârâtului D. şi apartenenţa acestuia la categoria profesională a poliţiştilor.

Nu pot fi reţinute nici criticile recurentului-reclamant cu privire la faptul că "folosirea sintagmei miliţieni" are evident o conotaţie negativă, Înalta Curte nu poate aprecia caracterul defăimător/denigrator al acestei sintagme prin raportare la exemplul pe care l-a oferit recurentul în sensul că "împrumutând din Uniunea Sovietică acest termen pentru autoritatea care este astăzi poliţia, el s-a încărcat cu anumite sensuri negative".

În concluzie, instanţa de control judiciar constată că, în mod corect, s-a reţinut prin sentinţa atacată că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (1), coroborate cu prevederile art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, republicată, pentru a se reţine existenţa unei fapte de discriminare.

În considerarea tuturor acestor argumente, recursul apare ca fiind nefondat.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei civile nr. 5405 din 17 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2021.