EU fund eligibility of consulting services: business plan efficiency standards and passive procedural standing of public officials for budgetary claims

Şedinţa publică din data de 20 mai 2021

Asupra recursurilor de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018 la data de 14.04.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal nr. x/27.10.2016, anularea Deciziei nr. 14854/20.03.2017; în subsidiar, exonerarea de la plata creanţei bugetare în cuantum de 92.025,50 RON şi constatarea neimputabilităţii acesteia în sarcina reclamantei, constatarea neîndeplinirii obligaţiilor de monitorizare, îndrumare, verificare şi stabilire a eligibilităţii cheltuielilor efectuate pentru implementarea contractului de finanţare, de către autoritatea contractantă competentă şi în consecinţă, constatarea caracterului acesteia de debitoare a creanţelor bugetare constatate.

Reclamanta a depus cerere de chemare în garanţie a S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata creanţei bugetare în cuantum de 92.025,50 RON către AM POS CCE - Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate, în cazul în care reclamanta va cădea în pretenţii, respectiv acţiunea sa va fi respinsă.

La data de 23.05.2017 pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

SC B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

La data de 20.06.2017 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinări prin care a combătut punctual apărările părţilor pârâte şi a reiterat cererea de admitere a acţiunii şi a cererii de chemare în garanţie astfel cum au fost formulate.

Prin acelaşi act procedural, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a funcţionarilor din cadrul AM POS CCE în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv C., D., E., F..

La data de 01.11.2017 chemaţii în garanţie F., E., D., C. au formulat întâmpinare prin care au invocat inadmisibilitatea cererii de introducere în cauză a funcţionarilor formulată în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pe fond au solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 25.01.2018, faţă de poziţia procesuală a reclamantei vizând persoanele faţă de care a formulat cererea de introducere în cauză a funcţionarilor publici, Curtea a decis a trata această cerere atât ca pe o cerere modificatoare a acţiunii iniţiale întemeiată pe art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care atrage în urma formulării sale o modificare a cadrului procesual pasiv iniţial stabilit prin acţiunea principală şi, de asemenea, ca o cerere de chemare în garanţie întemeiată pe dispoziţiile art. 72 şi urm. din C. proc. civ., poziţia reclamantei fiind în sensul de a trata respectiva cerere pe ambele temeiuri de drept.

La acelaşi termen, Curtea a respins ca inadmisibile ambele cereri de chemare în garanţie formulate de reclamantă, atât în ce o priveşte pe S.C. B. S.R.L., cât şi în ce priveşte pe cei şase funcţionari publici, cu privire la aceştia din urmă Curtea invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, având în vedere că aceştia au în cauză şi calitatea de pârâţi în cererea modificatoare întemeiată pe art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, faţă de obiectul acţiunii principale.

La data de 20.09.2018 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor C., D., E., F., pentru considerentele expuse în încheierea de şedinţă de la acea dată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din data de 20 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor C., D., G., E., H. şi I..

Prin sentinţa nr. 5329 din data de 13.12.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia A VIII-A contencios administrativ Şi FiscaL a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâţilor C., D., G., E., H. I., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia A VIII-A contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 1948 din data de 06.06.2019 a respins excepţia tardivităţii invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. ca nefondată, a admis cererea de completare formulată de petenţii-pârâţi F., E., D. şi C., în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi intimaţii-pârâţi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate, H. şi I. ambele cu domiciliul procesual ales la sediul Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, a dispus completarea sentinţei civile nr. 5329/13.12.2018, cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, în sensul următor: a obligat reclamanta S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 2.736,12 RON către pârâţii F., E., D. şi C. (câte 684,03 RON pentru fiecare pârât) cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).

3. Recursurile exercitate

Împotriva sentinţei nr. 5329 din 13 decembrie 2018, încheierii din 20 septembrie 2018 şi sentinţei nr. 1948 din 6 iunie 2019 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurenta reclamantă S.C. A. S.R.L. .

3.1 În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 5329/13.12.2018 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ si Fiscal în dosarul x/2017, precum şi a încheierii din data de 20.09.2018, recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în raport de criticile aduse admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a funcţionarilor publici, iar în situaţia în care se apreciază că, nu sunt îndeplinite condiţiile trimiterii cauzei spre rejudecare, în fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulata de recurenta reclamantă.

Recursul este întemeiat pe motivul de casare prevăzut la art. 488 alin (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond fiind data cu încalcarea şi interpretarea greşita a normelor de drept material.

Totodată, este invocată si incidenţa motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., faţă de faptul că, motivarea instanţei de fond s-a referit la aspecte ce nu ţin de obiectul contractului de finanţare (în speţă, achiziţia de servicii de consultanţă), ci s-a realizat prin analizarea conţinutului rezultatului contractului de achiziţie, aspect ce echivalează cu o motivare străina de natura cauzei.

Cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a funcţionarilor publici introduşi în cauza în temeiul art. 16 alin. (1) din legea nr. 554/2004, recurenta consideră că,în mod greşit instanţa de fond a admis această excepţie, facând o interpretare greşită a legii, întrucât din petitul acţiunii rezultă că, recurenta a înteles să solicite atât exonerarea sa de la plata creanţei bugetare reţinute în sarcina sa, constatarea neimputabilităţii acesteia în sarcina recurentei, precum şi constatarea neîndeplinirii obligaţiilor de monitorizare, îndrumare, verificare şi stabilire a eligibilităţii cheltuielilor efectuate pentru implementarea contractului de finanţare, de către Autoritatea competentă în gestionarea fondurilor europene aferente Proiectului "Achiziţie servicii de consultanţă pentru dezvoltarea firmei S.C. A." Cod SMIS 50227 si in consecinţă, constatarea caracterului acesteia de debitoare a creanţelor bugetare constatate.

Dată fiind neîndeplinirea obligaţiilor de monitorizare, îndrumare, verificare şi stabilire a eligibilităţii cheltuielilor efectuate pentru implementarea contractului de finanţare, de către Autoritatea contractantă competentă în gestionarea fondurilor europene, consideră că, reprezentanţii AM POS CCE, sunt direct răspunzători pentru orice eventual prejudiciu financiar cauzat autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene şi ca atare, aceste autorităţi sunt debitorul creanţei bugetare constatate conform procesului-verbal atacat.

Prin urmare, s-a solicitat să se constate că, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege ca funcţionarii publici sa deţina calitatea procesuală în prezenta cauză.

Cu referire la fondul cauzei, recurenta a arătat în esenţă, următoarele:

Instanţa de fond a apreciat ca şi legal şi temeinic întocmite actele administrative contestate, facând o interpretare greşită a normelor de drept prin prisma situaţiei deduse judecaţii.

Astfel:

Instanţa a îndepărtat fără motiv susţinerile recurentei reclamante referitoare la respectarea întocmai a tuturor prevederilor legale si a obligaţiilor instituite în sarcina sa: prevederile Ghidului solicitantului aferent apelului, precum si prevederile Contractului de finanţare si documentelor aferente.

Nu s-a luat în considerare aspectul esenţial că, prin Cererea de finanţare, recurenta a solicitat ajutor financiar nerambursabil pentru achiziţia unor servicii de consultanţă, în baza cărora un specialist urma să le furnizeze un plan de afaceri, prin care să se analizeze dezvoltarea firmei prin achiziţia de utilaje într-un domeniu conex celui în care activa -fabricarea produselor din beton pentru construcţii.

Nu s-a avut în vedere de către instanţa de fond faptul că, acele cheltuieli eligibile pentru care se acorda finanţare în cadrul apelului de proiecte 2.1. Axa Prioritara a Programului Operaţional si Domeniul Major de Intervenţie Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" - în fapt obiectul finanţării - sunt reprezentate tocmai de achiziţia de servicii de consultanţă pentru elaborarea planului de afaceri, a studiilor de prefezabilitate si/sau fezabilitate pentru implementarea de tehnologii ecoeficiente si competitive, precum şi pentru crearea de produse competitive şi nu de achiziţionarea utilajelor sau bunurilor prevăzute în documentaţia de consultanţă.

Aşadar, nu investiţia propusă prin Planul de afaceri este susţinută şi finanţată de AM POS CCE, ci însăşi întocmirea Planului de Afaceri constituie obiectul finanţării.

Prin Cererea de finanţare, recurenta a solicitat si a primit ajutor financiar nerambursabil pentru achiziţia unui plan de afaceri prin care sa se analizeze dezvoltarea societăţii prin achiziţia de utilaje într-un domeniu conex celui în care activa - fabricarea produselor din beton pentru construcţii, si nu a celui principal de activitate.

Conform Programului de finanţare nu a fost punctat, ca si criteriu, planul de afaceri. Mai mult, conform contractului de finanţare, nu s-au stabilit in sarcina subcrisei decât obligaţii de achiziţionare si implementare a planului de afaceri astfel cum a fost întocmit.

Astfel, sarcinile Beneficiarului au fost pe lânga suportarea contribuţiei proprii, asigurarea implementării propunerilor reieşite din lucrarea elaborată de consultant (aprobări AGA, decizii manageriale), precum şi atingerea indicatorilor propuşi (creşterea cifrei de afaceri, creşterea locurilor de munca cu 1 persoana, creşterea tipurilor de produse cu 2 sortimente, sporirea numărului de activităţi). Toate aceste obligaţii au fost îndeplinite, astfel cum rezultă şi din toate procesele-verbale de monitorizare.

Nu se poate imputa beneficiarului punerea în aplicare a unui Plan de afaceri întocmit în baza unui Proiect aprobat şi verificat de autorităţile competente atât la momentul încheierii contractului de finanţare cât si ulterior. Aceasta cu atât mai mult cu cat obiectul achiziţiei se referea la întocmirea de către un consultant specializat, profesionist si care a fost selectat cu respectarea Ghidului solicitantului a unui plan de afaceri pentru care beneficiarul nu deţinea know-how-ul necesar.

Pentru acest motiv, este eronată îndepărtarea de către instanţa de fond a argumentelor invocate în legătura cu acest aspect si analizarea eligibilităţii cheltuielilor nu prin aplicarea criteriilor contractuale ci doar a principiilor economicităţii, eficacităţii si eficientei utilizării fondurilor, in legătura cu conţinutul concret, tehnic, profesional al Planului de afaceri realizat de consultant.

Aşadar nu exista temei pentru aprecierea că, nu sunt relevante susţinerile recurentei, referitoare la îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programe operaţionale, precum şi ale art. 1 si ale art. 4 ale Ordinului nr. 184/2008, cheltuiala fiind făcuta pentru achiziţia de servicii de consultanţă pentru anumite activităţi, serviciul de consultanţă nereprezentând o activitate continuă sau periodică şi nefiind legat de cheltuielile curente de funcţionare a activităţii beneficiarului. Nu exista temei nici pentru îndepărtarea susţinerilor sale, referitoare la respectarea celor trei principii si în ceea ce priveşte modalitatea procedurala de atribuire a contractului de servicii.

Or, prin considerentele sale, instanţa de fond a dat la o parte aceste aspecte prin prisma cărora trebuia analizata eligibilitatea cheltuielilor, paralizând de efecte întreaga procedură de acordare a finanţării, implementarea sa în deplina concordanta cu obiectul contractului si cu celelalte clauze.

Achiziţia s-a efectuat la preţul cel mai avantajos din piaţă, respectând principiul economicităţii.

Condiţiile contractuale au fost pe deplin respectate, ceea ce se susţine si prin considerentele instanţei de fond fiind numai ca planul in sine, aşa cum este el materializat, nu a respectat cele trei principii enunţate mai sus.

Instanţa îmbrăţişează în mod greşit opinia organului emitent al actului contestat, prin referirile exclusive si detaliate la investiţiile indicate de consultant în conţinutul concret al Planului elaborat.

Chiar si în aceste condiţii, s-a solicitat a se constata că, în mod eronat s-a reţinut încălcarea acestor principii de către recurentă.

Din conţinutul Procesului-Verbal atacat, reiese fără echivoc faptul că, singurele argumente pentru care pârâta AM POS CCE a constatat neeligibilitatea sumei de 131.465 RON şi pe cale de consecinţă creanţa bugetara de 92.025,50 RON in sarcina subscrisei, constau in esenţă in anumite presupuse lipsuri si deficiente ale Planului de afaceri întocmit de B. S.R.L., fără să se argumenteze în ce sens serviciile de consultanţă nu ar fi viabile.

Se retine de către instanţa, ca de altfel si în procesul-verbal atacat,încalcarea de către recurentă a tuturor celor trei principii ale art. 3 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, fără însă a se indica în concret, care, şi în ce anume fel.

Deşi retine că, nu investiţia propusă prin planul de afaceri este cea susţinută şi finanţată de AMPOS CCE, cu toate acestea instanţa face aprecieri concrete cu referire la elementele acesteia, considerând ca toate aserţiunile paratei sunt intemeiate, pur si simplu cu ignorarea explicaţiilor si dovezilor prezentate.

Spre exemplificare, instanţa retine poziţia pârâtei si dă credit unor calcule enunţate cu privire la preturile dalelor, pavelelor, ale valorii investiţiilor referitoare la masa vibratoare si a matriţelor, sau retine că, planul nu ar face trimitere la modul si condiţiile de obţinere a certificatului de conformitate, că nu sunt prezentate costuri detaliate pentru materii prime si materiale, că nu s-a demonstrat competitivitatea dalelor si pavelelor propuse.

Aceasta deşi, recurenta a arătat că, prin cererea de finanţare a solicitat ajutor financiar nerambursabil pentru achiziţia unui plan de afaceri prin care să se analizeze dezvoltarea firmei prin achiziţia de utilaje într-un domeniu conex celui în care activa -fabricarea produselor din beton pentru construcţii. Or, - în cadrul Planului de afaceri s-a tratat si analizat pe larg, concurenta în domeniul propus (pag. 28-32) inclusiv analiza SWOT a firmei solicitante (a recurentei), acestor aspecte fiindu-le dedicate un capitol distinct si anume: Cap. 3.2 Comparaţie privind Concurenta.

În aceste condiţii, motivul invocat de către AM POS CCE, constând în faptul că, investiţia propusă prin planul de afaceri ar fi mult inferioară valorii achitate pentru realizarea Planului de afaceri, este vădit neîntemeiată deoarece recurenta a realizat investiţii majore în implementarea soluţiilor şi strategiilor propuse prin planul de afaceri, tocmai în vederea creşterii competitivităţii economice a societăţii, nu doar prin achiziţia de utilaje si materiale în valoare de 2.500 RON, ci şi prin investiţii în personal si în promovarea produselor recurentei.

Rezulta astfel aşadar ca toate aceste "neconformitati" ale Planului de afaceri nu se justifică, instanţa apreciind în mod greşit normele legale aplicabile în cauza şi eronat admiţând constatările intimatei-parate, acestea netinand cont de nivelul societăţii si scopul pe care şi 1-a propus prin aplicarea la finanţarea respectivă.

Instanţa în mod eronat retine că, AM POS CCE nu a încălcat prevederile art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, conform căruia: "autorităţile cu competente în gestionarea fondurilor europene au obligaţia să înregistreze şi să transmită, în scopul investigării, în termen de 10 zile lucrătoare, structurilor de control prevăzute la art. 20 toate constatările cu implicaţii financiare sau cu posibile implicaţii financiare."

Având în vedere faptul că, verificările efectuate ca urmare a cazului de suspiciuni de nereguli nr. 74307/31.08.2016, ce a avut ca scop verificarea aspectelor menţionate în suspiciunea de nereguli cu posibile implicaţii financiare, au fost realizate de către structura cu atribuţii în monitorizarea şi aprobarea cheltuielilor, AM POS CCE, iar atât Proiectul Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare emis iniţial (nr. x/22.09.2016) cât şi Procesul-verbal contestat, au fost întocmite în majoritate de aceeaşi comisie de evaluare din cadrul AM POS CCE, recurenta nu a beneficiat de o evaluare corecta în ceea ce priveşte administrarea şi verificarea probelor şi apărărilor prezentate, rezultând astfel, în mod vădit, faptul că, au fost încălcate dispoziţiile art. 18 alin. (1) al O.U.G. nr. 66/2011.

Instanţa a îndepărtat neîntemeiat si argumentele referitoare la răspunderea organismelor de implementare si autorităţii de monitorizare.

Astfel cum a arătat, Dosarul Cererii de plata nr. x/17.11.2014, ce conţinea Planul de afaceri prevăzut ca achiziţie în cadrul proiectului, împreună cu toate documentele justificative, au fost depuse, verificate si aprobate atât de OI POS CCE cat si de către AM POS CCE. Recurenta a pus la dispoziţia OI POS CCE si AM POS CCE, în vederea declarării eligibilităţii sumelor anterior menţionate şi admiterii acestora la plata, toate documentele suport, care au stat la baza realizării cheltuielilor.

Toate motivele şi concluziile reţinute în cuprinsul procesului-verbal atacat puteau fi şi trebuiau să fie constatate de către OI POS CCE precum şi de către AM POS CCE cu ocazia verificărilor efectuate de acestea, astfel încât orice eventuala culpă în producerea vreunui prejudiciu, le revine exclusiv acestora.

Mai mult, pe lângă verificarea realizată în baza documentelor depuse de recurentă, după depunerea Cererii de rambursare aferente cererii de plata nr. x/17.11.2014, OI POS CCE a efectuat şi o vizita pe teren, în urma căreia a fost emis Raportul de verificare la fata locului nr. 88/12.01.2015, privind Contractul de finanţare nr. x/16.06.2014.

Data fiind neîndeplinirea obligaţiilor de monitorizare, îndrumare, verificare si stabilire a eligibilităţii cheltuielilor efectuate pentru implementarea contractului de finanţare, de către Autoritatea contractantă competentă în gestionarea fondurilor europene, consideră că, atât OI POS CCE cât şi în egală măsura, AM POS CCE, sunt direct răspunzătoare pentru orice eventual prejudiciu financiar cauzat autorităţii cu competenţe in gestionarea fondurilor europene si ca atare, aceste autorităţi sunt debitorul creanţei bugetare constatate conform procesului-verbal atacat.

Faţă de toate aceste aspecte, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. .

3.2 Recursul formulat de recurenta reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1948/06.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2017, prin care recurenta a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 5329/13.12.2019 şi să se dispună respingerea cererii de completare dispozitiv ca neîntemeiată.

Recursul este întemeiat pe motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond fiind data cu încălcarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material.

Astfel s-a arătat că, în mod eronat instanţa a respins excepţia tardivităţii formulării cererii de completare dispozitiv, invocată de recurentă.

În mod eronat instanţa apreciază că, nu se putea formula cererea de completare referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată la data pronunţării asupra excepţiei lipsei procesuale pasive a funcţionarilor publici în cauza, întrucât prin încheierea din data de 20.09.2018 s-a stabilit definitiv cadrul procesual în ceea ce îi priveşte, fiind evident că, hotărârea finală nu ar fi avut cum sa prevadă alta soluţie decât respingerea acţiunii faţă de aceştia.

Astfel, nu are relevanţă faţă de aceştia, data şi modul în care s-a soluţionat litigiul faţă de părţile rămase în proces, momentul care marca data de la care începea sa curgă termenul de formulare a cererii de completare în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată fiind data încheierii soluţionării finelui de neprimire referitor la cei patru funcţionari publici în discuţie.

Având în vedere faptul că, excepţia calităţii procesuale pasive a pârâţilor a fost soluţionată de instanţă prin încheierea din data de 20.09.2019, la acel termen de judecată fiind formulată şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, termenul de formulare a cererii de completare se calculează de la această dată, astfel încât acesta s-a împlinit la data de 08.10.2018. Or, cererea de completare a fost înregistrată în data de 18.04.2019, fiind tardiv depusă.

În mod eronat instanţa de fond a făcut aplicarea art. 451-453 C. proc. civ., apreciind că, caracterul justificat al cheltuielilor de judecată solicitate în cauză.

Astfel cum se reţine chiar în considerentele sentinţei atacate, prin angajarea unui apărător nu trebuie să se urmărească împovărarea părtii căzute în pretenţii.

Faţă de acest aspect, hotărârea instanţei de fond este contrară acestui, principiu, cheltuielile de judecata acordate - onorariu de avocat în cuantum de 4 ×684,03 RON neavând un caracter justificat, necesar şi rezonabil, raportat la obiectul acţiunii în ceea îi priveşte pe cei patru funcţionari publici si la apărările efectuate în cauza de către reprezentantul convenţional.

Valoarea şi complexitatea cauzei nu a fost una deosebită, apărările formulate vizând în esenţa doar aspectele privitoare la calitatea procesuală a părţilor. Raportat la acest aspect, munca desfăşurată de avocat a fost reprezentată de analiza şi prezentarea în fata instanţei a unor aspecte procedurale, fără a fi necesară analizarea unui probatoriu substanţial şi formularea de apărări complexe cu referire la fondul cauzei. Acest fapt a fost transpus în fapt în întocmirea unei singure întâmpinari, cu aceleaşi susţineri pentru toţi cei patru paraţi, nefiind astfel rezonabilă şi justificată solicitarea de acordare a cheltuielilor, de judecata în cuantumul solicitat pentru fiecare dintre aceştia.

A fost invocată şi practica în această materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care statuează în sensul că, partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil (cauzele Costin împotriva României, Străin împotriva României, Stere şi alţii împotriva României, Raicu împotriva României). Raportat la acest principiu, s-a solicitat să se constatate că, onorariul solicitat nu este justificat şi rezonabil raportat la actele de procedură întocmite în cauza si la numărul de termene în care s-au susţinut apărările părţilor reprezentate de acesta.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. .

4. Apărările formulate în recurs

4.1 În cauză a formulat întâmpinare intimatul pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (fost Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene), prin care a solicitat respingerea recursului formulat de către recurenta reclamantă, ca nefondat si menţinerea, ca temeinică şi legală a hotărârii judecătoreşti pronunţată la fondul cauzei, având în vedere următoarele:

Scurtă prezentare a situaţiei:

SC A. S.R.L., în calitate de solicitant, a depus spre finanţare în cadrul Programului Operaţional Sectorial"Creşterea Competitivităţii Economice" 2007-2013 (POS CCE), Schema de ajutor de stat:

"Sprijn pentru creşterea competitivităţii intre prinderi lor mici si mijlocii prin servicii de consultanta", Cererea de finanţare nr. x/12.12.2012, pentru proiectul "Achiziţie servicii de consultanţă pentru dezvoltarea firmei S.C. A.".

În data de 16.06.2014 a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x/16.06.2014 intre Ministerul Fondurilor Europene, desemnat ca Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" (AM POSCCE), prin Agenţia pentru Dezvoltare Regionala Sud Vest Oltenia si S.C. A. S.R.L., în calitate de beneficiar, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru proiectul SMIS 50227 "Achiziţie servicii de consultanţă pentru dezvoltarea firmei S.C. A.". Astfel, la art. 1 alin. (4) din contract este stipulat faptul ca beneficiarul acceptă finanţarea nerambursabilă si se angajează să implementeze proiectul pe proprie răspundere, in conformitate cu prevederile cuprinse in contract si cu respectarea legislaţiei naţionale si comunitare si instrucţiunile emise de Autoritatea de Management AM POS CCE.

În implementarea proiectului cu titlul "Achiziţie servicii de consultanţă pentru dezvoltarea firmei S.C. A.", S.C. A. S.R.L. în calitate de autoritate contractantă, a procedat la efectuarea demersurilor ce se impuneau în vederea atribuirii contractului de achiziţie, procedura aleasa fiind achiziţie directă. Urmare a derulării procedurii de atribuire a contractului de achiziţie, autoritatea contractanta S.C. A. S.R.L. a încheiat contractul de prestări servicii "Achiziţie servicii elaborare plan de afaceri" nr. 17/16.09.2014 cu S.C B. S.R.L.

În ceea ce priveşte critica de recurs, potrivit căreia motivarea instanţei de fond s-a referit la aspecte ce nu ţin de obiectul contractului de finanţare, ci s-a realizat prin analizarea conţinutului rezultatului contractului de achiziţie, situaţie apreciată de recurentă ca fiind de natură a atrage incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., arătă următoarele:

Este real faptul că, nu investiţia propusă prin planul de afaceri este cea susţinută şi finanţată de instituţia intimată, ci însuşi planul de afaceri constituie obiectul finanţării, dar este firesc ca, în determinarea caracterului eficient al unui plan să se aibă în vedere rezultatele, efectele pe care le aduce respectivul plan de afaceri, o altă modalitate de comparaţie a investiţiei şi rezultatelor scontate şi obţinute nefiind propusă nici de recurenta-reclamantă, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.

Referitor la criticile recurentei-reclamante privind motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 referitoare la faptul că sentinţa pronunţată de instanţa de fond a fost data cu încalcarea normelor de drept material:

În ceea ce priveşte criticile recurentei-reclamante cu privire la faptul că, in mod greşit instanţa de fond a respins cererea de chemare ca neîntemeiată deoarece S.C. A. S.R.L. a respectat condiţiile privind eligibilitatea solicitantului si a proiectului precum si regulile de eligibilitate a achiziţiilor, potrivit H.G. nr. 759/2007 şi Ordinului ministrului economiei şi finanţelor nr. 184/2008 privind aprobarea listelor de cheltuieli eligibile pentru proiectele finanţate în cadrul operaţiunilor 1.1.a Sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile şi intangibile - Domeniul Major de Intervenţie 1.1 - Investiţii-productive şi pregătirea pentru competiţia pe piaţă a întreprinderilor, în special a IMM, şi 1.3.b Sprijin pentru consultanţă acordat IMM - Domeniul Major de Intervenţie 1.3 -Dezvoltarea durabilă a antreprenoriatului, în cadrul axei prioritare. 1 Un sistem de producţie inovativ şi ecoeficient din cadrul Programului operaţional sectorial Creşterea competitivităţii economice (POS CCE) 2007-2013, acestă susţinere este nefondată motivat de faptul că, chiar dacă cheltuielile respective sunt în categoria de cheltuieli eligibile prevăzute de legislaţia în vigoare, în situaţia în care sunt identificate nereguli, autorităţile cu competente în gestionarea fondurilor europene au obligaţia recuperării acestor sume devenite neeligibile.

Cu privire la critica recurentei reclamante referitoare la faptul că, verificările anterioare ar fi putut identifica o posibilă neregulă, nefiind motive noi de stabilire a creanţei iar pană acum verificările efectuate de către Organismul Intermediar si Autoritatea de Management nu au sesizat aceste aspecte aşa cum este probat prin verificări documentare şi prin Raportul de verificare la faţa locului, se reţine că, potrivit art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011 "dreptul de a stabili creanţa bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internaţional prin emiterea declaraţiei finale de închidere, cu excepţia cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internaţional prevăd un termen mai mare."

Astfel, este vădit nefondată, aşa cum reţine instanţa de fond susţinerea recurentei potrivit căreia, dată fiind neîdeplinirea obligaţiilor de monitorizare, îndrumare, modificare şi stabilire a eligibilităţii cheltuielilor efectuate pentru implementarea contractului de finanţare de către autoritatea competentă

Pe fond, întrucât recurenta reclamantă, nu face altceva, decât să reia argumentele de la fondul cauzei, îşi menţine apărările formulate la fond, prin întâmpinarea nr. 62865/19.05.2017.

De aceea, luând în considerare cele anterior prezentate consideră că aspectele reţinute de instanţa de fond din cuprinsul sentinţei civile criticate sunt pe deplin motivate, temeinice si legale, recurenta reclamanta nefiind în măsură să răstoarne legalitatea hotărârii supuse controlului judiciar.

Faţă de toate aceste considerente, precum şi faţă de susţinerile instituţiei din apărările formulate în dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menţinerea sentinţei civile nr. 5329/13.12.2018 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul cu nr. x/2017, ca fiind legală si temeinică.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 alin. (2) coroborat cu art. 490 din C. proc. civ., precum şi pe celelalte prevederi aplicabile în speţă.

4.2 În cauză au formulat întâmpinare şi intimaţii pârâţi F., E., D. şi C., prin care au solicitat respingerea celor două recursuri ca nefondate.

În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 5329/13.12.2018, prin care a fost respinsă acţiunea reclamantei în parte ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă şi a încheierii din 20.09.2018, prin care a fost admisă excepţia lipsei calităţii pasive a persoanelor fizice, funcţionari în cadrul Ministerului Fondurilor Europene, ambele pronunţate în dosarul x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, s-a solicitat respingerea în considerarea următoarelor argumente:

În primul rând, deşi indică motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept materiar), totuşi recurenta invocă greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a funcţionarilor, care reprezintă o chestiune de ordin procedural, care nu poate fi cenzurată în cadrul motivului de casare propus.

Singura soluţie posibilă o reprezintă respingerea acestui motiv de recurs ca nefondat, întrucât în cadrul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi analizate pretinse greşeli de ordin procedural comise de instanţa de fond, cum ar fi greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

În al doilea rând, trecând peste impedimentul mai sus arătat, critica formulată de recurentă este vădit nefondată, prin raportare chiar la argumentele invocate în recurs, care nici măcar nu privesc raţionamentul în baza căruia instanţa de fond a admis excepţia anterior menţionată, ci se referă la aspecte de fond.

Aşa cum corect a stabilit şi instanţa de fond, prin cererea introductivă de instanţă, recurenta - reclamantă a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare precum şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative, fără a solicita şi plata unor despăgubiri, pentru eventualul prejudiciul cauzat.

În ceea ce priveşte criticile formulate prin acelaşi recurs împotriva soluţiei de respingere ca neîntemeiată a acţiunii în anulare, se reţine că, în mod greşit este indicat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în condiţiile în care se invocă faptul că "instanţa de fond îndepărtează fără motiv susţinerile referitoare la respectarea întocmai a tuturor prevederilor legale şi a obligaţiilor instituite în sarcina noastră" (B.1 - pg. 7 şi B.6 - pg. 15) sau că "instanţa îmbrăţişează în mod greşit opinia organului emitent al actului contestat" (B.3 - pg. 9), "considerând că toate aserţiunile pârâtei sunt întemeiate" (B.4 - pg. 11).

Or, câtă vreme nu se invocă greşeli ale instanţei de fond legate de greşita aplicare/interpretare a unor dispoziţii de drept material, ci chestiuni referitoare la modul în care instanţa a analizat susţinerile şi argumentelor părţilor, a stabilit situaţia de fapt sau a interpretat probele, este evident că aceste critici nu pot fi primite, cu atât mai mult cu cât ele trebuie analizate din perspectiva unui caz de casare (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.) care în mod vădit nu este incident.

În cazul criticilor de la B.2 şi B.5, deşi formal se invocă încălcarea unor texte de lege (art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 579/2007 şi art. 1 şi art. 4 din Ordinul nr. 184/2008, respectiv art, 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011), în realitatea se critică tot chestiuni legate de stabilirea situaţiei de fapt sau de aprecierea probelor, care nu pot forma obiectul analizei în recurs.

În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 1948/06.06.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost admisă cererea de completare a dispozitivului în privinţa acordării cheltuielilor de judecată, s-au arătat următoarele:

Ca şi în cazul recursului formulat împotriva sentinţei de fond, recurenta indică motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. pct. 8 C. proc. civ. însă critică greşita respingere a excepţiei tardivităţii şi greşita aplicare a prevederilor art. 451 - 453 C. proc. civ., care reprezintă chestiuni de ordin procedural, care nu pot fi cenzurate în cadrul cazului de casare propus.

Astfel, în ceea ce priveşte tardivitatea formulării cererii de completare a hotărârii în privinţa cheltuielilor de judecată, recurenta este în eroare întrucât termenul de 15 zile trebuie să se calculeze de la data comunicării sentinţei a cărei completare se solicită (întrucât abia atunci intimaţii au sesizat că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată) şi nu de la data admiterii excepţiei, întrucât prin încheierea de şedinţă de la termenul respectiv instanţa nu s-a pronunţat (nici nu era posibil acest lucru) cu privire la cheltuielile de judecată.

În ceea ce priveşte criticile legate de pretinsul caracter nejustificat al cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 2.736,12 RON -câte 684,03 RON pentru fiecare pârât- se arată că, acestea sunt proporţionale raportat la activitatea desfăşurată de avocat şi la complexitatea concretă a litigiului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 şi urm, art. 483 şi urm. C. proc. civ.

4.3 În cauză au formulat întâmpinare şi intimatele pârâte H. şi I..

Au solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 5329/2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017, întrucât prin hotărârea recurată, instanţa de fond, în mod corect a respins acţiunea formulată de A. S.R.L. împotriva recurentelor pârâte, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar faţă de MDRAP, ca neîntemeiată.

Cu privire la recursul formulat de către recurenta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1948/2019 de completare a dispozitivului, pronunţată de Curtea de apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017, au arătat că, primul motiv de recurs este vădit nefondat, faţă de data comunicării sentinţei civile nr. 5329/13.12.2018.

În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, acesta îi priveşte strict pe petenţii F., E., D. şi C..

În drept, dispoziţiile legale din cuprinsul întâmpinărilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată următoarele:

1. Cu privire la recursul formulat de recurenta reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 5329 din 13 decembrie 2018 şi a încheierii din 20 septembrie 2018, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, se reţin următoarele:

Recurenta reclamantă şi-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.- când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Referitor la critica din recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Curtea reţine că este neîntemeiată, astfel că o va respinge, având în vedere următoarele aspecte:

Contrar susţinerilor recurentei, în speţă au fost respectate prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ., conform cărora hotărârea judecătorească trebuie să conţină "expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează, astfel cum rezultă din lectura sa, nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti. În concepţia legiuitorului, nemotivarea constituie motiv de casare atunci când, nu se arată motivele pe care se sprijină hotărârea judecătorului, ori când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii.

Judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, atât argumentele recurentei reclamante, cât şi pe cele ale intimaţilor, şi a prezentat, în concret, în raport de natura cauzei, motivele de fapt şi de drept, care au format convingerea sa.

Nu în ultimul rând, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă, concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar. Ca principiu, instanţa de judecată nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept care susţin cererea de chemare în judecată, ci poate să le analizeze global, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial.

Sub acest aspect, din analiza considerentelor de fapt şi de drept cuprinse de sentinţa şi încheierea recurată, se reţine că, prima instanţă a respectat întrutotul exigenţele motivării acestora, conform art. 425 alin. 1lit. b) C. proc. civ., recurenta având posibilitatea de a evalua conţinutul concret al sentinţei şi încheierii atacate, de a-şi formula şi structura criticile de nelegalitate împotriva acestor considerente.

Tot cu privire la acest motiv de casare, invocat de recurenta reclamantă, Înalta Curte reţine, că este neîntemeiată şi critica de recurs, potrivit căreia motivarea instanţei de fond s-a referit la aspecte ce nu ţin de obiectul contractului de finanţare, ci s-a realizat prin analizarea conţinutului rezultatului contractului de achiziţie, situaţie apreciată de recurentă ca fiind de natură a atrage incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Astfel, se reţine că, în implementarea proiectului cu titlul "Achiziţie servicii, de consultanţă pentru dezvoltarea firmei S.C. A.", recurenta reclamantă S.C. A. S.R.L. în calitate de autoritate contractantă, a procedat la efectuarea demersurilor ce se impuneau în vederea atribuirii contractului de achiziţie, procedura aleasă fiind achiziţie directă. Urmare a derulării procedurii de atribuire a contractului de achiziţie, autoritatea contractantă S.C. A. S.R.L. a încheiat contractul de prestări servicii "Achiziţie servicii elaborare plan de afaceri" nr. 17/16.09.2014 cu S.C B. S.R.L.

Raportat la modalitatea propusă de producere a pavelelor şi a dalelor, s-a constatat că tehnologia de producţie din planul de afaceri este una primară sau cel mult artizanală în condiţiile în care se utilizează o betonieră, un vibrator şi o masă vibratoare, şi având în vedere că la ora actuală există numeroase firme cu linii tehnologice complet automatizate care produc pavele şi dale la preţuri cu mult sub cele prezentate în planul de afaceri.

Motivarea instanţei de fond face referire tocmai la aspecte care ţin de obiectul contractului de finanţare, respectiv:

"Cu privire la planul de afaceri s-au reţinut următoarele deficienţe:

- planul de afaceri nu face nicio trimitere la modul si condiţiile de obţinere a certificatului de conformitate asupra calităţii produselor finite;

- nu se regăsesc prezentate standardele necesare materiilor prime şi materialelor necesare procesului de producţie;

- costurile detaliate pentru materiile prime si materiale nu sunt prezentate in detaliu iar societăţile la care se face trimitere ca sursă de aprovizionare sunt societăţi de tip bricolaj (J., K.). De altfel, în planul de afaceri nu se regăsesc oferte concrete de la potenţiali furnizori şi nu se face o analiză de cost pe produs."

Aceste aspecte se regăsesc în actele contestate, însă recurenta-reclamantă nu a făcut dovada netemeiniciei acestor constatări, ori a unor împrejurări din care să rezulte o situaţie de fapt diferită, in esenţă, utilitatea si eficienţa planului de afaceri pe care le susţine.

În acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar, reţine că, este real faptul că, nu investiţia propusă prin planul de afaceri este cea susţinută şi finanţată de instituţia intimată, ci însuşi planul de afaceri constituie obiectul finanţării, dar este firesc ca, în determinarea caracterului eficient al unui plan să se aibă în vedere rezultatele, efectele pe care le aduce respectivul plan de afaceri, o altă modalitate de comparaţie a investiţiei şi rezultatelor scontate şi obţinute nefiind propusă nici de recurenta-reclamantă, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că, soluţia recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază şi nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, de natură să conducă la reformarea sentinţei sub acest aspect.

Cu privire la criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Curtea a reţinut că sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive:

În mod formal recurenta reclamantă invocă prin motivele de recurs, încălcarea unor texte de lege, respectiv, art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 579/2007 şi art. 1 şi art. 4 din Ordinul nr. 184/2008, respectiv art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011), în realitate se critică însă, chestiuni legate de stabilirea situaţiei de fapt sau de aprecierea probelor, care nu pot forma obiectul analizei în recurs.

Contrar criticilor recurentei, în aprecierea Înaltei Curţi, instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a textelor de lege incidente în cauză.

Astfel, în ceea ce priveşte criticile recurentei-reclamante cu privire la faptul că, în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de chemare ca neîntemeiată deoarece S.C. A. S.R.L. a respectat condiţiile privind eligibilitatea solicitantului si a proiectului precum si regulile de eligibilitate a achiziţiilor, potrivit H.G. nr. 759/2007 şi Ordinului ministrului economiei şi finanţelor nr. 184/2008, această susţinere este nefondată motivat de faptul că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale anterioare, reiese că, deşi cheltuielile respective sunt în categoria de cheltuieli eligibile prevăzute de legislaţia în vigoare, în situaţia în care sunt identificate nereguli, autorităţile cu competente în gestionarea fondurilor europene au obligaţia recuperării acestor sume devenite neeligibile.

În ceea ce priveşte critica recurentei reclamante referitoare la faptul că, procesul-verbal ar conţine doar o opinie subiectivă şi nepertinentă a Organismului de verificare, fiind invocate lipsuri şi deficienţe ale Planului întocmit de B. S.R.L., fără a se argumenta în ce sens serviciile de consultanţă nu ar fi viabile, prima instanţă, în mod corect a constatat că această critică nu este sustenabilă, atât procesul-verbal contestat cât şi documentele care au stat la baza emiterii lui, cuprinzând motive detaliate pentru care s-a apreciat că se confirmă suspiciunea de neregulă, fiind relevată, inclusive cu date tehnice, o comparaţie între cuantumul investiţiei propriu zise şi valoarea rezultatelor obţinute, concluzionandu-se că, în ipoteza unei disproporţii vădite dintre cei doi factori ai comparaţiei în sensul că, valoarea investiţiei este mult mai mare decât ceea ce se obţine prin resursele investite, proiectul nu vizează implementarea de tehnologii ecoeficiente şi competitive, iar pe de altă parte nu au fost respectate principiile economicităţii, eficacităţii şi eficienţei utilizării fondurilor.

În ceea ce priveşte criticile recurentei reclamante potrivit cărora planul de afaceri respectă standardele în domeniu, fiind realizat conform necesităţilor firmei, tehnologiile fiind competitive şi ecoeficiente, acoperind toate aspectele contestate, se reţine că sunt neîntemeiate, avându-se în vedere faptul că, declararea sumelor ca neeligibile a avut în vedere că, tehnologia de producţie din planul de afaceri este una primară sau cel mult artizanală în condiţiile în care se utilizează o betonieră, un vibrator şi o masă vibratoare, şi având în vedere că la ora actuală există numeroase firme cu linii tehnologice complet automatizate care produc pavele şi dale la preţuri cu mult sub cele prezentate în planul de afaceri.

Prin contractul de finanţare, recurenta reclamanta a plătit suma de 131.465 RON pentru a achiziţiona un plan de afaceri prin care se propune realizarea unei investiţii dintr-un obiectiv de inventar cu valoare de 2500 de RON si pentru a realiza un flux de producţie alcătuit dintr-o betonieră, un vibrator şi o masa vibratoare. Urmare a implementării fluxului de producţie si a angajării unui muncitor, recurenta reclamantă urma să producă dale si pavele la un preţ mult mai mare decât cele practicate pe piaţa pentru produse similar.

Valoarea planului de afaceri este de aproximativ 53 de ori mai mare decât valoarea investiţiei propuse.

Asa cum în mod corect a arătat instanţa de fond, "recurenta nu a dovedit eficienta planului de afaceri de care a beneficiat, nu a dovedit un plus valoare adus de respectivul proiect, în concret, cum acesta i-a eficientizat activitatea şi nici câştigurile astfel obţinute. Deci, reclamanta nu a dovedit că, respectivul plan de afaceri a fost unul eficient, necesar si util pentru dezvoltarea firmei", motiv pentru care nu pot fi reţinute susţinerile recurentei reclamante, potrivit cărora ar fi fost stabilit necesarul de resurse umane, material si financiare, implementarea planului de afaceri, coordonarea fazelor viitoare de activitate şi analizarea pieţei de interes, stabilindu-se totodată strategii optime de implementare a planului de afaceri, care a fost structurat în funcţie de specificul activităţii preconizate pe baza elementelor furnizate din piaţă.

Neîntemeiată este şi critica recurentei reclamante referitoare la faptul că, verificările anterioare ar fi putut identifica o posibilă neregulă, nefiind motive noi de stabilire a creanţei iar până acum verificările efectuate de către Organismul Intermediar si Autoritatea de Management nu au sesizat aceste aspecte.

Astfel, se reţine că, potrivit art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011 "dreptul de a stabili creanţa bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internaţional prin emiterea declaraţiei finale de închidere, cu excepţia cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internaţional prevăd un termen mai mare", iar verificările anterioare nu exclud identificarea unor nereguli în prezent şi nu elimină dreptul autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene de a efectua noi verificări.

Mai mult decât atât, recomandările Autorităţii de audit transmise Autorităţii de management prin Raportul de audit nr. x/26.07.2016, trebuie verificate de structurile de control din cadrul autorităţilor de management, sens în care a fost emisă şi s-a confirmat suspiciunea de neregulă nr. 74307/31.08.2016, ulterior fiind emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.10.2016.

Concluzionând, Înalta Curte reţine că, este neîntemeiată susţinerea recurentei potrivit căreia, dată fiind neîdeplinirea obligaţiilor de monitorizare, îndrumare, modificare şi stabilire a eligibilităţii cheltuielilor efectuate pentru implementarea contractului de finanţare de către autoritatea competentă în gestionarea fondurilor europene, atât OI POS CCE cât şi în egală măsura, AM POS CCE, sunt direct răspunzătoare pentru orice eventual prejudiciu financiar cauzat autorităţii cu competenţe in gestionarea fondurilor europene.

În ceea ce priveşte criticile din recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 5329/13.12.2018, prin care a fost respinsă acţiunea reclamantei ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă şi a încheierii din 20.09.2018, prin care a fost admisă excepţia lipsei calităţii pasive a persoanelor fizice, funcţionari în cadrul Ministerului Fondurilor Europene, ambele pronunţate în dosarul x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte reţine că sunt neîntemeiate, avându-se în vedere următoarele:

Aşa cum corect a stabilit şi instanţa de fond, prin cererea introductivă de instanţă, recurenta - reclamantă a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare precum şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative, fără a solicita şi plata unor despăgubiri, pentru eventualul prejudiciul cauzat.

Or, dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ sunt clare:

"Cererile în justiţie prevăzute de prezenta lege pot fi formulate şi personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere".

Per a contrario, aceste acţiuni nu pot formulate împotriva funcţionarilor publici, dacă nu se solicită plata unor despăgubiri, întrucât aceştia nu sunt parte în raportul juridic de drept material/administrativ generat de emiterea actului administrativ a căruia anulare se cere, motiv pentru excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a funcţionarilor publici a fost corect admisă, criticile fiind nefondate.

2. Cu privire la recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 1948/06.06.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost admisă cererea de completare a dispozitivului în privinţa acordării cheltuielilor de judecată, se reţin următoarele:

Recurenta reclamantă şi-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurenta indică motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. pct. 8 C. proc. civ., însă critică greşita respingere a excepţiei tardivităţii şi greşita aplicare a prevederilor art. 451 - 453 C. proc. civ., care reprezintă chestiuni de ordin procedural, care nu pot fi cenzurate în cadrul cazului de casare propus.

Totuşi, Înalta Curte, constată că, în ceea ce priveşte tardivitatea formulării cererii de completare a hotărârii în privinţa cheltuielilor de judecată, recurenta este în eroare întrucât termenul de 15 zile trebuie să se calculeze de la data comunicării sentinţei a cărei completare se solicită - întrucât abia atunci intimaţii au sesizat că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată şi nu de la data admiterii excepţiei, întrucât prin încheierea de şedinţă de la termenul respectiv instanţa nu s-a pronunţat, - procedural nu era posibil acest lucru-, cu privire la cheltuielile de judecată.

De altfel, prevederile art. 444 C. proc. civ. sunt clare în acest sens:

"Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri".

În ceea ce priveşte criticile legate de pretinsul caracter nejustificat al cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 2.736,12 RON - câte 684,03 RON pentru fiecare pârât Înalta Curte reţine că, acestea sunt proporţionale raportat la activitatea desfăşurată de avocat - redactarea a două întâmpinări şi participarea la patru termene de judecată, dintre care unul în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie- şi la complexitatea concretă a litigiului.

În ceea ce priveşte faptul că instanţa de fond a aplicat eronat prevederile art. 451 C. proc. civ., când a analizat cuantumul cuvenit cu titlu de onorariu de avocat, Curtea observă că, aceste critici sunt inadmisibile în recurs, ele vizând modul de stabilire a situaţiei de fapt de către instanţa de fond, iar nu modul de aplicare a legii.

În acest sens s-a pronunţat ÎCCJ prin decizia în interesul legii nr. 3/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 181 din 05/03/2020, obligatorie de la data publicării în MO, prin care s-a decis:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

Prin urmare, aspectele invocate de recurenta-reclamantă prin cererile de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 5329 din 13 decembrie 2019, încheierii din 20 septembrie 2018 şi sentinţei nr. 1948 din 6 iunie 2019 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 mai 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.