Reverse charge VAT on zinc ingot acquisitions inapplicable when goods are not legally classified as waste under the Waste Regime Law.

Şedinţa publică din data de 20 mai 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 04.12.2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta DGRFP Craiova Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii, a formulat contestaţie fiscală împotriva Deciziei nr. 283/25.05.2017 emisă de către DGRFP Craiova în soluţionarea contestaţiei formulată de către reclamantă împotriva deciziei de impunere x/28.11.2016 si a Raportului de inspecţie fiscala nr. x/28.11.2016, ambele emise de către DGRFP Craiova-Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii, ca urmare a îndreptării erorilor materiale din actele fiscale Decizia de Impunere nr. x/29.07.2016 si a Raportului de inspecţie fiscala nr. x/29.07.2016, erori ce au fost sesizate de către subscrisa.

A solicitat anularea atât a Deciziei nr. 283/25.05.2017, cat si a deciziei referitoare la obligaţiile de impunere x/28.11.2016, in sensul admiterii contestaţiei formulata de către A. S.R.L. împotriva actelor fiscale anterior menţionate, pe care le consideră netemeinice si nelegale.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 240 din 6 iunie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de contestatoarea reclamantă S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova-Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii, a anulat Decizia nr. 283/25.05.2017 emisă de DGRFP Craiova în soluţionarea contestaţiei, în sensul că a admis contestaţia formulată de contestatoare împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.11.2016, emisă de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Craiova - Activitatea de Inspecţie Fiscală (care a corectat Decizia de impunere nr. x/29.07.2016) şi a exonerat pe aceasta de plata sumei de 4.831.361 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată.

3. Recursul exercitat

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în nume propriu şi în numele şi pentru Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Craiova, pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei instanţei de fond, în sensul respingerii în totalitate a cererii introductive, ca netemeinică şi nelegală, şi menţinerea actelor administrativ - fiscale contestate ca temeinice şi legale.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod neîntemeiat instanţa de fond nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 160 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificată începând cu 01.01.2012 prin O.U.G. nr. 125/2011 şi art. 331 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, texte de lege care, împreună cu cele reţinute de către aceasta în hotărâre, sunt de natura sa ducă la dezlegarea cauzei.

Referitor la verificarea modului în care organele fiscale au respectat legislaţia în materia TVA şi a modului în care s-a achiziţionat B. în perioada aprilie 2012 - mai 2016, precum şi a condiţiilor în care s-a facturat aceasta de către furnizor, instanţa trebuia sa aibă în vedere următoarea situaţie de fapt:

B. a fost înscrisă în facturile emise de furnizorii C. S.R.L., D. And E. S.R.L. şi F. S.R.L., iar facturile de achiziţie "B." au fost primite de la furnizori în regim normal de taxare; în baza facturilor reclamanta a întocmit note de recepţie pe care se menţionează "lingouri B.", de unde rezultă că "B." a fost primită sub formă de "lingouri"; B. furnizată de C. S.R.L., conform procesului-verbal nr. x/05.09.2016 încheiat de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Cluj, a fost achiziţionată sub formă de lingouri (conform documentelor de transport CMR ataşate facturilor) şi revândută în aceeaşi stare către A. S.R.L., sau a fost obţinută în urma dezmembrării de contoare folosite din care a rezultat carcasă B.; lingourile din B. furnizate de D. And E. S.R.L., conform procesului-verbal nr. x/19.05.2016 încheiat la F. S.R.L. de către Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Craiova, reprezintă lingouri din B. obţinute de F. S.R.L. din topirea pieselor neconforme, cu menţiunea că activitatea societăţii F. S.R.L. constă în prelucrarea prin topire a pieselor neconforme şi obţinerea de lingouri din B..

Lingourile de B. au fost facturate de F. S.R.L. către D. and E. S.R.L., care le refactura intimatei-reclamante; lingourile din B. furnizate de către F. S.R.L., conform procesului-verbal nr. x/19.05.2016 încheiat de către Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Craiova, reprezintă lingouri din B. obţinute de F. S.R.L. din topirea piesele neconforme.

În aceste condiţii este evident că achiziţiile de B. efectuate de către intimata-reclamantă de la furnizorii săi îndeplinesc condiţiile comerţului cu deşeuri.

Instanţa de fond a ignorat faptul că, în baza facturilor de achiziţii pe care se menţionează "B.", intimata - reclamantă a întocmit note de recepţie pe care se menţionează "lingouri B.", de unde rezultă că "B." a fost primită sub forma de "lingouri" şi nu de materie primă ce ar fi fost utilizată la procesul de producţie aşa cum în mod greşit s-a reţinut.

Arată că în conformitate cu dispoziţiile art. 160 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 şi art. 331 alin. (4) din Legea nr. 227/2015, de aplicarea prevederilor dispoziţiilor legale sunt responsabili atât furnizorii, cât şi beneficiarii, iar în normele de aplicare a prevederilor art. 160 din Legea nr. 571/2003 şi art. 331 din Legea nr. 227/2015, respectiv la pct. 82 alin. (7) din H.G. nr. 44/2004, se menţionează explicit că în cadrul inspecţiei fiscale la beneficiarii operaţiunilor (în speţă S.C. A. SRL) organele de inspecţie fiscală vor avea în vedere că beneficiarul avea obligaţia să colecteze TVA la momentul exigibilităţii operaţiunii, concomitent cu exercitarea dreptului de deducere.

În consecinţă, "B." a fost achiziţionată de la furnizori sub formă de lingouri obţinute din topirea pieselor neconforme, iar începând cu 01.01.2012 livrările de astfel de produse se supun taxării inverse, conform art. 160 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificată începând cu 01.01.2012 prin O.U.G. nr. 125/2011 şi art. 331, alin. (2) lit. a) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare.

Susţine recurenta că, faţă de această stare de fapt, în perioada aprilie 2012 - mai 2016 TVA-ul aferent achiziţiilor de B. nu a fost înregistrat corect, iar această înregistrare contabilă eronată a determinat calculul unor debite suplimentare la bugetul statului.

Astfel, în această perioadă A. S.R.L. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii, nu doar de B. primită sub forma de lingouri şi lingouri B. ci şi de B. - corpuri uzate, produse din B. pentru prelucrare corpuri apometre, deşeu B., corpuri apometre uzate, astfel cum rezultă şi din expertiza întocmită în cauză, respectiv:

- B. furnizată de C. S.R.L., conform procesului-verbal nr. x/05.09.2016 încheiat de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Cluj, a fost achiziţionată sub formă de lingouri (conform documentelor de transport CMR ataşat facturilor) şi revândută în aceeaşi stare către A. S.R.L., sau a fost obţinută în urma dezmembrării de contoare folosite din care a rezultat carcasă B.;

- lingourile din B. furnizate de D. And E. S.R.L., conform procesului-verbal nr. x/19.05.2016 încheiat la F. S.R.L. de către Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Craiova, reprezintă lingouri din B. obţinute de F. S.R.L. din topirea pieselor neconforme;

- lingourile de B. au fost facturate de către F. S.R.L. către D. and E. S.R.L., care le refactura A. S.R.L.;

- lingourile din B. furnizate de F. S.R.L., conform procesului-verbal nr. x/19.05.2016 încheiat la F. S.R.L. de către Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Craiova, reprezintă lingouri din B. obţinute de F. S.R.L. din topirea piesele neconforme.

Rezultă ca "B." a fost achiziţionată de la furnizori sub forma de lingouri obţinute din topirea piesele neconforme iar începând cu 01.01.2012 livrările de astfel de produse se supun taxării inverse, conform art. 160 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificata începând cu 01.01.2012 prin O.U.G. nr. 125/2011 şi art. 331, alin. (2) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare;

În cauză, concomitent cu înregistrarea de TVA deductibilă, stabilită de consultanţii fiscali în sumă totală de 6.124.044 RON, reclamanta avea obligaţia înregistrării de TVA colectată în sumă de 6.124.044 RON, aşa încât în mod corect a fost stabilită diferenţa de TVA datorată bugetului de stat, în sumă totală de 1.848.707 RON reprezentând diferenţă TVA care nu a fost colectată în suma totală de 3.155.520 RON aferentă numai pentru achiziţiile de lingouri B. de la furnizorul S.C. D. And E. S.R.L., deoarece acesta este singurul furnizor care a emis facturi de corecţie, din care s-a scăzut TVA colectată în plus în sumă de 1.306.813 RON aferentă vânzărilor către F. S.R.L..

Cu privire la considerentele reţinute de către instanţa de fond, privind o presupusă prejudiciere a intimatei reclamante prin colectarea şi plata TVA în aceeaşi măsură în care a mai fost achitată şi de către furnizori, arată că acestea nu sunt întemeiate întrucât normele de aplicare a prevederilor art. 160 din Legea nr. 571/2003 şi art. 331 din Legea nr. 227/2015 la pct. 82 alin. (7) din H.G. nr. 44/2004 prevăd în mod explicit faptul ca în cadrul inspecţiei fiscale la beneficiarii operaţiunilor (în speţa A. SRL) organele de inspecţie fiscală vor avea în vedere că beneficiarul avea obligaţia să colecteze TVA la momentul exigibilităţii operaţiunii, concomitent cu exercitarea dreptului de deducere.

De asemenea se fac precizări pentru situaţiile în care în cadrul inspecţiei fiscale la beneficiarii operaţiunilor organele de inspecţie fiscală stabilesc că beneficiarul nu a colectat TVA la momentul exigibilităţii operaţiunii, concomitent cu exercitarea dreptului de deducere, obligând beneficiarul la plata acestei sume în baza actului administrativ emis de autoritatea fiscală competentă, şi anume că furnizorii pot emite facturi de corecţie cu semnul minus în vederea regularizării taxei şi restituirii acesteia către beneficiari.

Se concluzionează că prin actele a căror anulare se solicită a fost reţinută o stare de fapt corectă, care a condus la stabilirea cuantumului creanţelor fiscale suplimentare conform dispoziţiilor legale aplicabile în cauză.

4. Apărările formulate

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că motivele de nelegalitate invocate de către recurentă nu se pot încadra în nici unul dintre motivele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., excepţie care a fost respinsă prin încheierea de dezbateri.

Pe fondul recursului a reluat motivele indicate în cadrul contestaţiei formulate împotriva actelor administrativ fiscale, arătând, în esenţă, că măsurile de simplificare pot fi aplicate doar în cazul în care furnizorul lingourilor are ca obiect de activitate atât achiziţionarea deşeurilor feroase şi neferoase cât şi prelucrarea acestora, urmată de turnarea în lingouri, ca formă de prezentare a deşeurilor şi că aceste măsuri nu pot fi aplicate de către persoana impozabilă care cumpără şi revinde lingourile de B. ca pe un bun care poate fi utilizat ca atare pentru desfăşurarea unei activităţi economice. În acest context, lingoul nu mai poate fi considerat deşeu, ci o marfă sau materie primă destinată utilizării în procesul de producţie pentru obţinerea unor produse finite, sens în care face referire la prevederile art. 3 al Directivei CEE nr. 98 din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi la definiţiile utilizate de aceasta.

Arată că în opinia sa, argumentată prin art. 6 alin. (1) din Directiva CEE nr. 98/2008, lingourile achiziţionate de la un furnizor care are calitatea de revânzător nu mai pot fi încadrate în categoria deşeurilor deoarece reprezintă un obiect de tranzacţionare între un vânzător şi un cumpărător, existând o plată sau cerere pentru substanţa sau obiectul în cauza.

Circulara nr. x/2016, emisă de Ministerul Finanţelor, dată în vederea aplicării unitare a prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare şi a Normelor metodologice de aplicare a Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, în ceea ce priveşte aplicarea taxării inverse, stabileşte că aceasta reprezintă o modalitate identificată la nivelul Uniunii Europene de a se diminua fraudele de tipul "comerciantului lipsă", caz care nu este aplicabil societăţii A. S.R.L., inspecţia fiscală identificând furnizorii din lanţul de aprovizionare.

În cazul aplicării taxării inverse, clientul este persoana impozabilă care achită taxa prin înscrierea acesteia atât ca taxă deductibilă, cât şi ca taxa colectată, în decontul de TVA, eliminând astfel plăţile între cei doi comercianţi reprezentând taxa pe valoarea adăugată.

Astfel, aplicând mecanismul, furnizorul nu menţionează pe facturi taxa aferentă operaţiunii respective, nu încasează banii reprezentând respectiva taxă şi nu va avea TVA de plată la bugetul de stat de pe urma acestor operaţiuni.

Taxarea inversă exclude prejudiciul la bugetul de stat din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată, scopul taxării inverse fiind exact acela de a proteja bugetul statului de fraudă ca urmare a neplăţii taxei pe valoarea adăugată de către furnizori.

Având în vedere că organele de inspecţie fiscală au verificat furnizorii de B. ai S.C. A. S.R.L. şi că, urmare a controalelor efectuate, a rezultat că nu s-au produs consecinţe fiscal-bugetare negative ca urmare a aplicării regimului normal de taxare, aceştia stabilind că societăţile furnizoare nu a încălcat prevederile legale referitor la livrările efectuate către S.C. A. S.R.L., taxarea inversă dispusă în mod forţat numai societăţii A. S.R.L. nu aduce prejudiciu decât societăţii, aceasta fiind obligată să colecteze TVA şi să o plătească bugetului de stat în aceeaşi măsură în care a mai achitat-o furnizorilor care, la rândul lor, au plătit-o bugetului de stat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Analiza motivelor de casare

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Sintetizând circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că, în urma inspecţiei fiscale efectuate la societatea intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. vizând perioada 01.04.2012-31.05.2016, organul de control fiscal a constatat că societatea a înregistrat în evidenţa contabilă cumpărări de B., lingouri B. şi B. corpuri uzate de la cinci societăţi furnizoare din judeţele Satu Mare, Iaşi, Dolj şi mun. Bucureşti şi a declarat în deconturile lunare de TVA la organul fiscal teritorial TVA deductibilă în sumă totală de 6.221.841 RON. De asemenea, prin aceeaşi activitate de control s-a mai stabilit că societatea contestatoare, în perioada decembrie 2013- decembrie 2015, a înregistrat în evidenţa contabilă vânzări de B., B. corpuri uzate, B. corpuri rebut, lingouri zinc şi şpan deşeu B., conform facturilor emise către S.C. F. S.R.L., CIF x, judeţul Dolj şi a declarat în deconturi lunare de TVA la organul fiscal teritorial TVA colectat în sumă totală de 1.306.813 RON. Ca urmare, s-a apreciat de organul de control fiscal că în perioada verificată există o diferenţă de TVA de plată de către contestatoare în sumă totală de 4.831.361 RON RON, rezultată din diferenţa TVA colectată la cumpărări şi diferenţa TVA colectată la vânzări.

Faţă de această situaţie de fapt, dat fiind că, aşa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, intimata-reclamantă a respectat întrutotul dispoziţiile referitoare la colectarea şi deducerea TVA în regim normal de taxare, este prioritar a se stabili dacă în privinţa operaţiunilor comerciale descrise mai sus se aplică sistemul de taxare inversă reglementat de art. 160 alin. (2) lit. a) din Legea 571/2003 cu modificările si completările ulterioare, respectiv art. 331, alin. (2) lit. a) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal, respectiv dacă aceste operaţiuni pot fi încadrate în categoria comerţului cu "deşeuri", aşa cum de altfel a procedat şi instanţa de fond.

Cu privire la acest aspect, prima instanţă, pornind de la definiţiile "deşeului, şi a "deţinătorului de deşeuri, din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, modificată prin O.U.G. nr. 68/2016 (cuprinse la punctele 9 şi 10 din anexa nr. 1 la lege) şi prevederile O.U.G. nr. 196/2005 care stabileşte că vânzarea deşeurilor metalice feroase sau neferoase se face către operatori economici autorizaţi să desfăşoare această activitate, raportat la obiectul de activitate şi etapele procesului de fabricaţie desfăşurate în cadrul societăţii contestatoare, a concluzionat că achiziţiile de B. efectuate de S.C. A. S.R.L. de la furnizorii săi nu îndeplinesc condiţiile comerţului cu deşeuri.

Recurenta apreciază că prima instanţă, reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, trebuia să facă şi aplicarea dispoziţiilor din Codul fiscal privind taxarea inversă, critică ce nu poate fi reţinută atât timp cât prima instanţă, prin raportare la dispoziţiile legale invocate a stabilit de fapt că B. achiziţionată de către intimata-reclamantă nu poate fi calificată ca reprezentând "deşeuri" şi nu invers.

Analizând criticile formulate de către recurentă cu privire la acest aspect Înalta Curte constată că prin motivele de recurs aceasta nu aduce alte argumente decât cele de care s-a folosit în faţa primei instanţe, respectiv faptul că produsele achiziţionate de către intimata-reclamantă reprezintă deşeuri, arătând în susţinerea acestui punct de vedere doar faptul că B. furnizată de C. S.R.L. a fost achiziţionată sub formă de lingouri şi revândută în aceeaşi stare către A. S.R.L., sau a fost obţinută în urma dezmembrării de contoare folosite din care a rezultat carcasă B., iar lingourile din B. furnizate de D. And E. S.R.L. reprezintă lingouri din B. obţinute de F. S.R.L. (al cărui obiect de activitate constă în prelucrarea prin topire a pieselor neconforme şi obţinerea de lingouri din B.).

În acord cu opinia instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că dispoziţiile art. 160 alin. (2) lit. a) din Legea 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 331, alin. (2) lit. a) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal privind taxarea inversă, nu erau aplicabile în privinţa intimatei-reclamante, achiziţiile efectuate de către aceasta neîncadrându-se în categoria deşeurilor.

Astfel, potrivit concluziilor raportului de expertiză în contabilitatea A. S.R.L. au fost înregistrate materii prime necesare desfăşurării obiectului de activitate al acesteia, respectiv cod CAEN 2599 - Fabricarea altor articole din metal, facturile fiind întocmite în regim normal de taxare, iar furnizorii din lanţul de distribuţie şi-au îndeplinit obligaţiile privind declararea şi plata TVA.

În nici un document contabil întocmit sau primit de contestatoare de la furnizori nu se face referire la noţiunile de deşeuri, reziduri sau alte materiale reciclabile, fiind fără dubiu că aceasta nu deţinea şi nici nu putea deţine astfel de informaţii atâta vreme cât nu s-a menţionat pe documentul de achiziţie o astfel de provenienţă, deşi această menţionare ar fi fost obligatorie pentru furnizori, conform dispoziţiilor legale invocate de către recurentă.

Relevant cu privire la acest aspect este şi faptul că prin Raportul de inspecţie fiscala x) 181/30.03.2012 emis de organele fiscale în urma verificărilor efectuate la intimata-reclamantă pentru perioada anterioară 30.03.2012, prin Procesul Verbal încheiat la data de 12.03.2013 de către DGRFP Satu Mare pentru furnizorul S.C. C. S.R.L. şi prin Raportul de inspecţie fiscala x/30.05.2016 emis furnizorului D. AND E. S.R.L. organele fiscale nu au constatat încălcarea prevederilor legale în ceea ce priveşte aplicarea TVA-ului pentru B. vândută către A. S.R.L. şi nici obligativitatea aplicării de taxării inverse pentru tranzacţiile efectuate, produsele livrate nefiind calificate ca fiind "deşeuri".

Ca urmare, în condiţiile în care B. folosită de către reclamanta-intimată în procesul de producţie nu a fost calificată ca fiind "deşeu" în urma controalelor efectuate la societăţile situate în amonte în lanţul de distribuţie, nu se poate accepta calificarea sa ca atare la intimata-reclamantă, această interpretare fiind în contradicţie cu dispoziţiile pct. 82 alin. (7) din H.G. nr. 44/2004, care prevede obligaţia organelor de inspecţie fiscală de a dispune măsuri şi pentru obligarea furnizorilor/prestatorilor la corectarea operaţiunilor şi aplicarea taxării inverse.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte criticile referitoare la faptul că în mod greşit a reţinut instanţa de fond, că ar exista o prejudiciere a intimatei reclamante prin colectarea şi plata TVA în aceeaşi măsură în care a mai fost achitată şi de către furnizori, Înalta Curte constată că trebuie avut în vedere faptul că taxarea inversă reprezintă o modalitate de simplificare a plăţii TVA pentru operaţiunile derulate între plătitorii de TVA, constând în inversarea obligaţiei de plată a TVA de la furnizor/prestator (conform regulilor obişnuite) la beneficiar, şi are ca scop combaterea anumitor tipuri de fraudă.

Or, atât timp cât organele fiscale au efectuat verificări la furnizorii intimate-reclamante şi au constatat că acestea nu au încălcat prevederile legale, iar în urma aplicării regimului normal de taxare nu s-a produs o pierdere a unor venituri fiscale, TVA fiind colectat şi dedus de toate aceste societăţi în conformitate cu prevederile legale, criticile formulate nu sunt întemeiate.

În ceea ce priveşte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-reclamantă, Înalta Curte arată că deşi potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., partea care pierde procesul poate fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. Cum în speţă intimata reclamantă nu a făcut o astfel de dovada, cererea va fi respinsă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite motivele de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aşa încât, în baza art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva sentinţei nr. 240 din 6 iunie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 mai 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.