Appeal perempted in dispute over suspension of execution of customs intervention decision

Şedinţa publică din data de 18 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 10.10.2016 sub dosar nr. x/2016, reclamantele A.. şi B. S.R.L. au chemat în judecată pârâtele AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECŢIA GENERALĂ A VĂMILOR - DIRECŢIA DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL VAMAL şi C., solicitând în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării deciziei pârâtei autoritate publică de admitere a cererii de intervenţie vamală nr. 7110/SAPDPI/15.03.2016 până la declararea nulităţii acestui act administrativ.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4200 din 22 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare executare a deciziei ANAF - DGV - DSCV de admitere a cererii de intervenţie vamală nr. 7110/SAPDPI/15.03.2016, astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamantele A., şi B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECŢIA GENERALĂ A VĂMILOR - DIRECŢIA DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL VAMAL şi C., ca nefiind întrunite în mod cumulativ condiţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

Deopotrivă, a respins cererea părţilor reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată, obligând, totodată, părţile reclamante la plata în solidar către pârâta C. a sumei de 4.505,70 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4200 din 22 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs comun reclamantele A. şi B. S.R.L. întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare.

În esenţă, reclamantele au susţinut că prima instanţă a apreciat eronat că, în speţă nu ar fi întrunite condiţiile pentru suspendarea executării actului administrativ contestat, pronunţând o sentinţă cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare la dosarul instanţei de recurs, susţinând că, în mod corect instanţa de fond a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal contestat, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute în mod expres de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului, din data de 10.10.2018 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 15 ianuarie 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Încheierea de suspendare a judecăţii

Prin încheierea de şedinţă din 05 noiembrie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantele A. şi B. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi, deşi legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Termenul de judecată din data de 23.03.2021 a fost fixat în conformitate cu dispoziţiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1275 din 17.12.2015, pentru a se verifica dacă mai subzistă cauza ce a determinat suspendarea judecăţii, astfel cum rezultă din conţinutul Rezoluţiei consemnate pe Referatul ataşat la dosar, pentru termenul de judecată din data de 18 mai 2021 toate părţile din proces fiind citate cu menţiunea de a formula punct de vedere cu privire la excepţia de perimare invocată din oficiu.

Doar recurenta -reclamantă A. şi intimata - pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală au formulat în scris puncte de vedere referitoare la excepţia de perimare.

Recurenta - -reclamantă A., prin curatorul special, avocat D., a solicitat respingerea excepţiei perimării, în principal, ca nefondată, motivat de faptul că sancţiunea prevăzută la dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. nu putea interveni ca urmare a culpei sale, şi în subsidiar, solicită a se constata că a fost suspendat cursul perimării, potrivit art. 418 alin. (3) C. proc. civ., iar termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. nu s-a împlinit.

Intimata - pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în cadrul Concluziilor Scrise, a solicitat să se constate perimarea cererii de recurs, în temeiul art. 416 alin. (1) şi art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 5.11.2019, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, precum şi nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de şedinţă din data de 05.11.2019 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 05.05.2020.

Înalta Curte reţine că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părţile din proces, recurentele - reclamante luând termen în cunoştinţă prin apărătorul lor prezent la proces, avocat E., astfel cum rezultă din considerentele încheierii de şedinţă întocmită pentru termenul de judecată din data de 07 mai 2019.

Deşi încheierea de şedinţă din data de 05 noiembrie 2019 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., părţile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecăţii să solicite reluarea judecării procesului, printr-o cerere formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ.

Reţine însă Înalta Curte că, în cauză, de la momentul suspendării judecăţii, din data de 05 noiembrie 2019, până la data de 19.01.2021, când s-a dispus de către un membru al completului de judecată fixarea termenului pentru data de 23.03.2021, în vederea efectuării de verificări, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 84 punctul 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/17.12.2015, nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu există vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

Astfel, în analiza prioritară a excepţiei absolute şi peremptorii de perimare a judecăţii, invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., instanţa va reţine că atâta vreme cât pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor începând cu data de 05.11.2019, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecăţii şi nici dovada că ar fi intervenit situaţii care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivităţii exclusive a părţilor, fiind menţinută mai mult de 6 luni.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficienţă sancţiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care arată că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepţia perimării, invocată din oficiu şi va constată perimat recursul formulat de reclamantele A. şi B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 4200 din 22 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

Deopotrivă, în conformitate cu dispoziţiile art. 58 alin. (4) C. proc. civ., va fixa onorariul definitiv pentru curatorul special - doamna avocat D., desemnată pentru recurenta -reclamantă A. în cuantum de 700 Ron, apreciind că această sumă este proporţională în raport cu complexitatea redusă a cauzei, raportat la finalitatea procesului şi cu activitatea desfăşurată pe parcursul judecării recursului; suma fiind reală, necesară şi rezonabilă sub aspectul tuturor serviciilor juridice prestate în cauză.

Pe cale de consecinţă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării, invocată din oficiu.

Constată perimată cererea de recurs formulată de reclamantele A. şi B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 4200 din 22 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Fixează onorariul definitiv pentru curatorul-avocat D., desemnată pentru recurenta -reclamantă A. în cuantum de 700 Ron.

Cu recurs în 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se va depune la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 18 mai 2021.