Effect of claimant's renunciation of claim in extraordinary appeal on prior administrative judgments

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 20.04.2017, reclamanta Stabil S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Autoritatea de Management POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a solicitat instanţei să dispună anularea Deciziei nr. 22/16.02.2017 prin care pârâtele au respins contestaţia formulată conform art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 împotriva Procesului-verbal de constatare nereguli nr. x/14.12.2016 aferent proiectului Cod SMIS 31795 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare ce priveşte Contractul de finanţare nr. x/18.03.2014, Cod SMIS 31705 "Înfiinţarea unei unităţi pentru finisarea tâmplăriei PVC prin laminare", Decizia atacată fiind emisă cu încălcarea prevederilor legale, şi la obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1160 din 13 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta STABIL S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, şi Autoritatea de Management POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1160 din 13 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Stabil S.R.L. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

S-a solicitat de către recurentă admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, apreciindu-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material incidente, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 13 mai 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La data de 25 noiembrie 2020, recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunţare la dreptul pretins, întemeiată pe dispoziţiile art. 408-409 din C. proc. civ., în formă autentică.

Cererea de renunţare a fost comunicată intimaţilor - pârâţi.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului, constată faptul că recurenta - reclamantă a depus la dosarul cauzei, cerere de renunţare la dreptul pretins.

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la dreptul pretins, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.

Faţă de cererea recurentei-reclamante de renunţare la dreptul pretins, după cum, potrivit prevederilor art. 408 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunţe la însuşi dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului, iar potrivit art. 409 alin. (2) din acelaşi cod, "Când renunţarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile pronunţate în cauză, dispoziţiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător", Înalta Curte constată că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând să admită calea de atac formulată, să ia act de renunţarea la dreptul pretins, să anuleze în tot sentinţa recurată, şi, în consecinţă, să respingă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 409 alin. (2), din C. proc. civ., Înalta Curte,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta reclamantă Stabil S.R.L. şi în temeiul art. 408 din C. proc. civ., ia act de renunţarea reclamantei Stabil S.R.L. la dreptul pretins.

Dispune anularea sentinţei nr. 1160 din 13 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta STABIL S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Autoritatea de Management POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, ca efect al renunţării la dreptul pretins.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2021.