Timeliness of pre-litigation complaint in land concession annulment: knowledge of harm inferred from evidentiary production in parallel civil proceedings

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2018, la data de 15 octombrie 2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia Domeniilor Statului şi B. S.A., a solicitat anularea în parte a Contractului de concesiune nr. x din 20.01.2003 încheiat între Agenţia Domeniilor Statului şi B. S.A., contract pe care îl consideră ca fiind netemeinic şi nelegal, în ceea ce priveşte cesionarea suprafeţei individualizate sub nr. A 670/1 de pe raza teritorială a comunei Sacoşu Turcesc-Uliuc.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 65/21 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal au fost respinse cererea de suspendare a judecăţii formulată de pârâta B. S.A. şi acţiunea formulată şi precizată de reclamanta A. S.R.L..

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, a arătat că sentinţa instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât despre caracterul vătămător al contractului de concesiune a luat cunoştinţă abia la 21.09.2018, data comunicării adresei nr. x/21.09.2018, iar nu la data comunicării întâmpinării în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Timişoara. Astfel, raportat la această dată, 21.09.2018, a realizat procedura prealabilă cu Agenţia Domeniilor Statului.

La momentul comunicării întâmpinării în dosarul menţionat, recurenta nu avea cunoştinţă despre faptul că prin acest contract Agenţia Domeniilor Statului a concesionat ceva ce nu mai avea în proprietate.

Deşi a luat cunoştinţă de existenţa contractului de concesiune la 18.12.2015, acesta apărea ca fiind legal, recurenta neavând cunoştinţă de nicio cauză vătămătoare.

În concluzie, recurenta a apreciat că a respectat termenul de şase luni pentru efectuarea procedurii prealabile instituit de dispoziţiile art. 7 alin. (3) raportat la art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, cât şi termenul de introducere a acţiunii.

4. Apărările intimaţilor

4.1 Intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

4.2 Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4.3 Intimata-pârâtă Agenţia Domeniilor Statului a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

4.4 Intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare, arătând că recursul este nul, solicitând în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţii-pârâţi, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea în parte a Contractului de concesiune nr. x din 20.01.2003 încheiat între Agenţia Domeniilor Statului şi B. S.A., în ceea ce priveşte cesionarea suprafeţei individualizate sub nr. A 670/1 de pe raza teritorială a comunei Sacoşu Turcesc-Uliuc.

Curtea de apel a respins acţiunea reclamantei, reţinând ca întemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, faţă de formularea plângerii prealabile cu depăşirea termenului de şase luni prevăzut de art. 7 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 554/2004.

Critica recurentei priveşte faptul că sentinţa instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât despre caracterul vătămător al contractului de concesiune ar fi luat cunoştinţă abia la 21.09.2018, data comunicării adresei nr. x/21.09.2018, iar nu la data comunicării întâmpinării în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Timişoara. Astfel, raportat la această dată, 21.09.2018, recurenta a arătat că a realizat procedura prealabilă cu Agenţia Domeniilor Statului. Totodată, a menţionat că, la momentul comunicării întâmpinării în dosarul menţionat, nu avea cunoştinţă despre faptul că prin acest contract Agenţia Domeniilor Statului a concesionat ceva ce nu mai avea în proprietate.

Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentei sunt neîntemeiate.

Astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, în cadrul dosarului având ca obiect revendicare, cu nr. x/2015 al Judecătoriei Timişoara, pârâta a prezentat contractul de concesiune nr. x/20.01.2003 pentru a justifica posesia asupra terenului în litigiu, respectiv suprafaţa individualizată sub nr. A 670/1 de pe raza teritorială a comunei Sacoşu Turcesc-Uliuc, cu privire la care a solicitat reclamanta din prezenta cauză anularea în parte a contractului de concesiune.

Astfel, având în vedere că, în fapt, pentru acelaşi teren, cele două părţi au prezentat dovezi distincte care le atestau dreptul de folosinţă şi posesie, recurenta nu poate susţine că nu a cunoscut caracterul vătămător al actului în drepturile şi interesele sale legitime.

În aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat în mod corect că termenul pentru formularea plângerii prealabile a început să curgă cel mai târziu odată cu depunerea răspunsului la întâmpinare la 18.12.2015 în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Timişoara, astfel că plângerea prealabilă adresată de recurentă pârâtei Agenţia Domeniilor Statului la 12.10.2018 este formulată cu depăşirea termenului de 6 luni de la data la care a luat cunoştinţă de natura vătămătoare a contractului de concesiune nr. x/20.01.2003 pentru drepturile şi interesele sale legitime.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 65/21 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 65/21 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 13 mai 2021.