Time-barred discrimination ruling challenge rejected; appeal upheld lower court dismissal.

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2018 la data de 12.03.2018, reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A., anularea Hotărârii nr. 584/11.10.2017, invocând în drept prevederile Legii nr. 554/2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4229/22 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia tardivităţii, invocată prin întâmpinare.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată ca tardiv formulată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii şi rejudecarea recursului, în fond, sub toate aspectele învederate prin cererea de chemare în judecată.

În motivarea recursului, a arătat că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii acţiunii, fără a analiza fondul litigiului, întrucât termenul special de 15 zile se aplică persoanei care se consideră discriminată.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, a arătat că menţine în totalitate susţinerile din cererea de chemare în judecată.

4. Apărările intimaţilor

4.1 Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

4.2 Intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, solicitând în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţii-pârâţi, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 584/11.10.2017 emise de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii invocată de pârât şi a respins ca tardivă cererea de chemare în judecată. A reţinut dispoziţiile art. 20 alin. (10), coroborate cu cele ale art. 20 alin. (8) şi (9) din O.G. nr. 137/2000, faptul că hotărârea contestată a fost comunicată reclamantei la data de 07.02.2018, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 09.03.2018, precum şi faptul că dispoziţiile art. 20 au caracter special, urmând a se aplica cu prioritate celor de drept comun prevăzute la art. 11 din Legea nr. 554/2004. A avut în vedere şi faptul că, prin reglementarea termenului special de 15 zile, voinţa legiuitorului a fost de a deroga de la dispoziţiile Legii contenciosului administrativ referitoare la obligativitatea procedurii prealabile.

Recurenta a invocat faptul că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii acţiunii, fără a analiza fondul litigiului, întrucât termenul special de 15 zile se aplică persoanei care se consideră discriminată.

Înalta Curte apreciază că aceste susţineri sunt neîntemeiate.

Dispoziţiile art. 20 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, care prevăd că "(8) Hotărârea se comunică părţilor în termen de 30 de zile de la adoptare şi produce efecte de la data comunicării. (9) Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii. (10) Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu.", au fost aplicate în mod corect de instanţa de fond.

Din coroborarea acestor dispoziţii, rezultă că hotărârea Colegiului director se comunică părţilor şi poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ în termen de 15 zile de la comunicare.

Înalta Curte observă că nu există o distincţie în funcţie de persoana care formulează plângerea, astfel că, potrivit regulii de interpretare logică "unde legea nu distinge, nici cel care o interpretează nu trebuie să distingă" (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus), rezultă că aceste dispoziţii se aplică şi reurentei din prezenta speţă.

În aceste condiţii, în mod legal instanţa de fond a constatat, cu aplicarea corectă, prin coroborare, a dispoziţiilor alin. (8), (9) şi (10) ale art. 20 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, că hotărârea contestată a fost comunicată reclamantei la data de 07.02.2018, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 09.03.2018, cu nerespectarea termenului de 15 zile, astfel că a admis excepţia tardivităţii şi a respins acţiunea ca tardiv formulată.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A împotriva sentinţei civile nr. 4229/22 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A împotriva sentinţei civile nr. 4229/22 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 13 mai 2021.