Extinction of procedural interest due to subsequent administrative compliance with prior judgment

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 7 august 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamantii A., B., C., D., E. si F. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justitiei:

1. anularea în parte a Ordinului MJ nr. 1488/C/2017, în ceea ce priveste VRS aplicabilă recalculării drepturilor salariale ale reclamanţilor;

2. obligarea pârâtului MJ la emiterea unor noi ordine prin care să recalculeze drepturile salariale ale reclamantilor, retroactiv, cu începere din data de 09.04.2015, pe baza unui valori de referinţă sectoriale de 405 RON şi să le majoreze cu 10% cu începere din data de 01.12.2015;

3. obligarea pârâtului la plata către reclamanţi a diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit alineatului precedent şi cele încasate pe perioada 09.04.2015 - 01.10.2016, la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe, calculate de la data scadenţei fiecărei diferenţe lunare până la data plăţii efective şi integrale, precum la actualizarea acestor diferenţe cu inflaţia calculată tot de la data scadenţei fiecărei diferenţe lunare până la data plăţii efective şi integrale.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1657 din 4 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a hotărât următoarele:

(i) a respins exceptia prescripţiei dreptului la actiune ca neîntemeiată;

(ii) a admis exceptia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect plata diferenţelor salariale, a inflaţiei şi a dobânzii legale;

(iii) a admis actiunea în parte formulată de reclamanţii A., B., C., D., E. - Mangalia, F. şi G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei;

(iv) a anulat în parte ordinul MJ nr. 1488/C/2017 emis de pârât, doar în ceea ce priveşte valoarea de referinţă sectorială aplicabilă drepturilor salariale ale reclamanţilor pe perioada 09.04.2015-01.10.2016;

(v) a obligat pârâtul Ministerul Justitiei la emiterea unor noi ordine prin care să recalculeze drepturile salariale ale reclamanţilor:

- pe baza unei VRS de 405 RON, pe perioada 09.04.2015-01.12.2015;

- pe baza unei VRS de 445,5 RON, pe perioada 01.12.2015-01.10.2016;

(vi) a respins capătul de cerere având ca obiect plata diferenţelor salariale, a inflaţiei şi a dobânzii legale ca fiind promovat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca rămasă fără obiect.

În motivarea recursului, pârâtul a susţinut că pretenţiile reclamanţilor au rămas fără obiect ca urmare a emiterii de către ministrul justiţiei a Ordinului nr. 2066/C/2018, prin care s-au stabilit drepturile salariale cuvenite reclamanţilor prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv de 463,5 RON, pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017. Prin urmare, consideră că reclamanţii nu mai justifică interes în susţinerea pretenţiilor formulate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi nu au depus întâmpinări faţă de cererea de recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect anularea parţială a ordinului de stabilire a drepturilor salariale cuvenite reclamanţilor, corelativ cu obligarea pârâtului la emiterea unor noi ordine de salarizare, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanţi, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 24.05.2018, Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C, prin care a recalculat cuantumul indemnizaţiei de încadrare brute lunare cuvenite reclamanţilor, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015 (art. 1 alin. (1), respectiv de 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 (art. 1 alin. (2). Totodată, la alin. (3) al aceluiaşi articol din ordinul menţionat, s-a prevăzut că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea Legii cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari se recalculează, având în vedere cele menţionate la alin. (2).

Mai mult, conform art. 3 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordinul ministrului justiţiei nr. 2066/C/24.05.2018, plata drepturilor salariale prin raportare la valorile de referinţă sectoriale prevăzute la art. 1 se va realiza începând cu luna august 2018, pentru drepturile salariale aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât Ministerul Justiţiei, anterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa de fond, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamanţilor. Prin urmare, interesul de a acţiona al recurentului-pârât nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1657 din 4 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2021.