Inadmissibility of ordinary appeal against final and irrevocable administrative court judgment under data protection legislation

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 18 august 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP), arătând că înţelege să conteste răspunsul primit prin care ANSPDCP prelungeşte nejustificat termenul de soluţionare a plângerii înregistrate sub nr. x/06.06.2017 cu termen de soluţionare efectivă la data de 06.07.2017 şi solicită ca, prin hotărârea judecătorească, pronunţată în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu dispoziţiile incidente din Legea nr. 677/2001 şi aplicarea prioritară a Directivei 95/46/CE: (1) să fie obligată pârâta la soluţionarea plângerii înregistrate sub nr. x/06.06.2017 cu respectarea condiţiilor şi a termenului prevăzut de art. 25 alin. (5) şi (6) şi aplicarea alin. (10) din Legea nr. 677/2001, cu aplicarea dispoziţiilor art. 18 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 554/2004; (2) în temeiul art. 25 alin. (9) din Legea nr. 677/2001 suspendarea prelucrării datelor cu caracter personal, prin dezvăluirea datelor negative participanţilor, transmise de către participant, până la soluţionarea definitivă pe fond a plângerii; (3) să fie obligată pârâta în temeiul art. 18 alin. (4) lit. e) la plata sumei de 1.000 RON reprezentând daune morale, pentru faptul că nu a soluţionat plângerea în termen legal, permiţând prelucrarea ilegală a datelor sale cu caracter personal, menţinând o stare permanentă de incertitudine şi nesiguranţă faţă de respectarea drepturilor sale apărate prin Directiva 95/46/CE; (4) cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1520 din 29 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a hotărât următoarele:

- a respins ca neîntemeiate excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată, excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată şi excepţia inadmisibilităţii în referire la lipsa de interes a cererii de chemare în judecată;

- a admis în parte excepţia netimbrării, în limita capătului de cerere privind acordarea de daune morale;

- a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal;

- a obligat pârâta să soluţioneze plângerea reclamantului înregistrată sub nr. x/06.06.2017, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri sub acest aspect;

- a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbre;

- a anulat capătul de cerere privind acordarea de daune morale, ca netimbrat;

- a respins în rest cererea de chemare în judecată;

- a respins cererea pârâtei privind cheltuielile de judecată, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei atacate, în ceea ce priveşte soluţia de obligare a sa "să soluţioneze plângerea reclamantului înregistrată sub nr. x/06.06.2017, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri sub acest aspect" şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

4. Apărările formulate în cauză

Legal citat, intimatul-reclamant A. nu a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat în cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de faţă, reclamantul A. a formulat critici faţă de nesoluţionarea în termen a plângerii adresate pârâtei Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării datelor cu Caracter Personal, solicitând obligarea acestei autorităţi la emiterea unei decizii, potrivit art. 25 din Legea nr. 677/2001. La dosarul cauzei a fost depusă adresa nr. x/05.09.2017, prin care autoritatea pârâtă a informat reclamantul că cererea sa este neîntemeiată, iar că aspectele sesizate necesită administrarea de dovezi suplimentare din partea petentului.

Soluţionând acţiunea cu care a fost învestită, instanţa de fond a constatat caracterul parţial temeinic al cererii de chemare în judecată, reţinând, în esenţă, că ANSPDCP nu a opus reclamantului o conduită culpabilă în legătură cu forma sesizării adresate, ci chiar cu fondul acesteia, respectiv temeinicia aspectelor deduse spre analiză autorităţii publice, aspect ce intră însă în competenţa sa administrativă legală şi obligatorie. În aceste condiţii, nu revine petentului să desfăşoare investigaţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 în competenţa ANSPDCP, ci autorităţii publice înseşi, care nici după aproximativ 9 luni de la data primirii cererii nr. x/06.06.2017 nu a lămurit pretinsa prelucrare nelegală a datelor cu caracter personal proprii reclamantului, astfel încât a obligat pârâta la emiterea unei decizii cu privire la plângerea depusă de reclamant.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date:

"Împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispoziţiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. Soluţia este definitivă şi irevocabilă."

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

În speţă, instanţa de fond a pronunţat o soluţie în considerarea refuzului nejustificat al autorităţii pârâte de a soluţiona cererea depusă de reclamant. Şi în acest caz, calea de atac judicioasă rămâne cea prevăzută de legea specială pentru situaţia soluţionării cererii prin emiterea actului administrativ.

Pe cale de consecinţă, sentinţa recurată are caracter definitiv, conform tezei finale a art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, iar recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinţei civile nr. 1520 din 29 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2021.