Validity of artificial farm fragmentation via temporary sheep transfer under Article 4(8) of Regulation (EU) No 65/2011

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 7 august 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004:

- anularea deciziei nr. 4105 din 17.02.2017, emisă de pârâta AFIR, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă;

- anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat la AFIR sub nr. x din 13.12.2016, privind proiectul "Instalarea tânărului fermier B. ca şef de exploataţie agricolă", ce face obiectul contractului de finanţare nr. x/03.10.2013 cod tranziţie nr. x/03.10.2013;

- anularea actelor care au stat la baza acestuia, cu consecinţa stingerii creanţei în cuantum de 106.668 RON şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, obligarea pârâtei AFIR la plata tranşei a doua din finanţare în cuantum de 71.112 RON conform Contractului de finanţare nr. x/03.10.2013, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

2. Încheierea din 18 aprilie 2018 şi hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din 18 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea reclamantei A. prin care a solicitat administrarea probei cu martorul C., angajată în cadrul OJFIR Vrancea, ca nefiind utilă cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 2074 din 2 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii şi a sentinţei menţionate la pct. I.2 reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv cu încălcarea art. 22 alin. (1), (2) şi (6) C. proc. civ., recurenta susţinând că prima instanţa a ignorat atât rolul judecătorului în aflarea adevărului, cât şi rolul activ ce îi revenea în momentul în care a respins acţiunea fără a intra în cercetarea fondului.

Recurenta reclamantă susţine că instanţa de fond a pronunţat hotărârea atacată fără a intra în cercetarea fondului, ajungând, în mod greşit, la concluzia ca sunt create condiţii artificiale în prezenta cauza, fără a lua în considerare interpretarea obligatorie pe care CJUE a dat-o noţiunii "condiţii create în mod artificial" în sensul art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunţată în cauza Slancheva înregistrata pe rolul Curţii sub nr. C 434/12.

În aceasta privinţa, instanţa de fond consideră ca recurenta reclamanta "a creat condiţii artificiale, prin fracţionarea artificiala a fermei, pentru a beneficia de finanţare în cadrul Măsurii 112 din PNDR, eludând astfel dispoziţiile imperative ale Ghidului Solicitantului pe Masurile 141 şi 112", reţinând încălcarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 fără, însă, a aplica interpretarea obligatorie stabilita de către CJUE în cauza Slancheva, respectiv fără a analiza existenţa elementului obiectiv şi a celui subiectiv în prezenta cauza.

De asemenea, un argument suplimentar pentru faptul ca hotărârea atacata a fost data cu încălcarea art. 22 alin. (1), (2) şi (6) C. proc. civ. este reprezentat de respingerea probei cu martorul C., prin încheierea de şedinţa din data de 18.04.2018, prima instanţa menţionând ca "respinge faţă de teza probatorie şi obiectul pricinii ca nefiind utilă cauzei proba cu un martor solicitată". Or, aceasta probă cu un martor a fost solicitata de către recurentă tocmai pentru a putea demonstra inexistenţa elementului subiectiv, dna. C. fiind cea care a refuzat iniţial primirea dosarului cererii de plata pentru tranşa a 2-a, pe motiv ca animalele ar fi fost achiziţionate de la un alt beneficiar de fonduri europene, iar acest aspect ar fi putut cauza respingerea cererii de plata, sugerând subscrisei sa înstrăineze animalele şi sa le reachiziţioneze de la altcineva care nu este beneficiar de fonduri europene.

Concret, prin teza probatorie propusă, proba era absolut necesar a fi încuviinţată şi administrată deoarece motivul pentru care a fost reziliat contractul de finanţare este tocmai aceasta operaţiune recomandată de martorul propus pe care nu o putea explica altfel decât prin depoziţia dnei. C. care sa ateste ca tranzacţia încheiata cu dl. D. s-a făcut la indicaţia dumneaei, în calitate de angajat al OJFIR Vrancea.

Astfel prima instanţa încalcă principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului, respingând ca nefiind utilă cauzei proba cu martori, în circumstanţele în care aceasta probă este singura care poate dovedi inexistenţa elementului subiectiv.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., constă în acela că, hotărârea atacată a fost data cu greşita aplicare a art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 şi a art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006

În aceasta privinţa, recurenta consideră că, aplicând în mod greşit dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 şi a art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, alături de art. 16 din Anexa I la Contractul de finanţare, instanţa de fond a considerat neîntemeiate susţinerile sale privind neîndeplinirea condiţiei existenţei unei nereguli.

Astfel, având în vedere ca motivarea instanţei de fond pentru care ar exista o neregulă se reduce la afirmaţia conform căreia "în cauză există o serie de neconcordanţe între angajamentele asumate prin Cererea de Finanţare şi situaţia existentă în prezent", fără a explica concret care sunt aceste neconcordanţe şi care este abaterea de la legalitate, regularitate şi conformitate pe care o generează, recurenta prezintă principalele argumente pentru care, în opinia sa, nu există o neregulă care să îi poată fi imputată.

Astfel, aceasta arată că, aplicând la prezenta cauza cele doua definiţii ale neregulii regăsite în art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 şi în art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, pentru a exista o neregula trebuie (i) să fi avut loc o încălcare a prevederilor contractuale, (ii) prin care sa se fi prejudiciat sau sa se poată prejudicia bugetul Uniunii Europene si/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o suma plătită necuvenit.

Deşi instanţa de fond nu precizează care este încălcarea prevederilor contractuale care a generat "o serie de neconcordanţe", prin raportare la situaţia de fapt reţinută de prima instanţa, aceasta nu poate avea în vedere decât faptul ca ar fi încălcat obligaţiile asumate prin Planul de afaceri (care este parte integrantă din Contractul de finanţare), respectiv aceea de a achiziţiona un efectiv de 85 capete ovine, dintre care 35 capete din categoria Oi-alte oi şi 50 capete din categoria Oi-mioare montate.

Recurenta consideră însă că a respectat obligaţiile asumate prin planul de afaceri, realizând obiectivul investiţional propus prin acesta.

În privinţa situaţiei de fapt reţinute de către instanţa de fond, conform căreia recurenta nu ar fi avut deloc activitate în fermă în perioada 30.05.2015 - 30.03.2016, aspect care, deşi nu a reprezentat motiv de reziliere a Contractului de finanţare, este reluat de către instanţa de fond în expunerea situaţiei de fapt reţinute, astfel cum rezultă din Registrul de încasări şi plăţi aferent perioadei indicate, a avut activitate, efectuând, printre altele, vânzări.

Astfel, potrivit Planului de afaceri, recurenta trebuia să achiziţioneze un efectiv de 85 capete ovine, dintre care 35 capete din categoria Oi-alte oi şi 50 capete din categoria Oi-mioare montate, obiectiv pe care l-a şi realizat, după cum urmează:

- la data de 01.08.2016 a achiziţionat de la 1.1. E. 35 de Oi -alte categorii şi 20 de oi - mioare montate.

- la data de 02.08.2016 a achiziţionat de la F. 30 de Oi -mioare montate.

Singurul motiv pentru care a efectuat tranzacţia cu dl. D., de înstrăinare şi apoi de reachiziţionare, 1-a reprezentat indicaţia expresa a dnei. C. de la OJFIR Vrancea de a proceda în acest fel, aceasta nedorind sa primească cererea de plata a subscrisei recurente altfel.

Însă, prin aceasta, nu s-a ajuns la o încălcare a Planului de afaceri, întrucât Planul de afaceri a fost în integralitate respectat anterior încheierii tranzacţiei cu dl. D., deci anterior datei de 19.08.2016.

Tocmai din acest motiv, este absurd ca pretinsa neregulă să se raporteze la o tranzacţie care nu afectează, în niciun fel, îndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate prin Contractul de finanţare si, mai mult, care a fost realizată într-un moment ulterior implementării Planului de afaceri.

În aceste condiţii, arată că a îndeplinit obiectivul de a achiziţiona în anul 3 un număr de 85 de ovine, indiferent de existenţa tranzacţiei cu dl. D., motiv pentru care nu este îndeplinită condiţia existentei unei nereguli, în sensul dispoziţiilor anterior menţionate, care să-i poată fi imputată.

În cauză, instanţa de fond a constatat săvârşirea unei nereguli, în lipsa oricărei dovezi privind producerea sau posibilitatea producerii unui prejudiciu bugetului Uniunii Europene si/sau fondurilor publice naţionale, ca urmare a unei pretinse încălcării de către subscrisa a normelor contractuale.

Astfel, pentru a se putea reţine în sarcina sa săvârşirea unei "nereguli"" în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, instanţa de fond trebuia să analizeze în ce măsura a fost dovedită, producerea un prejudiciu sau posibilitatea producerii, ca urmare a încălcării de către recurentă a Contractului de finanţare.

De altfel, din moment ce intimata pârâta nu a făcut dovada producerii sau a posibilităţii producerii unui astfel de prejudiciu, este evident că nici instanţa de fond nu avea cum să aibă în vedere existenţa acestuia.

Aşadar, nici condiţia conform căreia încălcarea trebuie să fi prejudiciat sau să poată prejudicia bugetul Uniunii Europene şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit, nu este îndeplinită în cauză.

În acest context, recurenta susţine că devin irelevante şi dispoziţiile art. 11 din Contractul de finanţare, pe care le invocă, în mod greşit, instanţa de fond în considerentele hotărârii atacate, neexistând aspecte declarate de recurentă care nu corespund realităţii.

Un alt motiv invocat de recurentă, subsumat tot motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., îl constituie încălcarea Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din data de 12 septembrie 2013, pronunţată în cauza C -434/12 şi cu greşita aplicare a art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, a art. 2.1. din Ghidul Solicitantului aferent Măsurii 112 şi a art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95

Sub acest aspect, pentru a ajunge la concluzia că recurenta "a creat condiţii artificiale, prin fracţionarea artificială a fermei, pentru a beneficia de finanţare în cadrul Măsurii 112 din PNDR", instanţa de fond s-a raportat, în cea mai mare parte, la dispoziţiile art. 2.1. din Ghidul Solicitantului aferent Măsurii 112, menţionând doar, ca fiind incidente, dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, fără a se raporta în niciun fel la interpretarea obligatorie a acestor dispoziţii din urmă, stabilită de CJUE prin hotărârea pronunţată în cauza C - 434/12.

În continuare recurenta arată motivele pentru care, în opinia sa, art. 2.1. din Ghidul Solicitantului aferent Măsurii 112 nu este aplicabil în prezenta cauză.

În acest sens, instanţa de fond consider relevante următoarele paragrafe ale art. 2.1. din Ghidul Solicitantului aferent Măsurii 112:

"Preluarea unei exploataţii agricole reprezintă trecerea tuturor terenurilor agricole şi a animalelor înregistrate în Registrul unic de identificare de la APIA sau în Registrul exploataţiilor de la ANSVSA/DSVSA/circumscripţie veterinară de la cedent la cesionar, cu excepţia locuinţei şi a terenului aferent locuinţei (anexe gospodăreşti). [...]

Fărâmiţarea exploataţiilor agricole, în scopul creării în mod artificial de condiţii necesare pentru a beneficia de aceste plăţi şi de a obţine un avantaj, contravine obiectivelor FEADR ".

Or, în condiţiile în care Planul de afaceri a fost în integralitate respectat prin încheierea tranzacţiilor din 01.08.2016 şi 02.08.2016 menţionate mai sus, deci anterior încheierii tranzacţiei cu dl. D., respectiv anterior datei de 19.08.2016, recurenta nu avea ce condiţii necesare să creeze în mod artificial pentru a beneficia de plata transei a 2-a şi de a obţine un avantaj.

De altfel, ceea ce instanţa de fond omite este că avea dreptul la achitarea tranşei a 2-a anterior încheierii tranzacţiei cu dl. D., în temeiul achiziţiilor din 01.08.2016 (încheiata cu LI. E.) şi din 02.08.2016 (încheiata cu LI. G.).

Astfel, tranzacţia cu dl. D. nu i-a generat niciun avantaj pentru obţinerea celei de-a doua tranşe, dosarul fiind deja complet pentru aprobarea plăţii anterior acestei tranzacţii.

După cum a menţionat, contractul cu dl. D. a fost încheiat dintr-un singur motiv, respectiv îndrumarea eronata a dnei. C., consilier în cadrul OJFIR Vrancea, care nu a dorit să primească dosarul întocmit iniţial pentru tranşa a 2-a de plată, pe motiv ca achiziţia ovinelor ar fi fost realizată de la alt beneficiar de fonduri europene.

În acest sens, dna. C. a asigurat-o că cererea de plată va fi respinsă pentru acest motiv, întrucât ar fi existat aceasta condiţie, de care nu avea cunoştinţa, de a nu face achiziţii de la un alt beneficiar de fonduri europene şi i-a indicat să înstrăineze ovinele către o altă persoană, iar apoi sa le re-achiziţioneze, pentru ca în acest fel ele să nu mai provină de la persoana iniţială, beneficiara a unei finanţări nerambursabile.

Nemaiavând posibilitatea de a achiziţiona înca 85 de ovine de la un alt furnizor, a hotărât sa înstrăineze din ovinele pe care le deţinea deja şi să le re-achiziţioneze de data aceasta de la o persoană care nu beneficiase de finanţare nerambursabilă din fonduri europene.

Astfel, consideră interpretarea propusă de instanţa de fond nelegală, deoarece implică faptul că depunerea dosarului anterior încheierii tranzacţiei cu dl. D. ar fi condus la obţinerea finanţării (deci Planul de afaceri şi obiectivele Proiectului pot fi considerate îndeplinite), însă, ulterior tranzacţiei, dosarul a devenit neeligibil.

În aceste condiţii apreciază recurenta că, odată respectat Planul de afaceri şi îndeplinite obiectivele Proiectului, nu mai poate exista elementul subiectiv care constă în intenţia obţinerii unui avantaj, prin raportare la momentul încheierii contractului cu dl. D..

În concluzie, chiar daca, prin absurd, s-ar putea considera că tranzacţia cu dl. D. ar putea fi interpretata drept o fărâmiţare a exploataţiilor agricole", în niciun caz nu se poate reţine existenţa scopului creării în mod artificial de condiţii necesare pentru a beneficia de aceste plăţi şi de a obţine un avantaj", deoarece Planul de afaceri şi obiectivele Proiectului erau deja îndeplinite.

Este irelevant dacă ulterior tranzacţiei dl. D. a optat şi el pentru sprijin financiar nerambursabil, deoarece nu poate influenta eligibilitatea proiectului său ale cărui obiective au fost atinse, aşa cum s-a demonstrat deja.

Prin urmare, solicită să constate greşita aplicare a art. 2.1. din Ghidul Solicitantului aferent Măsurii 112, întrucât paragrafele reţinute de către instanţa de fond drept incidente cuprind condiţii cumulative care nu sunt îndeplinite în prezenta cauză.

Sub un al doilea aspect, deşi ajunge la concluzia că recurenta ar fi creat condiţii artificiale, instanţa de fond doar menţionează art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, inserând cuprinsul acestuia în hotărârea atacată, fără însă a analiza circumstanţele din prezenta cauza prin prisma interpretării obligatorii a acestui articol, stabilite de către CJUE în cadrul Hotărârii din data de 12 septembrie 2013, pronunţate în cauza C-434/12.

Procedând astfel, prima instanţa a încălcat dispoziţiile CJUE din cuprinsul Hotărârii din data de 12 septembrie 2013, pronunţate în cauza C-434/12, şi, totodată, a aplicat în mod greşit art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, întrucât constatarea săvârşirii unei nereguli reprezentând crearea de condiţii artificiale nu poate fi realizata decât prin raportare la acest articol, interpretat conform hotărârii CJUE de mai sus.

Astfel, art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul masurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală are următorul cuprins:

"Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste de plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor ".

Consideră că prima instanţa a făcut o greşită aplicare a noţiunii de "condiţii artificiale", astfel cum este ea prevăzuta în normele europene enunţate mai sus.

În acest sens, art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 a fost interpretat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi de Comisia Europeana prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunţată în cauza Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia (directorul executiv al Fondului de Stat pentru Agricultură - Agenţia de plăţi, în continuare DFZ-RA) înregistrata pe rolul Curţii sub nr. C 434/12 - în continuare decizia CJUE" -răspunzând unei cereri adresate de o instanţa de judecata din Sofia (Administrativen sad Sofia-grad).

Astfel, prin aceasta Decizie, CJUE a dat o interpretare, obligatorie pentru toate tarile UE, prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011.

Astfel, s-a arătat ca, în cazul în care, din punct de vedere formal, un proiect de investiţii îndeplineşte criteriile de eligibilitate necesare pentru acordarea ajutorului, atunci proba unei practici abuzive a potenţialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanţe obiective din care rezulta ca, în pofida respectării formale a condiţiilor prevăzute de reglementarea relevanta, obiectivul urmărit de aceasta reglementare nu a fost atins, întrucât condiţiile pentru obţinerea plăţilor au fost create în mod artificial si, pe de alta parte, un element subiectiv care consta în intenţia de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condiţiile necesare pentru obţinerea plăţilor.

În dispozitivul Hotărârii anterior menţionate, Curtea a concluzionat ca:

"Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv".

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă subiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. în această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Din analiza considerentelor hotărârii atacate rezultă că singurul argument pe care se întemeiază concluzia că ar fi creat condiţii artificiale constă în împrejurarea că, tranzacţia încheiată cu dl. D. nu ar fi fost reală şi ar fi fost realizată în scopul atingerii obiectivului din Planul de afaceri.

Arată că în speţa de faţă, nu există elementul obiectiv constând în crearea de condiţii artificiale pentru obţinerea plăţilor, întrucât obiectivul propus prin Planul de afaceri a fost atins şi nu există nici elementul subiectiv întrucât nu s-a urmărit obţinerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor.

Prin activităţile desfăşurate în proiectul realizat cu sprijin financiar nerambursabil, s-au realizat atât obiectivele generale al Măsurii 112, cât şi obiectivul specific şi cel operaţional.

Or, în condiţiile în care, prin implementarea proiectului a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală, este evident ca obligarea sa la restituirea fondurilor nerambursabile este nelegală.

În concluzie, nu este îndeplinită condiţia existenţei elementului obiectiv al art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, respectiv crearea de condiţii artificiale pentru obţinerea plăţilor, proiectul subscrisei fiind în concordanta cu finalitatea urmărita de schema de ajutor din cadrul FEADR, contrar celor susţinute de instanţa de fond.

Nici elementul subiectiv nu există întrucât, ca şi beneficiar al Măsurii 112, nu a urmărit obţinerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor din cadrul FEADR si, de altfel, nu a fost adusă nicio dovadă în acest sens de către intimata pârâtă AFIR.

Cu privire la acest aspect, menţionează că singurul avantaj pe care l-ar fi putut urmări ar fi fost îndeplinirea obiectivului investiţional din Planul de afacere, de achiziţionare a celor 85 de ovine, însă, acest obiectiv era deja astfel că, prin tranzacţia efectuata cu dl. D. a urmărit doar să se conformeze tuturor condiţiilor impuse de autoritatea contractantă.

În concluzie, solicită a se consta că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiile CJUE din cuprinsul Hotărârii din data de 12 septembrie 2013, pronunţate în cauza C-434/12, si, totodată, cu greşita aplicare a art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, întrucât constatarea săvârşirii unei nereguli reprezentând crearea de condiţii artificiale nu poate fi realizată decât prin raportare la acest articol, interpretat conform hotărârii CJUE, ceea ce nu se regăseşte în hotărârea atacată.

Consideră că hotărârea atacata a fost dată cu aplicarea greşită a art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95, în prezenta cauză nefiind dovedită existenţa unui avantaj obţinut nejustificat care sa determine necesitatea rambursării sumelor primite de către subscrisa recurenta.

De asemenea, instanţa de fond s-a pronunţat asupra unui aspect cu care nu a fost investită, respectiv asupra încălcării principiului proporţionalităţii însă apărarea intimatei pârâte privind încălcarea principiului proporţionalităţii a fost formulată de către aceasta faţă de argumente inexistente, care nu se regăsesc nicăieri în cererea de chemare în judecată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a depus întâmpinare, prin care solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Aceasta arată că, raportat la situaţiile circumscrise motivului de casare reglementat de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., aspectele invocate nu corespund acestui motiv de reformare, obligativitatea pronunţări asupra tot ceea ce s-a cerut sau nepronunţarea asupra anumitor cerinţe sau nemotivarea fiind situaţii care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Neregula imputată recurentei are ca obiect fărâmiţarea artificială a exploataţiei agricole în vederea accesării Măsurii 112 din PNDR, iar această neregulă are o altă tipologie decât aceea care este prezentată în cuprinsul cauzei Slancheva sila EOOD.

În prezenta cauza, beneficiarul contractului de finanţare a creat condiţii artificiale, prin fracţionarea numărului de animale, respectiv prin trecerea acestora de la o exploataţie la alta, pentru o singură zi, a unui număr de 83 de ovine, trecute de la A. la dl. D..

În esenţă, faptul că neregula care are ca obiect fărâmiţarea artificială a unei exploataţii agricole este corect instrumentată de A.F.I.R şi reţinută de instanţa de fond, iar faptul că în cauză a fost reţinută o neregula diferită de încălcarea contractuală care are ca obiect existenţa unui grup economic organizat, nu echivalează cu nemotivarea sentinţei civile de către instanţa de fond.

În ceea ce priveşte respingerea de către instanţa de judecată a probei cu martor, în persoana dnei. C., apreciază ca aceasta este pe deplin justificată în condiţiile în care neregula având ca o obiect transferul formal al unor animale rezultă pe deplin din cuprinsul actelor administrative a căror anulare se solicită.

Sugerează recurenta-reclamantă faptul că neregula imputată a fost săvârşită la indicaţia expresă a salariatei AFIR - C., apreciere care este pur speculativă şi nedovedită. În mod evident, nu era posibilă o atare stare de fapt, afirmată şi nu dovedită, iar indicarea de către salariata sa a modalităţii în care neregula a condus la respingerea tranşei a doua de plată nu echivalează, în nici o situaţie, cu faptul că aceasta ar fi vinovată de încălcările contractuale imputate recurentei.

În privinţa motivului de recurs care se circumscrie prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., prin care recurenta susţine că hotărârea atacată a fost dată cu greşita aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 şi ale art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, intimata arată că, la acest moment există neconcordanţe grave între angajamentele asumate prin Cererea de Finanţare şi situaţia care formează obiectul prezentei cauze, ceea ce echivalează cu o abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, ce conduce la declararea proiectului ca neeligibil şi la retragerea ajutorului financiar nerambursabil acordat.

Obţinerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiţii stabilite şi acreditate de Comisia Europeană, condiţii care sunt obligatoriu de cunoscut şi respectat de către beneficiari.

În accepţiunea contractului de finanţare intervenit între părţi, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoaşterea condiţiilor de acordare a finanţării nerambursabile şi de solicitare a finanţării în concordanţă cu aceste condiţii

Beneficiarul este responsabil de a se asigura ca toate documentele utilizate în cadrul implementării proiectului sunt autentice, legale şi complete în concordanţă cu condiţiile de accesare a finanţării nerambursabile astfel cum acestea sunt prevăzute în contractual de finanţare, Ghidul Solicitantului, legislaţia naţională şi europeană.

Potrivit prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a eco-condiţionalităţii în ceea ce priveşte măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, A.P.D.R.P. trebuie să se asigure ca: "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste de plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Intimata reiterează faptul că, beneficiarul a transferat lui dlui. D. pentru o zi, un număr de 83 capete ovine iar D. i-a vândut prin contract 85 capete ovine. Exploataţia dlui. D. era inexistentă în data de 17.08.2016 conform extrasului ANSVSA; în data de 18.08.2016 a fost înfiinţată şi i s-a atribuit codul x, iar în data de 19.08.2016 este încărcată cu un număr de 86 capete ovine, 83 oi provenind din exploataţia A.. şi 3 capete ovine din altă exploataţie.

Mai mult decât atât, pentru a se plia condiţiilor prevăzute de legislaţia specială în materie, acesta a creat o exploataţie agricolă nouă, prin preluarea parţială a unor animale existente în exploataţia întreprinderii familiale a dlui. D..

Prin urmare, contrar celor susţinute de recurenta-reclamantă, atât în cererea de chemare în judecată cât şi în prezenta cerere de recurs, activităţile anterioare acestor transferuri dovedesc crearea unor condiţii artificiale prin care s-a încercat eludarea normelor de acordare a finanţării.

În baza memoriului justificativ şi a planului de afaceri pe care recurenta reclamantă le-a depus la dosarul Cererii de Finanţare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil şi selectat în detrimentul altor solicitanţi. De asemenea, acesta îşi asumă condiţia de a respecta criteriile de eligibilitate pe întreaga durată de valabilitate a contractului de finanţare iar verificarea privind autenticitatea, veridicitatea declaraţiilor asumate în cadrul cererilor de finanţare este obligaţia exclusivă a beneficiarului.

În urma verificărilor efectuate s-a concluzionat că, reclamantul, în cunoştinţă de cauza, a procedat la asumarea unei declaraţii pe proprie răspundere care s-a dovedit total eronată.

De asemenea, Ghidul Solicitantului aferent Măsurii 112 defineşte preluarea unei exploataţii agricole ca reprezentând trecerea tuturor terenurilor agricole şi a animalelor înregistrate în Registrul unic de identificare de la APIA sau în Registrul exploataţiilor de la ANSVSA/DSVSA/circumscripţie veterinară de la cedent la cesionar, cu excepţia locuinţei şi a terenului aferent locuinţei (anexe gospodăreşti).

Cedent = agricultorul care cedează integral o exploataţie unui alt agricultor, înregistrat în Registrul unic de identificare de la APIA şi/sau în Registrul exploataţiilor de la ANSVSA/DSVSA/circumscripţie veterinară prin acte de proprietate şi/sau arendă/concesiune.

Cesionar = agricultorul căruia i se transfera exploataţia agricolă înregistrată în Registrul unic de identificare de la APIA/ANSVSA/DSVSA/circumscripţie veterinara prin acte de proprietate şi/sau arendă/concesiune.

În egală măsură se statuează că: "Nu se acordă sprijin prin această măsură exploataţiilor care nu sunt preluate integral de la cedenţi. În această situaţie, cedenţii, nu trebuie să mai fie înregistraţi în Registrul unic de identificare de la APIA şi/sau la ANSVSA.

Fărâmiţarea exploataţiilor agricole, în scopul creării în mod artificial de condiţii necesare pentru a beneficia de aceste plăţi şi de a obţine un avantaj, contravin obiectivelor FEADR."

În concluzie, fracţionarea numărului de animale, prin trecerea acestora de la o exploataţie la alta, se încadrează în situaţia de fărâmiţare a exploataţiilor agricole, în scopul creării în mod artificial de condiţii necesare pentru a beneficia de aceste plăţi şi de a obţine un ajutor nejustificat.

Învederează că una din clauzele care se regăseşte în fiecare contract de finanţare este aceea care impune în mod strict fiecărui beneficiar ca pe toată perioada de derulare şi de monitorizare a contractului de finanţare acesta să menţină toate criteriile de eligibilitate.

Prin înfiinţarea exploataţiei, aşa cum o defineşte Ghidul Solicitantului, se înţelege "prima înregistrare a animalelor la DSVSA/circumscripţia sanitar veterinara în numele solicitantului".

Or, în cazul de faţă, prima înregistrare a operat la data identificării animalelor prin operaţiunea de crotaliere, dată la care animalele se aflau în proprietatea întreprinderii Familiale D..

În virtutea considerentelor expuse în actele administrative atacate, susţinute de întreg probatoriul administrat, arătă că există o situaţie de cesiune parţial, efectuată în scopul beneficierii de plăţi şi de a obţine un avantaj, ceea ce contravine prevederilor Ghidului solicitantului.

Din aspectele prezentate, rezultă în mod evident că reclamanta a beneficiat de ajutor financiar pentru exploataţia agricolă prin proiectului depus în cadrul Măsurii 112, prin crearea de condiţii artificiale, pentru a beneficia de plăţi în cadrul Programului FEADR, în vederea obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor măsurii 112.

Reţinerea instanţei a încălcării măsurii 141 nu este deloc eronată, şi nici instanţa de fond nu este în eroare, în condiţiile în care trimiterea la încălcarea acestei măsuri se face strictă în legătură cu exploataţia individuală a dlui. D., iar nu în legătura cu întreprinderea Individuală A., beneficiarului finanţării nerambursabile imputându-i-se strict încălcării ale contractului de său de finanţare.

Pe cale de consecinţă, este evident că, în lipsa acestei fracţionări fictive întreprinderea Individuală A. nu avea posibilitatea legală de a-i fi decontată ceea de a doua tranşă de plată şi, implicit, această măsură ar fi condus şi la retragerea sprijinului financiar decontat în cadrul primei tranşe de plată.

Aşadar, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat faptul că beneficiarul A. întreprindere Individuală, a creat condiţii artificiale, prin fracţionarea artificială a fermei, pentru a beneficia de finanţare în cadrul Măsurii 112 din PNDR, eludând astfel dispoziţiile imperative ale Ghidului solicitantului pe Măsura 112.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă, la data de 12.05.2021.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Un prim motiv de casare invocat de recurenta reclamantă, îl constituie cel subsumat art. 488 pct. 5 C. proc. civ. - hotărârea atacata a fost data cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv cu încălcarea art. 22 alin. (1), (2) şi (6) C. proc. civ.

Critica de nelegalitate a recurentei se rezumă la faptul că, instanţa de fond a pronunţat hotărârea atacată fără a intra în cercetarea fondului prin faptul că nu a aplicat interpretarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 aşa cum CJUE a stabilit în cauza Slancheva nr. C 434/12, pentru a stabili, în mod legal daca au fost create condiţii artificiale de către recurenta reclamanta, motiv care se încadrează în art. 488 pct. 6 C. proc. civ. şi nicidecum celui invocat de recurentă.

Înalta Curte constată că nu se poate susţine că instanţa de fond a pronunţat hotărârea atacată fără a intra în cercetarea fondului, pentru motivul de mai sus, neintrarea în cercetarea fondului presupunând o nemotivare a hotărârii în raport de prevederile art. 425 C. proc. civ., ceea ce nu este cazul în speţă.

De asemenea, recurenta consideră o încălcare a art. 22 alin. (1), (2) şi (6) C. proc. civ. prin respingerea probei cu martorul C., prin încheierea de şedinţa din data de 18.04.2018.

Conform acestor dispoziţii legale, (1) Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.

(2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.

(6) Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel

Întreaga activitate judiciară are ca finalitate stabilirea adevărului şi recunoaş­terea dreptului încălcat sau contestat însă rolul activ al judecătorului nu trebuie absolutizat în vederea administrării probelor.

Contrar celor susţinute de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată că soluţia de respingere a cererii reclamantei vizând încuviinţarea probei testimoniale nu reflectă încălcarea dreptului la apărare al părţii, din perspectiva dispoziţiilor art. 13 alin. (3) C. proc. civ., în contextul în care reclamanta nu a demonstrat pertinenţa şi concludenţa probatoriilor solicitate

Instanţa de fond, cu referire la proba cu martorul C., prin încheierea de şedinţa din data de 18.04.2018, argumentând că, "faţă de teza probatorie şi obiectul pricinii, respinge ca nefiind utilă cauzei proba cu un martor solicitată".

În speţă, neregula constatată de organele de control ale intimate are ca obiect crearea de condiţii artificiale prin fărâmiţarea exploataţiei agricole în vederea accesării Măsurii 112 din PNDR, respectiv, prin trecerea acestora de la o exploataţie la alta, pentru o singura zi, a unui număr de 83 de ovine, trecute de la A. la dl. D., analiză ce nu presupune audierea unui martor ci efectiv verificarea documentaţiei aflate la dosarul cauzei.

Înalta Curte constată că, faţă de teza probatorie propusă, săvârşirea unei fapte care constituie o neregulă nu presupune o anumită formă a vinovăţiei, cu atât mai mult cu cât, prin declaraţiile asumate la obţinerea finanţării şi semnarea contractului, recurenta s-a obligat să respecte toate dispoziţiile legale în materie, neputând invoca necunoaşterea legii.

Aşa fiind, critica adusă încheierii din 18 aprilie 2018 este nefondată.

Faptul că instanţa de fond nu a interpretarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 aşa cum CJUE a stabilit în cauza Slancheva nr. C 434/12, nu echivalează, aşa cum susţine recurenta, cu încălcarea rolului activ a judecătorului, ci poate forma, cel mult un motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., când hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, şi urmează a fi analizat în consecinţă.

În consecinţă, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este nefondat, întrucât motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. nu-şi găseşte incidenţa în cauză.

O primă critică subsumată de recurentă motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizează faptul că, aplicând în mod greşit dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 şi a art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, alături de art. 16 din Anexa I la Contractul de finanţare, instanţa de fond nu a arătat care este abaterea de la legalitate, regularitate şi conformitate pentru a fi în prezenţa unei nereguli.

În opinia recurentei, deşi instanţa de fond nu precizează care este încălcarea prevederilor contractuale care a generat "o serie de neconcordanţe", prin raportare la situaţia de fapt reţinută, aceasta nu poate avea în vedere decât faptul ca ar fi încălcat obligaţiile asumate prin Planul de afaceri (care este parte integrantă din Contractul de finanţare), respectiv aceea de a achiziţiona un efectiv de 85 capete ovine, dintre care 35 capete din categoria Oi-alte oi şi 50 capete din categoria Oi-mioare montate.

Însă, potrivit recurentei, Planul de afaceri a fost în integralitate respectat anterior încheierii tranzacţiei cu dl. D., deci anterior datei de 19.08.2016 în temeiul achiziţiilor din 01.08.2016 (încheiată cu II. E.) şi din 02.08.2016 (încheiata cu II. G.).

Cu referire la aplicabilitatea celor stabilite de CJUE în cauza Slancheva, C 434/12, Înalta Curte consideră că la pronunţarea acesteia, CJUE a avut în vedere o altă tipologie de creare a unor condiţii artificiale decât cea din speţă (care se referă la Măsura 112), respectiv, "Politica agricolă comună - FEADR - Regulamentul (UE) nr. 65/2011 - Sprijin pentru dezvoltarea rurală - Ajutor pentru înfiinţarea şi dezvoltarea de microîntreprinderi, aşa încât toate susţinerile recurentei cu privire la neanalizarea neregulii constatate prin prima acesteia, sunt nefondate

În acest sens, este de remarcat faptul că în speţă, Ghidul Solicitantului aferent Măsurii 112 prevede expres că fărâmiţarea exploataţiilor agricole, în scopul creării în mod artificial de condiţii necesare pentru a beneficia de aceste plăţi şi de a obţine un avantaj, contravin obiectivelor FEADR, în timp ce, în cazul analizat în cauza Slancheva C 434/12, CJUE a avut în vedere crearea unor condiţii artificiale în cazul unor întreprinderi "legate, din cadrul unui grup economic organizat.

Revenind la critica de mai sus, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că, între părţi, s-a încheiat Contractul de Finanţare nr. x din data de 03.10.2013 pentru proiectul cu titlul "Instalarea tânărului fermier B. ca şef al exploataţiei agricole ", pentru acordarea unui ajutor financiar nerambursabil în condiţiile PNDR în valoare de 40.000 euro echivalent sumei de 177.180 RON.

Beneficiarul a depus şi încasat tranşa I de plată în valoare de 106.668 RON, echivalentul a 24.000 euro la data de 07.10.2013. A doua cerere de plată trebuia depusă în maxim de 33 de luni de la data semnări contractului.

Conform celor cuprinse în Planul de afaceri, s-a urmărit creşterea dimensiunii economice a fermei până în anul 3 cu 4,09 UDE-uri, pornind de la 13,44 UDE-uri în anul 0, urmând ca în anul III să ajungă la 17,53 UDE. În vederea realizării obiectivului investiţional, solicitanta şi-a propus prin planul de afaceri achiziţionarea unui efectiv de 85 capete ovine din care 35 capete din categoria Oi-alte oi şi 50 capete din categoria oi-mioare montate.

Întrucât recurenta reclamantă nu a depus cererea pentru a doua tranşă în termenul prevăzut în contract, intimata pârâtă a emis notificarea nr. x/04.07.2016, acordând un termen de 15 zile pentru depunerea cererii de plată. În urma solicitării recurentei, s-a acceptat prelungirea termenului până la 36 luni de la data încheierii contractului de finanţare.

La data de 28.09.2016, alăturat cererii de plată a tranşei a doua, pentru a face dovada îndeplinirii Planului de afaceri, recurenta a anexat contractul de vânzare cumpărare nr. x/19.08.2016 încheiat cu D. în calitate de vânzător, obiectul acestuia constituindu-l 50 capete din categoria oi-mioare montate şi 35 capete din categoria Oi-alte categorii în valoare de 54.000 RON.

Aşadar, nu pot fi reţinute susţinerile recurentei potrivit cărora Planul de afaceri a fost în integralitate respectat anterior datei de 19.08.2016 în temeiul achiziţiilor din 01.08.2016 (încheiată cu II. E.) şi din 02.08.2016 (încheiata cu II. G.), întrucât, dacă aceste achiziţii ar fi existat, contractele aferente ar fi fost anexate cererii de plată. Pe de altă parte, în afara unor simple facturi, nu există dovezi ale plăţilor aferente celor două facturi. Reţinând şi faptul că o asemenea apărare nu a fost făcută prin contestaţia împotriva procesului-verbal atacat ci direct în faţa instanţei, Înalta Curte constată că în fapt, cele două facturi sunt înscrisuri preconstituite, nefăcând dovada îndeplinirii Planului de afaceri de către recurentă anterior datei de 19.08.2016, existenţa lor neavând relevanţă juridică câtă vreme nu s-a făcut această dovadă la instituţia intimate odată cu depunerea cererii de plată a tranşei a doua.

În ceea ce priveşte tranzacţia încheiată cu D. din 19.08.2016, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond şi intimata pârâtă, constată că, din activităţile anterioare acesteia, rezultă cu evidenţă crearea unor condiţii artificiale de către recurenta reclamantă în vederea beneficierii de fonduri europene.

Astfel, conform datelor existente la ANSVSA, în data de 18.08.2016, exploataţia aparţinând recurentei reclamante figura cu un efectiv de 255 capete ovine şi în aceeaşi zi se înfiinţează exploataţia lui D.. În data de 19.08.2016, recurenta reclamantă transferă în exploataţia lui D. un număr de 83 ovine, 3 ovine din cele 86 din exploataţia nouă, provenind din altă exploataţie.

La aceeaşi dată, 19.08.2017, prin contractul nr. x, D., în calitate de vânzător, vinde recurentei reclamante 50 capete din categoria oi-mioare montate şi 35 capete din categoria Oi-alte categorii în valoare de 54.000 RON, dintre care, 83 primite anterior de la recurentă. Ulterior, recurenta reclamantă se înregistrează cu aceste 85 de capete, din care 83 fuseseră transferate din propria exploataţie, pentru a face dovada că a îndeplinit obiectivul investiţional pe care şi-l asumase prin Planul de afaceri, dovadă necesară pentru accesarea tranşei a doua de plată.

Aşadar, tranzacţia realizată prin contractul nr. x/19.08.2016 nu este reală deoarece, efectivul de ovine destinat obiectivului investiţional a plecat din propria exploataţie a recurentei reclamante şi a revenit, în aceeaşi zi, în aceeaşi exploataţie printr-un intermediar care nu deţinea ovine cu o zi înainte de încheierea tranzacţiei.

Conform dispoziţiilor art. 1 alin. 2 din Anexa I - Prevederi generale la Contractul de finanţare, beneficiarul va fi singurul răspunzător în faţa Autorităţii Contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul Planului de afaceri, parte integranta din Cererea de finanţare, iar în conformitate cu art. 1 alin. 3, beneficiarul trebuie să implementeze obiectivele prevăzute cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat şi în concordanţă cu acest contract.

Totodată Ghidul Solicitantului aferent Măsurii 112 defineşte preluarea unei exploataţii agricole ca reprezentând trecerea tuturor terenurilor agricole şi a animalelor înregistrate în Registrul unic de identificare de la APIA sau în Registrul exploataţiilor de la ANSVSA/DSVSA/circumscripţie veterinară de la cedent la cesionar, cu excepţia locuinţei şi a terenului aferent locuinţei (anexe gospodăreşti).

Fărâmiţarea exploataţiilor agricole, în scopul creării în mod artificial de condiţii necesare pentru a beneficia de aceste plăţi şi de a obţine un avantaj, contravin obiectivelor FEADR."

În speţă, a avut loc o fracţionare a numărului de animale din exploataţia recurentei reclamante, prin trecerea din exploataţia sa în cea a lui D., pentru o singură zi, a unui număr de 83 de ovine, ceea ce reprezintă o fărâmiţare a exploataţiei agricole, în scopul creării în mod artificial de condiţii necesare pentru a beneficia de a doua tranşă de plată, deci, de a obţine un avantaj.

Aşadar, prin nerespectarea Planului de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanţare, recurenta reclamantă a încălcat clauzele contractului de finanţare, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 care definesc "neregula, contrar susţinerilor recurentei reclamante.

Implementarea unui proiect şi atingerea scopului urmărit de schema de ajutor din cadrul FEADR trebuie să aibă loc cu respectarea întocmai a dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractului ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii.

Cât priveşte critica potrivit căreia, instanţa de fond a constatat săvârşirea unei nereguli, în lipsa oricărei dovezi privind producerea sau posibilitatea producerii unui prejudiciu bugetului Uniunii Europene si/sau fondurilor publice naţionale, Înalta Curte constă că, aşa cum s-a arătat mai sus, existenţa neregulii constă în crearea de condiţii artificiale pentru a se obţine necuvenit finanţare nerambursabilă din fonduri europene, nerespectându-se condiţiile impuse prin contractul de finanţare, Ghidul solicitantului pentru Măsura 112 şi a Planului de afaceri.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 3 din Contractul de finanţare, conform cărora sprijinul financiar nerambursabil se acordă sub forma unei prime pentru instalarea tânărului fermier, acesta din urma asumându-şi anumite obligaţii contractuale.

Aşadar, se acordă o primă pentru dezvoltarea unei exploataţii agricole dacă se realizează scopul menţionat în cererea de finanţare.

Ghidul solicitantului stipulează expres că, în caz de neîndeplinire a activităţilor prevăzute în Planul de afaceri, se procedează la recuperarea sprijinului acordat.

Prin contractul părţilor, însuşit de beneficiar, la art. 11 alin. (3) din Anexa 1 Prevederi generale se prevede sancţiunea restituirii integrale a primei încasate în cazul unei nereguli cu privire la executarea contractului.

Susţinerile recurentei reclamante referitoare la presupuse indicaţii ale angajatei intimatei pârâte, nu pot fi reţinute de Înalta Curte câtă vreme, potrivit contractului de finanţare, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoaşterea condiţiilor de acordare a finanţării nerambursabile şi de solicitare a finanţării în concordanţă cu aceste condiţii şi este responsabil de a se asigura ca toate documentele utilizate în cadrul implementării proiectului sunt autentice, legale şi complete în concordanţă cu condiţiile de accesare a finanţării nerambursabile astfel cum acestea sunt prevăzute în contractul de finanţare, Ghidul Solicitantului, legislaţia naţională şi europeană.

Potrivit prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a eco-condiţionalităţii în ceea ce priveşte măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, A.P.D.R.P. trebuie să se asigure că, fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste de plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Aşadar, contrar susţinerilor recurentei reclamante, prin neexecutarea Planului de afaceri aşa cum s-a obligat prin contractul de finanţare, este evident că s-a produs un prejudiciu bugetului Uniunii Europene, aceasta beneficiind în mod nelegal de sprijinul financiar nerambursabil constând în suma de 106.668 RON care a făcut obiectul primei tranşe de plată. De precizat că, în baza memoriului justificativ şi a planului de afaceri pe care recurenta reclamantă le-a depus la dosarul Cererii de Finanţare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil şi selectat în detrimentul altor solicitanţi.

Cât priveşte criticile referitoare la pronunţarea instanţei cu privire la principiul proporţionalităţii faţă de care reclamanta nu formulase argumente de nelegalitate sau faptul că, prin dispozitiv instanţa de fond a numit demersul judiciar al reclamantei contestaţie în loc de acţiune în contencios administrativ, Înalta Curte consideră că aceste aspect nu sunt de natură a afecta legalitatea sentinţei atacate.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Aşa fiind, în baza art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 18 aprilie 2018 şi a sentinţei civile nr. 2074 din 2 mai 2018, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 18 aprilie 2018 şi a sentinţei civile nr. 2074 din 2 mai 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2021.