Appeal for lack of developed statutory grounds null; ministry's appeal quashed, trial ruling on military-prosecutor promotion opinion upheld.

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 5 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Ministrul Apărării Naţionale:

A. În temeiul art. 14 şi art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

- suspendarea parţială a Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M 105/2002 şi, respectiv, a actului intitulat "M.R.U.- l, Norme privind sistemul de gestiune a resurselor umane în Armata României" [art. 10 lit. c), art. 19 lit. a), precum şi alte dispoziţii nelegale, neconstituţionale, incidente în cauză, necunoscute, fiind secrete; aceste acte administrative cu caracter normativ se află în posesia exclusivă a pârâtului Ministerul Apărării Naţionale];

- suspendarea Avizului negativ nr. x/13.03.2017 dat de Direcţia management resurse umane din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, menţinut prin adresa nr. x din 23 iunie 2017 şi printr-un raport întocmit ulterior.

B. În temeiul art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

- anularea, în parte, a Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M 105/2002 şi, respectiv, a actului intitulat "M.R.U.- l, Norme privind sistemul de gestiune a resurselor umane în Armata României" [art. 10 lit. c), art. 19 lit. a), precum şi alte dispoziţii nelegale, neconstituţionale, incidente în cauză, necunoscute, fiind secrete; aceste acte administrative cu caracter normativ se află în posesia exclusivă a pârâtului Ministerul Apărării Naţionale];

- anularea Avizului negativ nr. x/13.03.2017 dat de Direcţia management resurse umane din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, menţinut prin adresa nr. x din 23 iunie 2017 şi printr-un raport întocmit ulterior;

- obligarea ministrului apărării naţionale să aprobe Raportului şefului secţiei parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 7078/VI/1/2016 din 24 februarie 2017;

- obligarea ministrului apărării naţionale să emită avizul conform/favorabil privind îndeplinirea de către reclamant a condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate.

C. Obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2665 din 7 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a hotărât următoarele:

- a respins ca inadmisibile capetele de cerere din acţiunea reclamantului A. privind suspendarea şi respectiv anularea Avizului negativ nr. x/13.03.2017 emis de Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia management resurse umane;

- a respins cererea reclamantului de suspendare parţială a Ordinului MAN nr. 105/26.08.2002 - art. 10 lit. c) şi art. 19 lit. a) din Normele privind sistemul de gestiune a resurselor umane în Armata României aprobate prin Ordinul indicat;

- a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, Ministrul Apărării Naţionale;

- a obligat pârâtul Ministerul Apărării Naţionale să emită aviz în procedura declanşată de reclamant în acord cu prevederile art. 4 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele sau parchetele civile la instanţele ori parchetele militare, precum şi acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecătorilor şi procurorilor militari, aprobat prin Ordinul MAN nr. M47/22.04.2014;

- a respins în rest, ca neîntemeiată, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Prin cererea de recurs, formulând critici cu privire la soluţia de admitere în parte a acţiunii, recurentul-pârât a reluat aproape integral apărările expuse prin întâmpinarea formulată în faţa primei instanţe, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond în mod greşit l-a obligat să emită aviz în procedura declanşată de reclamant în acord cu prevederile art. 4 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul la instanţele ori parchetele militare, precum şi acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecătorilor şi procurorilor militari, aprobat prin Ordinul MAN nr. M47/22.04.2014, motiv pentru care, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea hotărârii şi respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

În conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi Cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În cauză, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate de pârât neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă.

Astfel, deşi recurentul-pârât a indicat, în mod formal, că recursul se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivele de recurs se limitează la a relua argumentaţia din întâmpinarea depusă la dosarul instanţei de fond, fără a se raporta la considerentele sentinţei atacate şi fără a le combate efectiv.

Simpla nemulţumire a părţilor cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

În condiţiile arătate, susţinerile recurentului-pârât nu permit analizarea sentinţei atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea căii de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În absenţa unor critici aduse hotărârii primei instanţe, care să se circumscrie motivelor de casare reglementate de art. 488 alin (1) C. proc. civ., controlul ierarhic specific căii de atac a recursului nu poate fi exercitat, instanţa superioară neputând proceda la o reevaluare a susţinerilor în fapt şi în drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nefiind aplicabile, pentru verificarea legalităţii unei hotărâri judecătoreşti supusă căii de atac a recursului, regulile specifice în materia apelului.

Întrucât, în speţă, recurentul-pârât nu s-a conformat exigenţelor impuse de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, şi va anula recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 2665 din 7 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2021.