Vehicle homologation refusal; necessity of confirmed identification modifications under O.G. 78/2000

Şedinţa publică din data de 11 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 11 iulie 2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Registrul Auto Român ("RAR"), a solicitat obligarea pârâtului la deblocarea în baza de date a autoturismului marca x cu număr de identificare x, fabricat în anul 2005 şi la efectuarea activităţilor specifice RAR privind autentificarea (omologarea) autoturismului în vederea obţinerii cărţii de identitate şi eliberarea documentelor necesare înmatriculării vehiculului, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 731 din 9 februarie 2018, Judecătoria Brăila a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 20 aprilie 2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2691 din 8 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Registrul Auto Român, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2691 din 8 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, reclamantul a susţinut că prima instanţă a reţinut în mod greşit că autovehiculul în litigiu are numărul de identificare modificat şi că, în conformitate cu prevederile art. 12 din O.G. nr. 78/2000, nu poate fi obţinută carte de identitate sau certificat de autenticitate, în condiţiile în care producătorul auto a confirmat faptul că datele de identificare corespund cu cele constatate de RAR.

Consideră recurentul-reclamant că instanţa de fond a reţinut greşit că modificările constatate de RAR au fost însuşite de reclamant. Datele de identificare ale autovehiculului au fost verificate la producător de organele de urmărire penală, care au dispus clasarea cauzei şi lăsarea autoturismului şi documentelor originale în posesia reclamantului, cu posibilitatea introducerii în circuitul civil a bunului, prin efectuarea activităţilor specifice RAR.

Mai arată recurentul că intimatul-pârât RAR eliberează certificatul de autenticitate dacă, în urma verificărilor, principalele elemente de identificare şi constructive ale autovehiculului au aceeaşi configuraţie de la momentul omologării. Or, organele de urmărire penală au verificat aceste elemente şi au concluzionat că ele corespund şi că autoturismul poate fi înmatriculat în România.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimatul-pârât Registrul Auto Român a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-pârât consideră a fi eronate susţinerile recurentului-reclamant referitoare la stabilirea, prin ordonanţa de clasare a urmăririi penale a unei obligaţii în sarcina RAR cu privire la înmatricularea autoturismului în discuţie. În raport de dispoziţiile O.G. nr. 78/2000, Registrului Auto Român îi revin obligaţii doar în situaţia în care vehiculul corespunde din punct de vedere tehnic şi juridic cu realitatea prezentată în actele originale, or, în cauză, vehiculul a prezentat deficienţe de ordin tehnic.

Invocând prevederile art. 12-13 din O.G. nr. 78/2000 şi ale art. 21 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, intimatul-pârât apreciază că instanţa de fond a pronunţat o soluţie corectă de respingere a acţiunii reclamantului, luând în considerare că, prin ordonanţa parchetului, organul de urmărire penală a dispus clasarea cauzei pentru că infracţiunea nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de legea penală şi nu pentru ca fapta penală nu ar exista.

Cât priveşte cheltuielile de judecată solicitate de recurentul-reclamant, intimatul-pârât apreciază că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu se află în culpă procesuală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale cărui prevederi se încadrează criticile formulate în calea de atac), Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, pentru următoarele considerente:

În speţă, refuzul pârâtului Registrul Auto Român de autentificare în vederea înmatriculării a autoturismului proprietatea reclamantului a fost justificat de existenţa unor suspiciuni cu privire la autenticitatea vehiculului, din verificările efectuate rezultând că suportul de identificare este fixat neconform, existând urme de sudură în jurul său, plăcuţa de identificare din parbriz este deteriorată şi autoturismul dispune de elemente de fabricaţie din anul 2001, deşi, conform documentelor originale, era fabricat în anul 2005.

În urma sesizării organelor de urmărire penală, s-a întocmit dosarul penal nr. x/2017, înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, fiind efectuate verificări sub aspectul infracţiunii de înşelăciune.

Prin Referatul cu propunere de clasare din 05.04.2017, s-a propus clasarea cauzei şi "lăsarea definitiva numitului A. a autoturismului marca x cu număr de identificare x, fiind cumpărător de bună credinţă, cu posibilitatea introducerii în circuitul civil a acestuia, prin efectuarea activităţilor specifice RAR privind omologarea acestuia în vederea obţinerii cărţii de identitate prin poansonarea numărului de identificare existent în documentele de provenienţă pe alt element metalic purtător şi a activităţilor necesare înmatriculării în circulaţie prin DRPCÎV - Serviciul Înmatriculări de Autovehicule şi efectuarea celorlalte activităţi necesare intrării în legalitate a autoturismului conform O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia autovehiculelor pe drumurile publice." .

Prin Ordonanţa de clasare din 20.04.2017, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila şi-a însuşit propunerea organului de cercetare penală şi a dispus clasarea cauzei şi ridicarea măsurii de lăsare în custodia numitului A. a autoturismului x cu număr de identificare x şi a documentelor originale, cu posibilitatea introducerii în circuitul civil a vehiculului.

Potrivit art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 78/2000:

"Vehiculele rutiere prezentate în vederea omologării individuale sau eliberării cărţii de identitate a vehiculului, care nu pot fi identificate de R.A.R. din cauza lipsei sau modificării numerelor de identificare a acestora, aşa cum au fost ele realizate de către constructor sau de către autorităţile competente, după caz, nu pot obţine eliberarea cărţii de identitate a vehiculului şi nici eliberarea certificatului de autenticitate."

În contextul factual expus anterior şi în raport de textul cu lege precitat, Înalta Curte constată că prima instanţă a pronunţat o soluţie nelegală, supusă reformării în calea de atac.

Conform art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 78/2000, refuzul omologării şi eliberării certificatului de autenticitate a autoturismului trebuie să fie justificat de lipsa sau modificarea numărului de identificare, situaţie care nu se confirmă în speţa de faţă.

Pretinsele modificări constatate de RAR la verificarea autoturismului proprietatea recurentului- reclamant nu au fost confirmate de verificările şi cercetările desfăşurate de organul de urmărire penală, care, în cuprinsul Referatului cu propunere de clasare, a constatat că autoturismul nu figurează ca sustras în nicio bază de date şi a fost radiat din Italia la data de 26.10.2015, împrejurare care, constată Înalta Curte, corespunde cu datele din documentele de achiziţie ale autoturismului depuse de reclamant . Totodată, organul de cercetare penală arată că, din corespondenţa purtată cu producătorul autoturismului a rezultat că elementele de identificare şi constructive corespund vehiculului în litigiu, din punct de vedere al anului de fabricaţie, numărului de identificare, seriei motor, tipului de caroserie, precum şi dotărilor prezentate (acestea din urmă se referă la prezenţa centurilor de siguranţă, geamuri laterale faţă-spate şi lunetă cu an de fabricaţie 2001, parbrizul având an de fabricaţie 2005).

În apărarile sale, formulate în ambele faze procesuale, intimatul-pârât Registrul Auto Român a invocat prevederile art. 12-13 din O.G. nr. 78/2000 şi a respins concluziile organelor de cercetare penală cu motivarea că prin soluţia de clasare a plângerii nu s-a reţinut că fapta nu există şi că actele emise de poliţie şi parchet nu conţin obligaţii în sarcina RAR. Or, ceea ce interesează în cauză este rezultatul verificărilor efectuate de organul de cercetare penală, inclusiv prin coroborarea cu datele producătorului autoturismului, din care rezultă că nu există modificările elementelor de identificare constatate de lucrătorii RAR, rezultat pe care intimatul-pârât a ales să îl ignore, lecturând trunchiat şi evident părtinitor conţinutul actelor emise în dosarul penal.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că refuzul intimatului- pârât Registrul Auto Român de efectuare a formalităţilor de omologare (autentificare) a autoturismului are caracter nejustificat conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, pentru că nu respectă dispoziţiile art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 78/2000, aceste măsuri nefiind susţinute de situaţia reală a vehiculului, constatată de organele de cercetare penală.

Pentru aceste considerente, constatând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în condiţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul A., va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admite cererea de chemare în judecată şi va obliga pârâtul Registrul Auto Român la efectuarea formalităţilor privind autentificarea (omologarea) autoturismului x, având număr de identificare x.

Constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pârâtul Registrul Auto Român la plata către reclamantul A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 940 de RON, reprezentând onorariu avocat (800 de RON, conform chitanţei nr. x/15.01.2018, depusă la dosarul instanţei de recurs) şi taxă judiciară de timbru achitată în fond (40 RON, conform chitanţei aflate la dosarul Judecătoriei Brăila) şi recurs (100 RON, conform chitanţei depuse la dosarul instanţei de recurs).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2691 din 8 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Registrul Auto Român.

Obligă pârâtul Registrul Auto Român la efectuarea formalităţilor privind autentificarea (omologarea) autoturismului marca x, având număr de identificare x.

Obligă pârâtul Registrul Auto Român la plata către reclamantul A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 940 de RON, reprezentând onorariu avocat şi taxă judiciară de timbru achitată în fond şi recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2021.