Agrotourism grant rejection upheld as court finds viability scoring lawful

Şedinţa publică din data de 11 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la 20.12.2016, reclamantul A., în calitate de titular al A.., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală de Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (DGDR-AMPNDR), Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 5 Vest (CRFIR 5 Vest), B., C., D., E. şi F. anularea, în parte, a Raportului de selecţie lunară nr. 152, publicat de Autoritatea de Management pentru PNDR, pe site-ul www.afir.info, în 15.04.2016, Sesiunea M6.4-01/15-14.07.2015, Măsura etapa lunară: 4, prin care a fost respinsă cererea de finanţare nr. x din 23.10.2015; anularea Notificării nr. x/18.04.2016, prin care a fost notificat că proiectul a fost declarat neeligibil; anularea în parte a Raportului de contestaţie lunara emis în 05.08.2016, la numărul curent 48, publicat de Autoritatea de Management pentru PNDR, pe site-ul www.afir.info.

Sesiunea M6.4 01/15-14.07.2015, Măsura Etapa lunară: 4; anularea Notificării având nr. 5834/08.08.2016, prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Notificării nr. x/18.04.2016; admiterea contestaţiei formulate împotriva tuturor actelor administrative emise de pârâte, prin care a contestat respingerea nelegala a cererii de finanţare şi de declarare a proiectului fiind neeligibil; constatarea ca cererea de finanţare şi proiectul aferent îndeplinesc toate condiţiile de eligibilitate prevăzute în Ghidul Solicitantului şi ca în mod nelegal a fost declarat neeligibil şi cererea respinsa;

în cazul în care nu se admite solicitarea anterioară, admiterea contestaţiei formulate şi a prezentei acţiuni şi obligarea intimatei sa reia etapa de analiza şi verificare şi sa procedeze la o noua evaluare a cererii de finanţare nr. x din 23.10.2015 după criteriile prevăzute Ghidului solicitantului aferent sesiunii în care a fost depus; în baza art. 16 din legea nr. 554/2004, actualizata, obligarea pârâtelor autorităţi publice şi a pârâţilor funcţionari publici, în solidar la plata despăgubirilor în valoare de 199.999 euro, suma ce reprezintă valoarea ajutorului public nerambursabil (contribuţie UE şi cofinanţarea naţionala) ce a fost solicitata prin cererea de finanţare şi la plata prejudiciului cauzat de întârzierea realizării investiţiei sub forma profitului nerealizat, la zi, pana la data acordării ajutorului nerambusabil.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 232 din 25 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală de Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (DGDR-AMPNDR), B., C., D., E. şi F.; s-a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în calitate de titular al A.., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală de Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (DGDR-AMPNDR), Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 5 Vest (CRFIR 5 Vest), B., C., D., E. şi F..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de mai sus, au formulat recurs reclamantul A. - Titular al A. Întreprindere Individuală şi pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală de Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală.

3.1. Recursul formulat de reclamant

Reclamantul A., in calitate de titular al A.. a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi în rejudecarea cauzei admiterea cererii de chemare în judecată, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Recurentul a solicitat menţinerea soluţiei primei instanţe de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale a pârâţilor.

3.1.1. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Hotărârea primei instanţe este nelegală, aceasta ignorând apărările recurentului. Acest motiv de casare are ca fundament nemotivarea hotărârii judecătoreşti, aspect deosebit de important în realizarea actului de justiţie, el reprezentând garanţia legalităţii si imparţialităţii atât a soluţiei pronunţate, cât şi a instanţei.

Separat de consideraţiile teoretice privind standardele de motivare a unei hotărâri judecătoreşti, recurentul a arătat că prima instanţă nu a înţeles să motiveze sub nicio formă de ce a ales să înlăture toate susţinerile reclamantei sau să nu le ia în considerare, astfel că prin hotărârea atacată i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. A apreciat recurentul că încălcarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. conduce la nulitatea hotărârii viciată de lipsurile mai sus prezentate.

3.1.2. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a invocat faptul că sentinţa este nelegală, instanţa de control judiciar interpretând şi aplicând în mod greşit următoarele norme de drept material incidente:

- E 1.2 Fişa de evaluare generală a proiectului submăsura 6.4- - Investiţii în crearea şi dezvoltarea de activităţi neagricole;

- Ghidul Solicitantului Sub-Măsura 6.4, Sprijin pentru investiţii în crearea şi dezvoltarea de activităţi neagricole - Sesiunea 1-2015;

- Manualul de procedură pentru evaluarea, selectarea şi contractarea cererilor de finanţare pentru proiecte aferente submăsurilor, măsurilor şi schemelor de ajutor de stat sau de minimis aferente Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020.

Aşa cum se poate observa din actele şi înscrisurile existente la dosarul cauzei, cu privire specială la cuprinsul dosarului administrativ rezultă faptul că acesta nu conţine nicio ofertă de pe site-urile de specialitate. Prima instanţa nu a constatat si nici nu a indicat in motivare ce site-uri de specialitate au consultat experţii pârâtelor în vederea stabilirii preţurilor nerealiste practicate de către reclamantă.

În cuprinsul Fişei de evaluare se face referire la "verificarea daca solicitantul a utilizat date nesustenabile la calculul indicatorilor economico-financiari." Solicitantul nu a utilizat date nesustenabile, aşa cum in mod nelegal a reţinut instanţa de fond.

Prima instanţa a incalcat aceste prevederi din Fisa de evaluare, asa cum au fost indicate mai sus si nici nu a motivat hotărârea din perspectiva normelor de drept incalcate de reclamant cu prilejul stabilirii preturilor, având in vedere ca nici prin notificările de respingere a proiectului si nici prin întâmpinare nu sunt invocate temeiuri de drept încălcate de solicitant sau alte probe pe care se bazează experţii in respingerea proiectelor si nici la dosarul cauzei nu există nicio probă care să susţină această activitate realizată de către experţii pârâtelor, aceştia stabilind în mod arbitrar ce este realist şi ce nu este realist.

Matricea privind viabilitatea economică a fost completată în mod nelegal de către pârâte cu date pe care acestea le-au apreciat în mod arbitrar. Prima instanţa nu a sesizat aceste erori intenţionate realizate de parate, care se pot constata in mod direct, încălcând astfel prevederile de drept potrivit cărora fisa de evaluare se completează tinnd cont de datele cuprinse in Proiect si in Cererea de finanţare. Este evident că această matrice nu are rezultatele corecte dacă completarea acesteia nu respectă datele din planul de afaceri.

Nu este prevăzută în niciunul din actele normative indicate mai sus posibilitatea experţilor pârâtelor să completeze această matrice cu alte date decât cu cele cuprinse in Proiect si in Cererea de finanţare. În privinţa activităţilor pe care urma să le desfăşoare reclamanta şi care ar fi asigurat alimentele necesare susţinerii pensiunii, se arată că solicitantul nu este obligat sa detina gospodăria propusa prin proiect inainte de depunerea proiectului. Aceasta descriere vizează activitatea pensiunii după ce va fi construita si funcţionala.

Recurentul a invocat punctul 5 din Ordinul 65/2013, Anexa 1.5, din care reiese clar ca activitatea agricola trebuie sa fie desfăşurată atunci când va exista pensiunea agroturistică si ea va putea fi clasificată pe baza situaţiei existente atunci.

În privinţa spaţiilor reţinute de către instanţa şi de către pârâte ca fiind supradimensionate, nici instanţa şi nici pârâtele nu au indicat care ar fi actul normativ care să le aprecieze ca fiind supradimensionate, normele invocate mai sus nu conţin prevederi in legătura cu aceste aspecte.

Toate motivele pentru care prima instanţă şi pârâtele au apreciat proiectul neeligibil, sunt nelegale, ele neregasindu-se nici in Ghidul solicitantului, nici in fişa de evaluare si nici in alte acte normative la care se face trimitere in cuprinsul ghidului.

Motivele invocate de prima instanţa sunt preluate din notificările intocmite de AFIR pentru declararea proiectului ca neeligibil. Daca instanţa de recurs analizează hotărârea recurata prin raportare la notificările de respingere a proiectului, nicăieri pe parcursul acestora nu se precizează normele de drept încălcate de solicitant, care au stat la baza respingerii acţiunii si respectiv a proiectului.

În materia dreptului administrativ, autoritatea publică, în emiterea actelor administrative unilaterale, este investită cu o putere exorbitantă de apreciere asupra oportunităţii. Cu toate acestea, oportunitatea deciziitor pe care le ia o autoritate publică este totuşi limitată la respectarea unui cadru legal prestabilit pe care însăşi aceasta trebuie să-1 aibă în vedere. Atâta vreme cât autoritatea publică în desfăşurarea activităţii sale nu respectă limitele de apreciere trasate de cadrul legal este evident ca actele emise de aceasta suferă în privinţa condiţiilor de fond pe care trebuie să le îndeplinească.

Una din condiţiile de valabilitate a actului administrativ este aceea ca actul administrativ să respecte Constituţia şi celelalte acte normative în vigoare, or, atât Raportul de selecţie lunară de la numărul 52 cât şi Raportul de contestaţie lunară au la baza considerente arbitrare şi în afara cadrului legal de desfăşurare a Programului Naţional de Dezvoltare Rurală şi a celorlalte acte normative incidente.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

3.2. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.) pentru Direcţia Generala Dezvoltare Rurala AM pentru PNDR

Pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.) pentru Direcţia Generala Dezvoltare Rurala AM pentru PNDR a formulat recurs, prin care a solicitat casarea în parte a sentinţei, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Referitor la susţinerea instanţei de fond din considerentele sentinţei atacate, se arată că acesta este emis de către AFIR-CRFIR - 5 Vest, instituţie subordonată AFIR. Recurentul are competenţele delegate Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, instituţie cu personalitate juridică proprie.

Prin urmare, motivarea instanţei de fond cu privire la faptul ca raportul de selecţie este transmis MADR- DGDR - AMPNDR, nu isi găseşte susţinere, atâta timp cat instituţia AFIR are personalitate juridica proprie, poate răspunde tuturor solicitărilor beneficiarilor, in sensul ca emite notificări, rapoarte de selecţie, verificări pe teren si publicarea pe site.

În altă ordine de idei, chiar instanţa de fond a reţinut prin considerente faptul ca AFIR, după verificarea raportului va publica pe pagina de internet verificarea finala, precum si faptul ca va notifica solicitanţii privind rezultatele procesului de selecţie.

De altfel, si Înalta Curte de Casaţie si Justiţie prin Decizia nr. 143/22.01.2018 pronunţata in dosarul nr. x/2016, a reţinut ca in conformitate cu dispoziţiile art. 7 din Ordinul 763/2015, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale intocmeste raportul lunar de selecţie.

Insasi Înalta Curte de Casaţie si Justiţie prin decizia sus menţionata, a reţinut faptul ca actele ce fac obiectul acţiunii reclamantului, raportul de selecţie si notificarea privind declararea proiectului ca neeligibil, au fost emise de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Atât cererea de chemare în judecată formulata de reclamant, cat si completarea acţiunii, formulata în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - (M.A.D.R.), sunt indreptate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, condiţie de altfel esenţială pentru exercitarea acţiunii civile, pentru a fi parte în proces, alături de capacitatea procesuală, ridicarea unei pretenţii şi existenţa unui interes.

Din conţinutul cererii de chemare în judecată, rezultă faptul că intimata-reclamanta a formulat plângere împotriva unor documente emise de către alte instituţii, precum: Notificarea cererilor de finanţare nr. x/18.04.2016 emisă de către AFIR - Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 5 Vest şi Notificarea solicitantului privind contestaţia depusă cu nr. 5834/08.08.2016.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu are si nu poate avea calitate procesuală pasivă deoarece documentele contestate nu sunt emise de acesta, ci de către AFIR -Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Gori, precum şi AFIR Bucureşti.

Astfel, conducerea AFIR este asigurată de un director general numit prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, care angajează şi reprezintă Agenţia în relaţiile cu persoane fizice sau juridice, precum si în fata instanţelor judecătoreşti (art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 41/2014).

În al doilea rând, fată de faptul că Agenţia de Plăti pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale este organizată si funcţionează în subordinea ministerului, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite care repartizează instituţiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru ca MADR să aibă calitate procesuală pasivă cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată.

Nu în ultimul rând, un alt argument este dat de dispoziţiile O.G. nr. 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, care înlătura necesitatea pronunţării unei hotărâri în contradictoriu şi cu MADR pentru opozabilitate deoarece, legiuitorul, printr-o lege specială de care este ţinută orice persoană care cade sub incidenţa acesteia, deci inclusiv ministerul, reglementează obligativitatea ordonatorilor principali de credite de a alimenta conturile instituţiilor din subordine, in ipoteza existenţei unui titlu executoriu.

Drept urmare, formularea cererii de chemare în judecată şi în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu-şi găseşte justificarea, cât timp există o normă legală echivalentă din punctul de vedere al efectelor cu efectul unei hotărâri judecătoreşti prin care s-ar admite o astfel de cerere.

În condiţiile in care AFIR este o instituţie distinctă, cu personalitate juridică, ce are capacitate procesuală, deci care poate sta în nume propriu în proces, MADR nu are calitate procesuală pasivă, faptul subordonării instituţionale neavând suport în condiţiile exerciţiului dreptului la acţiune, nefăcându-se dovada identităţii între cel pretins obligat în raportul juridic dedus judecăţii şi acest pârât, in sensul aplicării dispoziţiilor art. 32 si art. 36 din C. proc. civ.

Cu privire la o eventuala obligare a Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale la plata cheltuielilor de judecata, se arată că, deşi onorariile avocaţilor se stabilesc în mod liber, prin negociere cu clientul care a angajat cauza în prezent neexistând un tabel cuprinzând onorariile minimale si maximale ale avocaţilor, instanţa este datoare să cenzureze, dacă este cazul, un onorariu neiustificat de mare, solicitat în scopul îmbogăţirii fără just temei, prin aceasta neconsiderându-se că intervine în contractul de asistenţă juridică dintre avocat şi client, care se menţine în integralitate. Drept urmare, clientul îi va plăti avocatului onorariul convenit, în schimb cealaltă parte nu va putea fi obligată să plătească adversarului integral onorariul ci numai cuantumul fixat de către instanţa de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, O.U.G. nr. 41/2014 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2010, Ghidului solicitantului aferent Submăsurii 6.1 "Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri", Hotărârea Guvernului nr. 226/2015 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor programului naţional de dezvoltare rurală cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală şi de la bugetul de stat.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Întâmpinarea formulată de pârâta AFIR

Pârâta AGENŢIA PENTRU FINANŢAREA INVESTIŢIILOR RURALE (prin reorganizarea fostei Agenţii de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, conform O.U.G. nr. 41/2014) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., se arată că instanţa de fond a reţinut motivele pe care şi-a întemeiat soluţia pronunţată. Faptul că instanţa de fond, analizând actele administrative contestate in prezenta acţiune, probele administrate în cauză, susţinerile părţilor din acţiunea principală, respectiv apărările faţă de acestea, a apreciat in final că, atât Notificarea nr. x/18.04.2016 privind neeligibilitatea proiectului cât şi Notificarea privind soluţionarea contestaţiei nr. 5834/08.08.2016 sunt temeinice şi legale, nu este de natură a echivala cu o lipsă a motivării.

Instanţa de fond a luat in dezbatere susţinerile reclamantei, oferind o motivarea atât in fapt cât şi in drept a raţiunii pentru care aceasta a procedat la respingerea acelor susţineri. In acelaşi sens, că însuşirea de prima instanţă a argumentelor intimatei nu este de natură a echivala cu lipsa motivării sentinţei şi incidenţei in speţă a prevederilor art. 488 alin. (6) din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivele de recurs care se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (8) din C. proc. civ., se arată că recurentul nu indică in concret normele de drept material încălcate.

In plus, recurentul nu face o critică a motivării instanţei de fond cuprinsă in sentinţă, ci reia susţinerile din acţiunea principală, reiterând in fapt criticile aduse actelor administrative atacate.

Faţă de motivele de recurs expuse astfel, raţiunea emiterii Notificării cererii de finanţare neeligibile nr. 2865/18.04.2016 a rezidat in faptul că proiectul depus de către solicitant nu a îndeplinit criteriul de eligibilitate EG 5 "Viabilitatea economică a investiţiei trebuie să fie demonstrată pe baza prezentării unei documentaţii tehnico-economice".

In aprecierea viabilităţii economice şi implicit a indeplinirii criteriului de eligibilitate EG5 este extrem de relevantă localizarea proiectului. Proiectul propus pentru finanţare este amplasat in comuna Dudestii Noi, jud. Timiş, loc care nu este dintre acelea aflate într-o zona cu potenţial turistic astfel cum acestea sunt enumerate restrictiv in Anexa nr. 9 la Ghidul Solicitantului.

Valoarea eligibila totala a proiectului propus este de 220.000 euro din care 199.999 euro valoare nerambursabila in condiţiile unei capacităţi maxime de cazare de 8 locuri pentru cele doua camere duble si un apartament.

In acest context, experţii săi au analizat Studiul de fezabilitate, Situaţiile financiare si anexele C in vederea verificării corectitudinii completării matricei de verificare a viabilităţii economico-fînanciare a proiectului.

In vederea verificării viabilităţii economico-fianciare a proiectului, experţii evaluatori analizează proiectul in ansamblu, fara a se substitui altor instituţii cu atribuţii de avizare, verificare si control cum greşit retine şi reiterează in recursul dedus judecăţii recurentul, urmărind îndeplinirea cumulativa a doua condiţii: rezultatul din exploatare pozitiv - in cazul solicitantului rezultatul din exploatare este pozitiv, conform Declaraţiei 200 depusa anexa la cererea de finanţare; daca indicatorii din matricea de viabilitate economica se încadrează in limitele admisibile.

Conform procedurii de lucru, indicatorii din matricea de viabilitate economica (anexa C4) sunt in strânsă legătura cu rata rentabilităţii capitalului investit, rata rezultatului din exploatare, disponibilul de numerar, rata acoperirii prin fluxul de numerar.

Aceste aspecte se impun a fi analizate de către experţii evaluatori, iar pentru analizarea indicatorilor este necesar a se urmări dacă solicitantul in scopul obţinerii finanţării a utilizat date nesustenabile la calculul indicatorilor economico-financiari, respectiv folosirea unor preturi nejustificate, producţii obţinute nerealiste etc, informaţii verificate cu alte date din proiectele evaluate la nivel OJFIR, CRFIR, achiziţii nejustificate, neconcordanţe intre cheltuielile propuse in SF în raport cu nevoile reale ale investiţiei, de exemplu: spatii propuse supradimensionate.

Având in vedere ca solicitantul este întreprindere individuala, indicatorii financiari din matricea de viabilitate economica (anexa C4) se calculează conform Anexei 2.1 -S.F Proiecţii financiare si indicatori financiari, anexa la Ghidul solicitantului, respectiv partea aferenta anexelor "C" pentru l.l. sî P.F.A

In consecinţa, expertul evaluator analizează structura si mărimea spatiilor propuse, preturile stabilite de către solicitant pentru serviciile de cazare prestate si gradul de ocupare al agropensiunii, asa cum au fost stabilite de către solicitant.

Având in vedere cele mai sus prezentate, respectiv analiza spatiilor, a preţului aferent serviciilor prestate, gradul de ocupare al agropensiunii coroborat cu modul de realizare a indicatorilor financiari in vederea realizării matricii de verificare a viabilităţii economico-financiare a proiectului, a rezultat ca solicitantul a forţat aceste elemente in scopul demonstrării îndeplinirii criteriului de eligibilitate EG 5.

Fondurile nerambursabiile sunt destinate finanţării proiectelor care dezvoltă spaţiul rural, crează noi locuri de muncă şi generează profit pentru investitori - beneficiari ai fondurilor nerambursabile.

Din analiza insă a tuturor factorilor mai - sus prezentaţi (specificaţiile, serviciile, facilităţile, dimensiunea spaţiilor propuse, destinaţia proiectului, locul de implemntare al investitei şi publicul ţintă) a reieşit faptul ca proiectul nu este viabil, rezultatul final fiind unul negativ; în acest context, decizia de a încadra proiectul in categoria celor neeligibile este justă, sens in care atât Notificarea beneficiarului privind neeligibilitatea proiectului cât şi Notificarea de soluţionare a contestaţiei sunt acte administrative temeinice şi legale.

Acestea au fost emise in considerarea dispoziţiilor speciale privind modul de evaluare şi selectarea a cererilor de finanţare stabilite prin H.G. nr. 226/2014, Ghidul Solicitantului pentru SM 6.4 şi Manualul de procedură.

Raţiunea îndeplinirii criteriului de eligibilitate EG 5 referitor la demonstrarea viabilităţii economice a proiectului propus rezida in aceea că finalitatea finanţării nerambursabile trebuie să fie dezvoltarea unui proiect care se dovedeşte pe viitor in mod real viabil, funcţional şi profitabil.

Pe de altă parte, procesul de evaluare a eligibilităţii proiectului în cauză trebuie corelat cu responsabilitatea angajării fondurilor europene, AFIR fiind supusă auditului din partea Curţii de Conturi a României în ceea ce priveşte modul de gestionare a fondurilor alocate şi fiind obligată să aplice prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Procesul de evaluare şi selectare a cererilor de finanţare este reglementat de Hotărârea Guvernului nr. 226/2014 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor programului naţional de dezvoltare rurală cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală şi de la bugetul de stat.

Totodată, aplicabile în prezenta speţă şi deosebit de relevante având în vedere aplicarea imediată în cadrul SM 6.4, este Ghidul Solicitantului. Dispoziţiile Ghidului Solicitantului sunt completate de Manualul de procedură pentru evaluare şi selectarea cererilor de finanţare pentru proiecte de investiţii - disponibil pe site-ul AFIR. Ghidul Solicitantului şi Manualul de procedură pentru evaluare şi selectarea cererilor de finanţare pentru proiecte de investiţii sunt acte administrative cu caracter normativ.

Soluţia pronunţată de prima instanţă relativ la capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea AFIR in solidar cu funcţionarii săi la plata despăgubirilor echivalente cu finanţarea nerambursabilă in cuantum de 199.999 euro, este corectă.

Obţinerea punctajului corespunzător şl selectarea proiectului în vederea finanţării nu nasc în mod direct obligaţia încheierii contractului de finanţare.

In plus, principiul de baza al finanţării nerambursabile este acela al rambursării cheltuielilor eligibile efectuate în prealabil de către beneficiar. Un proiect poate conţine cheltuieli eligibile dar si neeligibile. Fondurile nerambursabile vor fi acordate doar pentru decontarea cheltuielilor eligibile, cheltuielile neeligibile urmând a fi suportate integral de către beneficiarul proiectului. Or, funcţionarii săi nu pot fi obligaţi la anularea actelor administrative pe de o parte (in eventualitatea in care acestea se vor constata nelegale) cât şi la plata integrală a finanţării in cuantum de 199.999 euro pentru un proiect nerealizat încă.

In speţa de faţă, obligarea sa la plata in integralitate a finanţării pe care reclamantul estima că o va obţine este contrară scopului şi spiritului programului FEADR. Doar in eventualitatea constatării cheltuielilor propuse şi avansate de beneficiar ca fiind eligibile se procedează la decontarea acestor cheltuieli. Astfel fiind, este prematur a se considera ca odată cu constatarea eligibilităţii proiectului, AFIR ii revine imediat obligaţia alocării şi avansării către solicitant a sumei estimate de acesta a fi obţinută cu titlu de finanţare nerambursabilă.

Mai mult, in ceea ce priveşte prejudiciul, faţă de prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, rezultă, fără putinţă de tăgadă că, una din condiţiile de admisibilitate a cererii de atragere a răspunderii funcţionarului public sub aspectul acoperirii prejudiciului este formularea unei acţiuni în despăgubire faţă de autoritatea emitentă a actului administrativ atacat. Astfel, prin solicitarea de daunele interese se urmăreşte acoperirea prejudiciului suferit de creditor datorită neexecutării unei obligaţii.

Niciuna din condiţiile edictate de legislaţia in vigoare cu privire la răspunderea civilă delictuală nu este îndeplinită pentru a se putea dispune obligarea subscrisei la plata unui prejudiciu. Nicio condiţie impusă de legea contenciosului administrativ sau de dreptul comun în materie, nu este îndeplinită pentru a putea fi dispusă în speţă, obligarea funcţionarilor publici ai AFIR la plata prejudiciului solicitat, aceştia nefăcând altceva decât să-şi îndeplinească atribuţiile ce le reveneau prin fişa postului.

Recurentei îi revenea în exclusivitate obligaţia de a respecta toate criteriile de eligibilitate, precum si cea de a prezenta documente justificative în acest sens, fiind în interesul său de a realiza un proiect care să obţină un punctaj suficient care să îl califice pentru categoria proiectelor eligibile cu finanţare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 din C. proc. civ.

4.2. Întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

Pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul A. in calitate de titular al A..

În motivarea întâmpinării, pârâtul a reiterat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a MADR, cu consecinţa respingerii acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cu privire la criticile aduse la sentinţa civila recurata de către reclamant, a invocat excepţia nulităţii recursului potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., motivat de faptul ca recurentul in fata instanţei de control judiciar prin motivele invocate nu se încadrează in motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Cu privire la criticile subsumate motivului prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a arătat că judecătorul care s-a pronunţat asupra fondului a motivat soluţia dată, atât în fapt cât şi în drept, reţinând toate apărările si argumentele aduse de parti.

Cu privire la criticile subsumate motivului prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a arătat că în mod corect instanţa de fond a respins critica reclamantului cu privire la vizita pe teren, cu motivarea ca aceasta a fost impusa prin solicitarea transmisa de AMPNDR prin adresa nr. x/15.07.2016, fiind intocmit in acest context si raportul de verificare pe teren nr. 5357/20.07.2016.

In alta ordine de idei, in mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond faptul ca, reclamantul nu a precizat o dispoziţie legala care sa impună obligaţia autorităţii parte de a solicita informaţii suplimentare in cadrul procesului de evaluare, intrucat experţii care analizează cererea de finanţare au doar posibilitatea iar nu obligaţia de a solicita celui care depune cererea de finanţare informaţii suplimentare atunci când documentaţia deja depusa nu este suficienta in formarea unei decizii privind eligibilitatea/neeligibilitatea unei cereri de finanţare, neexistand obligaţia de consiliere a solicitanţilor din partea experţilor.

Modalitatea de evaluare a altor proiecte depuse in cadrul aceleiaşi sesiuni sau in sesiuni anterioare, ori chiar in cadrul programului PNDR anterior (2007-2014) nu prezintă relevanta, cată vreme evaluarea unui anumit proiect se realizează prin analizarea documentelor depuse de solicitant, raportat la dispoziţiile Ghidului Solicitantului si ale Manualului de proceduri privind evaluare si selectare.

In mod corect a reţinut instanţa ca, din inscrisurile depuse la dosar, nu se poate stabli realitatea susţinerii reclamantului, cu privire la faptul ca nu s-a respectat procedura de evaluare, cu atât mai mult cu cat nu au fost aduse argumente pertinente in acest sens.

In cauză s-au respectat toate etapele procedurale de soluţionare a contestaţiei reglementate de dispoziţiile art. 10 din actul administrativ mai sus enunţat, respectiv elaborarea raportului de analiză a contestaţiei, întrunirea comisiei, elaborarea minutei, comunicarea raportului de contestaţii către AFIR, publicarea acestuia pe paginile de internet, precum şi notificarea contestatarului la data de 08.08.2016, cu adresa nr. x

În mod corect instanţa de fond a apreciat ca in cauza nu se impune a fi efectuata expertiza, intrucat expertul nu se poate substitui atribuţiilor specific ale organismelor menţionate in cauza, in stabilirea îndeplinirii tuturor condiţiilor pentru acordarea finanţării solicitate si in determinarea unui alt punctaj.

Cu privire la obligarea in solidar a intimaţilor la plata de despăgubiri în valoare de 199.999 euro, suma reprezentând valoarea ajutorului public nerambursabil ce a fost solicitat prin cererea de finanţare, precum şi prejudiciul cauzat de întârzierea realizării investiţiei sub forma profitului nerealizat, până la data acordării ajutorului nerambursabil, solicitarea este neîntemeiată întrucât nu îndeplineşte condiţiile cumulative pentru admiterea acesteia.

Mai mult, trebuie sa se tina seama de principiul finanţării nerambrusabile, si anume acela al rambursării cheltuielilor eligibile efectuate in prealabil de către beneficiar, intrucat un proiect poate conţine cheltuieli eligibile dar si neeligîbile, iar fondurile nerambusabile vor fi acordate exclusiv pentru decontarea cheltuielilor eligibile, cheltuieli neeligibile urmând a fi suportate integral de către beneficiarul proiectului. Aşadar, doar in ipoteza in care s-ar constata eligibilitatea cheltuielilor propuse si avansate de beneficiar se va proceda la decontarea acestor cheltuieli.

Din interpretarea coroborata a prevederilor art. 1, 8 şi 16 din Legea contenciosului administrativ, rezulta ca repararea pagubei in condiţiile legii contenciosului administrativ este posibila doar ca urmare a anularii unui act tipic. Legea nr. 554/2004 nu prevede o răspundere delictuala pentru fapta autorităţii publice ci doar o răspundere administrativa pentru actele (tipice si asimilate) emise de aceasta cu încălcarea prevederilor legale. In acord cu dispoziţiile anterior enunţate, rezulta 4 condiţii care trebuie îndeplinite pentru antrenarea răspunderii administrative, si anume existenta unei pagube; existenta unui act administrativ constatat ca fiind nelegal; raportul de cauzalitate intre actul administrativ nelegal, anulat de instanţa de judecata si paguba materiala suferita de recalamant si culpa autorităţii publice.

Cu privire la obligarea a Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale la plata cheltuielilor de judecata, se arată că subzistă criterii legale pentru exercitarea atribuţiei reducerii motivate a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor:

În drept, a fost invocate dispoziţiile art. 204 si următoarele din C. proc. civ.

4.3. Întâmpinarea formulată de reclamant

Reclamantul A., in calitate de titular al A.. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs a paratei, in principal ca netimbrata, tardiv formulata si in secundar ca neîntemeiata.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat că printre actele contestate se regăsesc si acte emise de autorităţile ce fac parte din acest Minister, chiar daca actele au fost redactate de parata 2 si de CRFIR 5 Vest Timişoara.

In plus, prevederile invocate de recurentă din Ordonanţa nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, nu exclud calitatea acesteia de a fi parte in prezentul litigiu, faţă de prevederile art. 1, art. 2, art. 3 şi art. 8 din Ordinul nr. 763/2015 si din Ordinul nr. 987/8.12.2016.

Expresia "raport lunar de contestaţii" reprezintă actul procedural elaborat in urma finalizării procesului de soluţionare de către Comisia de Contestaţii a contestaţiilor ce fac obiectul rezultatului evaluării proiectelor consemnat in raportul lunar de selecţie, ce conţine decizia finala de admitere/respingere a contestaţiilor si finalizarea după caz a proiectebr in cauza.

Cu privire la delegarea competenţelor către Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, se arată că deşi delegarea competenţelor AMPNDR către AFIR a fost realizată încă din 2015, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse de către recurentă, reclamantul nu a cunoscut de existenţa acestui act de delegare până în prezent. A mai arătat acesta că a contestat prin acţiunea introductivă şi raportul de soluţionare a contestaţiilor, act care a fost emis de către Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor care se află în cadrul MADR.

Din cercetarea înscrisului depus de către recurentă privind delegarea competenţelor se poate observa la art. 2 pct. 3 lit. e) faptul că soluţionarea contestaţiilor rămâne în sarcina Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul MADR, această competenţă_nefiind transferată AFIR prin Acordul_de delegare din 2015. Având în vedere toate cele expuse mai sus rezultă cu evidenţă faptul că recurenta are calitate procesuală pasivă, iar soluţia primei instanţe de respingere a acestei excepţii este legală şi temeinică.

5. Răspunsul la întâmpinări

Nu au fost depuse la dosar răspunsuri la întâmpinări de către niciuna dintre părţi.

6. Procedura de soluţionare a recursului

6.1. Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 20 aprilie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6.2. Aspecte procesuale

La termenul din 20.04.2021, intimaţii-pârâţi B., C., D. şi F. au depus concluzii scrise, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului formulat de reclamant.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20.04.2021, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul reclamant, invocate de către intimaţii-pârâţi B., C., D. şi F., apreciind că motivele de recurs formulate pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

7. Soluţia instanţei de recurs

7.1. Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

În sesiunea nr. 1/2015 de depunere şi evaluare a proiectelor aferente Submăsurii 6.4, reclamantul a depus cererea de finanţare pentru proiectul "Desfiinţare casa existentă parter şi construire pensiune agroturistică "G.", fără funcţiune de servire masă în regim de înălţime subsol, parter şi mansardă" înregistrată sub nr. x

Prin raportare la dispoziţiile cuprinse în Manualul de procedură pentru evaluarea cererilor de finanţare pentru proiecte, precum şi în Ghidul Solicitantului în care este transpusă legislaţia naţională şi europeană incidenţă şi fişa submăsurii 6.4, autoritatea parata a procedat la verificarea şi analizarea îndeplinirii criteriilor de eligibilitate.

In urma verificărilor astfel efectuate, s-a decis ca proiectul depus de către reclamant este neeligibil, fiind emisa în acest sens Notificarea cererilor de finanţare neeligibile nr. 2865/18.04.2016.

S-a reţinut de către autoritatea parata ca reclamantul prin cererea depusa nu a îndeplinit criteriul de eligibilitate EG 5 - "Viabilitatea economică a investiţiei trebuie să fie demonstrată pe baza prezentării unei documentaţii tehnico-economice".

Curtea a constatat ca reclamantul a promovat contestaţie înregistrată sub nr. x împotriva notificării AFIR nr. 2865/18.04.2016, prin care proiectul cu titlul "Desfiinţare casă existenta parter şi construire pensiune agroturistică "G.", fără funcţiune de servire masă în regim de înălţime subsol, parter şi mansardă", ce face obiectul cererii de finanţare nr. x, a fost declarat neeligibil.

În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (7) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al procesului de selecţie şi al procesului de verificare a contestaţiilor pentru proiectele aferente măsurilor din PNDR 2014-2020, aprobat prin Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 763/2015, cu modificările şi completările ulterioare, s-a întocmit raportul de analiză al contestaţiei de către CRFIR 4 Sud - Vest Oltenia, înregistrat sub nr. x/16.05.2016.

Prin raportul de analiză al contestaţiei nr. 6132/16.05.2016 întocmit de CRFIR Craiova s-a propus respingerea contestaţiei şi declararea proiectului neeligibil, întrucât nu a fost îndeplinit criteriul de eligibilitate EG5. În acest sens, s-a reţinut că potrivit Manualului de procedură pentru evaluarea, selectarea şi contractarea cererilor de finanţare pentru proiecte de investiţii şi a Ghidului solicitantului aferent submăsurii 6.4 la criteriul de eligibilitate EG5 "Viabilitatea economică a investiţiei trebuie să fie demonstrată pe baza prezentării unei documentaţii tehnico-economice" - se verifică indicatorii economico-financiari. în urma verificărilor s-a constatat că solicitantul nu îndeplineşte condiţiile impuse, proiecţiile economico-financiare prezentate în studiul de fezabilitate nu sunt realiste, respectiv viabilitatea economică a proiectului nu este îndeplinită.

Nemulţumit fiind de modul de soluţionare a cererii sale în procedura administrativa, reclamantul a sesizat instanţa de contencios administrativ, solicitând anularea actelor administrative emise, ca fiind nelegale.

7.2. Analiza motivelor de recurs formulate de recurentul-reclamant şi a apărărilor invocate de pârâţi

7.2.1. În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurentul a invocat acest motiv, raportat la împrejurarea că prima instanţă nu a înţeles să motiveze sub nicio formă de ce a ales să înlăture toate susţinerile reclamantei sau să nu le ia în considerare, astfel că prin hotărârea atacată i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. A apreciat recurentul că încălcarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. lit). b din C. proc. civ. conduce la nulitatea hotărârii viciată de lipsurile mai sus prezentate.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia adoptată; Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă. De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurent pe această cale se invocă în esenţă o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea insuficientă nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată. Instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea.

Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei.

Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat.

7.2.2. În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recurentul a invocat mai multe critici raportat la modalitatea de aplicare a legii de către prima instanţă, critici prin care a dorit să demonstreze nelegala respingere a acţiunii sale.

O primă critică se referă la împrejurarea că în mod nelegal a reţinut pârâta că preţurile din proiectul său erau nerealiste, cât timp în cuprinsul dosarului administrativ nu se află nicio ofertă de pe site-urile de specialitate referitoare la preţuri practicate de pensiuni similare aflate în zonă.

Astfel, prin actele contestate s-a reţinut că reclamantul a făcut o abordare nerealista a tarifelor pentru cazare. In aceste proiecţii financiare, preturile pentru cazarea turiştilor sunt: tariful pentru camerele duble sunt de 250 RON/camera, iar pentru apartament este de 380 RON/apartament.

Experţii au apreciat aceste preturi ca fiind nerealiste, pentru considerentul ca Comuna Dudeştii Noi nu se afla în zona cu potenţial turistic, zonele cu potenţial turistic ridicat, respectiv unităţile administrativ teritoriale cu concentrare mare şi foarte mare de resurse turistice fiind prevăzute în Anexa 9 la Ghidul Solicitantului "Lista zonelor cu potenţial turistic ridicat". O.U.G. 142 din 28 octombrie 2008 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a VIII - a - zone cu resurse turistice, menţionează situaţia extraordinara din aceste zone pe care o "motivează prin necesitatea urgentă de identificare la nivel naţional a unităţilor administrativ-teritoriale pe teritoriul cărora există resurse turistice de interes naţional, care pot genera dezvoltarea unuia sau mai multor tipuri de activităţi turistice - ca zone cu resurse turistice cu concentrare mare şi foarte mare, în vederea coordonării politicilor de amenajare a teritoriului cu cele specifice activităţilor de turism, precum şi de stimulare a dezvoltării zonelor cu probleme economico-sociale, care beneficiază de resurse turistice cu concentrare mare şi foarte mare". Din aceasta rezulta şi faptul ca aceste zone prezintă un interes mai ridicat pentru turişti datorita resurselor turistice de interes naţional având potenţialul de a atrage un număr mai mare de turişti.

Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a legii cu privire la acest aspect, reţinând că experţii s-a bazat pe analizarea preturilor practicate de unităţi similare din zona, prin consultarea site-urilor de specialitate. Este evident că localizarea proiectului prezintă o importanţă majoră în procesul de analiza a viabilităţii economice; în mod corect a înlăturat prima instanţă argumentele legate de comparaţia cu de doua pensiuni "concurente" cu o clasificare de patru margarete, câta vreme proiectul de fata vizează obţinerea finanţării pentru realizarea unei agropensiuni, iar pensiunile luate ca reper sunt funcţionale în zone cu potenţial turistic şi oferă servicii complete de cazare, masa, activităţi recreative: piscina, teren de sport, loc de joaca pentru copii, facilitaţi pe care reclamantul nu le prevede în proiectul conceput. Cu alte cuvinte, comparaţia efectuată de reclamant este falsă, cât timp termenii supuşi comparaţiei sunt diferiţi. Pe de altă parte, prima instanţă a reţinut că preţurile celor două pensiuni luate drept exemplu de către reclamant sunt mai mici decât preturile propuse de reclamant, deşi ofereau servicii şi facilităţi superioare celor propuse de reclamant în proiectul său.

Recurentul a mai invocat faptul că prima instanţă nu a indicat norma de drept care permitea pârâtei să statueze asupra caracterului realist sau nerealist al preţurilor propuse prin proiect.

Înalta Curte constată că însuşi recurentul-reclamant a arătat care este izvorul de drept al verificărilor efectuate de pârâtă, chiar dacă norma de drept nu detaliază la modul atât de concret cum ar dori reclamanta.

Astfel, sursele de drept care permiteau pârâtei să procedeze la evaluarea proiectului reclamantei sunt: E 1.2 Fişa de evaluare generală a proiectului submăsura 6.4- - Investiţii în crearea şi dezvoltarea de activităţi neagricole; Ghidul Solicitantului Sub-Măsura 6.4, Sprijin pentru investiţii în crearea şi dezvoltarea de activităţi neagricole - Sesiunea 1-2015; Manualul de procedură pentru evaluarea, selectarea şi contractarea cererilor de finanţare pentru proiecte aferente submăsurilor, măsurilor şi schemelor de ajutor de stat sau de minimis aferente Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020.

În Fisa de evaluare E1.2 din cadrul criteriului EG5 este precizat ce trebuie sa verifice experţii evaluatori si ce trebuie sa dispună aceştia, respectiv:

"La analiza acestui punct se va verifica dacă solicitantul a utilizat date nesustenabile la calculul indicatorilor economico-financiari, de ex.: folosirea unor preturi nejustificate, producţii obţinute nerealiste etc, informaţii verificate cu alte date din proiectele evaluate la nivel OJFIR, CRFIR. Totodată se verifică dacă există neconcordanţe intre cheltuielile propuse in SF în raport cu nevoile reale ale investiţiei. De exemplu: spatii propuse supradimensionate comparativ cu numărul şi dimensiunea utilajelor, achiziţii nejustificate influxul tehnologic al proiectului (utilaje si echipamente nejustificate din punct de vedere al capacitatibr si sortimentelor propuse prin proiect, panouri fotovoltaice nejustificate în derularea activităţii propuse prin proiect) etc. Dacă indicatorii se încadrează în limitele menţionate şi rezultatul operaţional din bilanţ este pozitiv, expertul bifează caseta DA corespunzătoare acestei condiţii minime."

Conform procedurii de lucru, indicatorii din matricea de viabilitate economica (anexa C4) sunt in strânsă legătura cu rata rentabilităţii capitalului investit, rata rezultatului din exploatare, disponibilul de numerar, rata acoperirii prin fluxul de numerar. Aceste aspecte se impun a fi analizate de către experţii evaluatori, iar pentru analizarea indicatorilor este necesar a se urmări dacă solicitantul in scopul obţinerii finanţării a utilizat date nesustenabile la calculul indicatorilor economico-financiari, respectiv folosirea unor preturi nejustificate, producţii obţinute nerealiste etc, informaţii verificate cu alte date din proiectele evaluate la nivel OJFIR, CRFIR, achiziţii nejustificate, neconcordanţe intre cheltuielile propuse in SF în raport cu nevoile reale ale investiţiei, de exemplu: spatii propuse supradimensionate.

Având in vedere ca solicitantul este întreprindere individuală, indicatorii financiari din matricea de viabilitate economica (anexa C4) se calculează conform Anexei 2.1 -S.F Proiecţii financiare si indicatori financiari, anexa la Ghidul solicitantului, respectiv partea aferenta anexelor "C" pentru I.I. si P.F.A.

In consecinţă, temeiul de drept care a permis expertului evaluator să analizeze structura si mărimea spatiilor propuse, preturile stabilite de către solicitant pentru serviciile de cazare prestate si gradul de ocupare al agropensiunii, asa cum au fost stabilite de către solicitant, este reprezentat de actele mai sus indicate, elementele verificate fiind de esenţa evaluării viabilităţii economice şi fiind elemente conţinute de documentaţia tehnico-economică.

Ceea ce invocă în concret recurentul este lipsa unei norme precise care să stabilească: preţurile maxime; suprafaţa maximă a construcţiei; dimensiunea spatiilor unei pensiuni; preţul mediu de cazare. Or, Înalta Curte constată că legiuitorul nu poate reglementa în detaliu fiecare aspect legat de desfăşurarea vieţii sociale sau de reglementarea unei anumite activităţi, fiind necesară doar trasarea regulilor principale. În ceea ce priveşte conduita autorităţii administrative, aceasta trebuie să se manifeste între limitele trasate de legiuitor, având la dispoziţie o marjă de apreciere care trebuie exercitată fără exces de putere.

Analizând în concret motivaţia adusă de intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că, potrivit fişei de evaluare a proiectului E 1.2, experţii CRFIR Timişoara, analizând viabilitatea economică a investiţiei propusa de către reclamant, au reţinut faptul că prin proiect solicitantul a propus realizarea unei pensiuni agroturistice de 4 margarete, cu următoarea structură constructivă:

- la subsol - depozit de alimente 54 m.p., depozit de alimente 5,97 m.p., depozit combustibil 8,24 m.p., centrală termică 17,6 m.p., vestiar personal 12,36 m.p. şi oficiu 6,82 m.p.;

- la parter -1 cameră dublă de cazare de 14 m.p., zonă de recepţie 4,25 m.p., hol intrare 8,01 m.p., bucătărie autoservire 17,06. M.p., loc de luat masa 18,7 m.p. şi zonă relaxare 29,57 m.p.;

- la mansardă: cameră dublă 17,12 m.p., 1 apartament de 33,75 m.p. (salon + dormitor) şi un hol de suprafaţă de 21,59 m.p.

În urma analizei proiecţiilor economico-financiare din studiul de fezabilitate, experţii au precizat, în primul rând, ca reclamantul propune o abordare nerealistă în privinţa tarifelor pentru cazare, preţurile fiind de 250 RON/camera, iar pentru apartament 380 RON/camera, acestea incluzând şi acordarea a 3 mese pe zi. Experţii au considerat că preţurile sunt nerealiste, întrucât comuna Dudeştii Noi nu se află în zonă cu potenţial turistic, conform anexei 9 la ghidul solicitantului.

Înalta Curte constată că concluzia la care au ajuns experţii s-a bazat pe analizarea preturilor practicate de unităţi similare din zona, prin consultarea site-urilor de specialitate, precum şi că în procesul de analiza a viabilităţii economice şi implicit a îndeplinii criteriului de eligibilitate EG5 apare ca fiind relevanta localizarea proiectului.

Ca urmare, concluzia pârâtei nu este nici în afara atribuţiilor elgale, nici nefundamentată; în mod corect a înlăturat prima instanţă analiza pe care reclamantul o realizează în cuprinsul cererii de chemare în judecata, prin prezentarea comparativa a preturilor practicate de doua pensiuni "concurente" cu o clasificare de patru margarete, câta vreme proiectul de fata vizează obţinerea finanţării pentru realizarea unei agropensiuni, iar pensiunile luate ca reper sunt funcţionale în zone cu potenţial turistic.

În al doilea rând, s-a mai constatat de către experţi că spaţiile de la subsol nu sunt eligibile, ţinând cont de numărul mic de locuri de cazare şi de faptul că alimentele necesare asigurării hranei turiştilor provin de la producători locali, iar un grad redus de ocupare nu justifică existenţa spaţiilor de cazare.

Raportat la acest aspecte, prima instanţă a reţinut că este evidenta îndreptăţirea experţilor de a analiza mărimea spatiilor propuse - preturile stabilite de către solicitant pentru serviciile de cazare prestate şi gradul de ocupare al agropensiunii, aşa cum au fost stabilite de către solicitant.

Astfel, potrivit "Fisei de verificare E1.2", în vederea observării eligibilităţii achiziţiilor, respectiv cheltuielilor propuse spre finanţare:

"se verifică dacă există neconcordanţe intre cheltuielile propuse în SF în raport cu nevoile reale ale investiţiei. De exemplu: spatii propuse supradimensionate comparativ cu numărul şi dimensiunea utilajelor, achiziţii nejustificate în fluxul tehnologic al proiectului (utilaje şi echipamente nejustificate din punct de vedere al capacităţilor şi sortimentelor propuse prin proiect, panouri fotovoltaice nejustificate în derularea activităţii propuse prin proiect) etc."

Cercetând explicaţiile date de reclamant prin raportare la cele constatate de pârâtă, Înalta Curte nu poate reţine un exces de putere din partea cesteia din urmă, atunci când a ajuns la concluzia că este evidenta existenta unei contradicţii intre informaţiile furnizate de către reclamant. Raportat la natura activităţii agricole desfăşurate de către reclamant, şi anume cultivarea de dovleci, grâu şi salcie energetica, apare ca nesusţinuta afirmaţia reclamantului în sensul ca cea mai mare parte a alimentelor (oua, carne, legume, cartofi etc.) destinate turiştilor cazaţi provine din gospodăria proprie şi ca se justifica în acest fel necesitatea unor spatii de depozitare situate la subsolul agropensiunii propuse, şi anume doua depozite în suprafaţa de 59.97 mp. Prin urmare, susţinerea experţilor în sensul ca spatiile de depozitare în suprafaţa de 59.97 mp sunt supradimensionate, reprezentând astfel spaţii şi cheltuieli neeligibile raportat la culturile deţinute de solicitant şi totodată la gradul de ocupare al agropensiunii, cuprins intre 30 % şi 50 % în anii 1-5 şi capacitatea maxima de cazare de 8 persoane, nu este excesivă, cât timp evaluarea efectuata de către experţi a presupus corelarea în concret a spatiilor administrative cu cele productive, respectiv a spatiilor aflate la subsol cu spatiile destinate camerelor/băilor/bucătăriei, urmărindu-se totodată şi respectarea principiului utilizării eficiente a resurselor care se refera la modul în care resursele sunt folosite pentru a furniza valoare investiţiei.

În al treilea rând, experţii au precizat ca dotările prevăzute pentru bucătărie nu sunt conforme normelor sanitar veterinare în vigoare pentru a asigura prepararea şi servirea a 3 mese/zi în condiţiile de siguranţă alimentară respectiv: zonă pentru legume, fructe, peşte, carne roşie, carne albă, depozit veselă, zonă vase murdare, zonă vase curate, zonă clorinare ouă, etc.

Şi cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că nu a fost făcută dovada existenţei unui exces de putere cu ocazia manifestării dreptului de apreciere de către pârâtă, prima instanţă constatând că, de asemenea, reclamantul a furnizat informaţii contradictorii. Astfel, în Studiul de Fezabilitate, reclamantul a propus asigurarea celor 3 mese zilnice la preţul de 30 le i/persoana; în fundamentările aferente anexelor economice, veniturile agropensiunii sunt asigurate exclusiv din tariful aferent cazării (nu exista sume provenite din asigurarea mesei turiştilor), iar în planşele desenate anexate bucătăria figurează cu funcţiune de autoservire. Pe fondul acestor contradicţii, expertul evaluator a făcut anumite aprecieri cu privire la obligativitatea respectării normelor sanitar veterinare, însa acestea nu au constituit motiv de neeligibilitate a proiectului şi nici substituire în atribuţiile DSVSA.

In plus, în cadrul procedurii de verificare a viabilităţii economico-financiare a proiectului, experţii au obligaţia de a analiza proiectul în ansamblul sau, fără ca aceasta împrejurare sa echivaleze cu o substituire a experţilor cu alte instituţii cu atribuţii de avizare, verificare şi control.

Ca urmare, concluzia experţilor în sensul că prezentările din studiul de fezabilitate reprezintă o încadrare forţată a investiţiei în categoria pensiuni agroturistice, ceea ce duce la neeligibilitatea proiectului, nu este nelegală şi nu apare ca fiind rezultatul unui exces de putere administrativă, motivaţia avută în vedere prin actele contestate în prezenta cauză fiind coerentă şi pertinentă.

Recurentul-reclamant a mai invocat faptul că matricea privind viabilitatea economică a fost completată de către pârâte în mod nelegal si contrar cifrelor din cererea de finanţare si din proiect, cu date pe care acestea le-au apreciat în mod arbitrar. Or, din cele de mai sus, rezultă că nu a fost demonstrat arbitrariul comportamentului organului administrativ, iar matricea a fost completată conform celor reţinute în mod legal de către experţii pârâtei.

În ceea ce priveşte înscrisurile noi depuse de recurent în faza procesuală a recursului, prin care s-a dovedit declararea ca eligibil a unui proiect depus de reclamant cu cererea x/2.05.2018, Înalta Curte constată că nu se verifică susţinerea acestuia, în sensul că este acelaşi proiect ca şi cel ce face obiectul prezentei cauze.

Astfel, prin cererea înregistrată cu numărul x/18.04.2016 ce face obiectul prezentei cauze, recurentul a solicitat aprobarea unui proiect având ca obiect "desfiinţare casă existentă parter şi cosntruire pensiune agroturistică G., fără funcţiune de servire masă în regim de înălţime subsol, parter şi mansardă".

Prin cererea înregistrată cu nr. x/2.05.2018, a solicitat aprobarea unui proiect având ca obiect "desfiinţare casă existentă parter şi construire pensiune agroturistică G. în regim de înălţime subsol, parter şi mansardă".

Astfel, între cele două proiecte nu există identitate, nefiind corectă susţinerea recurentului referitoare la faptul că i s-ar fi aprobat acelaşi proiect într-o sesiune ulterioară, fiind în mod evident vorba despre aprobarea unui proiect distinct de cel din prezenta cauză. Ca urmare, susţinerile recurentului nu pot conduce la constatarea nelegalei respingeri a prezentului proiect.

În concluzie, toate motivele de recurs încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocate de recurentul-reclamant sunt nefondate.

7.3. Analiza motivelor de recurs invocate de pârâtul MADR

Singurul motiv de recurs invocat de recurentul-pârât se referă la greşita aplicare a legii de către prima instanţă, prin respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale.

Înalta Curte îşi însuşeşte motivarea primei instanţe sub acest aspect, în sensul că, prin decizia de casare, instanţa de control judiciar a statuat ca obiectul principal al acţiunii priveşte anularea Raportului de selecţie şi a Notificării nr. x/18.04.2016 prin care proiectul a fost declarat neeligibil.

Potrivit art. 2 pct. 3 din Ordinul MADR nr. 763/2015 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a procesului de selecţie şi a procesului de soluţionare a contestaţiilor pentru proiectele aferente măsurilor din PNDR 2014-2020 (în vigoare la data formulării cererii de reclamant), raportul lunar de selecţie este actul elaborat în urma finalizării procesului de selecţie, concretizat în decizia finală de finanţare.

Conform art. 7 din acelaşi ordin, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale întocmeşte raportul lunar de selecţie însa, potrivit art. 8, raportul lunar de selecţie este înaintat Direcţiei Generale de Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală -MADR în vederea aprobării. În cazul în care DGDR-AMPNDR constată existenţa unor erori, le va comunica AFIR în vederea rectificării raportului lunar de selecţie. AFIR analizează situaţia transmisă şi va emite raportul lunar final/rectificat iar, după aprobarea acestuia de către AMPNDR, raportul va fi postat pe pagina de internet AFIR. De asemenea, AFIR va notifica solicitanţii privind rezultatele procesului de selecţie.

Direcţia Generala de Dezvoltare Rurala este autoritatea de management din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pentru PNDR (Programul National de Dezvoltare Rurala 2007-2013) PNDR fiind un program de masuri elaborat de MADR - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - împreuna cu Comunitatea Europeana, masuri care sa ajute la dezvoltarea agriculturii din Romania.

Câta vreme autoritatea parata Direcţiei Generale de Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală -MADR este cea care aproba raportul lunar de selecţie, contestat în speţa de fata de reclamant, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că este justificata calitatea procesuala pasiva a acesteia.

În ceea ce priveşte aserţiunile recurentului-pârât referitoare la cheltuielile de judecată, se constată că, atâta timp cât atât acţiunea, cât şi recursul reclamantului au fost considerate nefondate, nu este incidentă vreo obligaţie a pârâtului de plată a cheltuielilor de judecată.

7.4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentul-reclamant A. - Titular al A. Întreprindere Individuală şi de recurentul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală de Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală împotriva sentinţei civile din 232 din 25 septembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 raportat la art. 396 alin. (2) din C. proc. civ., astăzi, 11 mai 2021.