Agricultural subsidy eligibility: validity of lease contracts and material errors in location data for proof of land use

Şedinţa publică din data de 23 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, anularea în tot a Deciziei nr. 47628b din 12.01.2018 şi prin urmare, admiterea în totalitate a contestaţiei înregistrată sub nr. x din 23.11.2017 şi în consecinţă, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.10.2017.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 193/CA din 26 noiembrie 2018, a respins excepţia tardivităţii cererii ca nefondată, a admis acţiunea promovată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale- Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, a anulat Decizia nr. 47628b din 12.01.2018 emisă de APIA-Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.10.2017.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că instanţa de fond a pronunţat sentinţa cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv prevederile art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 şi art. 4 alin. (1) din OMADR nr. 246/2008, făcând astfel aplicabile dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta consideră că soluţia pronunţată de instanţa de fond este greşită şi total criticabilă, având în vedere faptul că în analizarea cauzei aceasta a pierdut din vedere aspecte evidente şi de relevanţă maximă în soluţionarea justă a cauzei, căutând practic o motivaţie profitabilă intimatei - reclamante, fără a sesiza chestiunile flagrante care arată culpa acesteia, respectiv lipsa unui document justificat pentru dovedirea folosinţei terenului în suprafaţa de 2 ha.

Se mai susţine că beneficiarii plăţilor directe trebuie să probeze, prin înscrisurile ataşate formularului de cerere de plată unică pe suprafaţă, existenţa unui raport juridic de natură a justifica dreptul de folosinţă asupra terenului ce face obiectul cererii de ajutor financiar, dovedirea exploatării respectivului teren nefiind suficientă, prin prisma condiţiilor de eligibilitate generale, impuse prin dispoziţiile art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006. cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 4 alin. (1) din OMADR nr. 246/2008.

În opinia recurentei, instanţa de fond nu a ţinut cont de prevederile legale în vigoare, respectiv de faptul că pentru a beneficia de subvenţii în agricultură fermierii trebuie să îndeplinească în mod cumulativ cele două condiţii, respectiv să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să facă dovada că utilizează terenul.

Interpretarea dispoziţiilor legale de către instanţa de fond în favoarea intimatei, respectiv faptul că cele 2 contracte de arendă încheiate pentru suprafaţa de 2 ha la Primăria Ceamurlia de Jos, pot fi "mutate" pe raza Comunei Jurilovca, iar completarea formularului M2 de către intimată, se datorează unei erori materiale din partea acesteia.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimateii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Procesul-Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.10.2017, în sarcina reclamantei s-a stabilit obligaţia restituirii sumei de 2161,27 RON, din care 1948,67 RON la bugetul Uniunii Europene şi 212,60 RON la bugetul de stat, sume aferente cererii unice de plată pe anul 2014.

Sumele au fost considerate neeligibile, reţinându-se că nu s-a făcut dovada dreptului de folosinţă pentru suprafaţa de 2,00 ha situate în comuna Jurilovca, judeţul Tulcea, întrucât fermierul nu figurează înscris în evidenţele Registrului agricol în anul 2014 pe raza UAT - comuna Jurilovca şi nu a dat curs solicitărilor echipei de verificare de a transmite documente doveditoare ale dreptului de folosinţă a suprafeţelor pentru care se solicită sprijin, nerespectând legislaţia naţională şi europeană incidentă.

Împotriva acestui proces-verbal reclamanta a formulat contestaţie administrativă, care a fost respinsă prin Decizia nr. 47628b, reţinându-se că fermierul nu a prezentat documente care să facă dovada dreptului de folosinţă.

Recurenta consideră că hotărârea este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material conţinute de art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, şi, respectiv art. 4 alin. (1) din Ordinul nr. 246/2008 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Textul invocat are în vedere prezentarea de către fermieri a actelor respective cu scopul de a primi sprijinul financiar.

Prin ipoteza prevăzută de art. 7 alin. (1) lit. f), actele necesare nu se analizează ulterior acordării sprijinului financiar, întrucât legiuitorul a prevăzut condiţiile respective în vederea acordării sprijinului.

Prin urmare, la verificarea ulterioară, instituţia publică abilitată trebuia să analizeze acte noi, suplimentar solicitate, faţă de cele avute în vedere la momentul acordării sprijinului.

Înalta Curte constată că recurenta nu a solicitat alte acte decât cele avute în vedere la momentul analizării şi aprobării sprijinului financiar.

De asemenea, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut că dreptul de folosinţă al terenului agricol în suprafaţă de 2 ha în blocul fizic 356 parcela x, este justificat cu două contracte de arendă, respectiv Contractul nr. x/09.02.2011 şi Contractul nr. x/09.02.2011, contracte înregistrate la Primăria comunei Ceamurlia de Jos. Nu reprezintă lipsă a dovezii de folosinţă asupra terenului, împrejurarea că, dintr-o eroare materială, s-a indicat terenul ca fiind pe raza comunei Jurilovca la completarea formularului M2.

Din interpretarea art. 4 din Ordinul nr. 246/2008 rezultă că utilizarea terenului agricol poate fi dovedită prin orice act care atestă exploatarea terenului în orice calitate, fie de proprietar, arendaş, concesionar, asociat locator, dar şi orice altă calitate care conferă în mod legitim posibilitatea utilizării terenului.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond temeinic şi legal a reţinut că reclamanta a făcut dovada folosinţei terenului agricol în suprafaţă de 2 ha teren în blocul fizic 356, parcela x cu un tabel centralizator al contractelor de arendă din data de 07.05.2014, în care se regăsesc 2 contracte de arendă privind suprafaţa agricolă, respectiv Contractul de arendă nr. x/09.02.2011 încheiat pe o perioadă de 10 ani cu B. pentru suprafaţa de 1,00 ha şi Contractul de arendă nr. x/09.02.2011 încheiat pentru o perioadă de 10 ani cu C., pentru suprafaţa de 1,00 ha, contracte înregistrate însă la primăria comunei Ceamurlia de Jos.

Acest aspect este reţinut şi de către APIA în procesul-verbal de constatare a neregulilor, reţinându-se suplimentar, că aceste contracte se regăsesc şi în cererea de plată pentru anul 2013.

Cele două contracte se regăsesc la dosar şi ele au ca obiect arendarea celor două suprafeţe de teren în localitatea Lunca, comuna Ceamurlia de Jos, blocul fizic 356 fiind indicat în adresa de la primărie cu privire la înregistrările din Registrul agricol.

În aceste condiţii, deşi s-a reţinut că Formularul M2 a fost completat pentru o suprafaţă de 2 ha teren în Jurilovca, este evident că persoana care a completat formularul, a făcut o eroare materială, însăşi reclamanta susţinând în cererea sa că nu a solicitat niciodată sprijin agricol pentru altă localitatea decât Ceamurlia de Jos.

Înalta Curte are în vedere şi faptul că din înscrisurile existente la dosar rezultă că reclamanta a folosit în mod efectiv şi legitim întreaga suprafaţă înscrisă în cererea unică de plată aferentă anului 2014, fiind îndreptăţită la încasarea subvenţiei.

Scopul declarat al acordării ajutorului financiar în agricultură, aşa cum reiese din Regulamentul C.E 73/2009 (în vigoare la data naşterii dreptului), este acela de "a se evita ca terenurile agricole să fie abandonate şi pentru a se asigura menţinerea lor în bune condiţii agricole şi de mediu". Aceasta este motivul pentru care legiuitorul european şi, ulterior, cel naţional, nu au impus condiţii formale stricte în ceea ce priveşte dovada existenţei dreptului de folosinţă a terenului, de esenţa dreptului la ajutor fiind exploatarea agricolă efectivă şi legală a terenului, aspecte dovedite de reclamantă.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, împotriva sentinţei civile nr. 193/CA din 26 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2021.