Greenhouse Gas Emission Certificate Penalty: Insolvency and Lack of Funds Do Not Exempt Operator from Statutory Sanctions

Şedinţa publică din data de 23 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, anularea Deciziei nr. 148/26.09.2016 prin care a fost respinsă contestaţia administrativă nr. x/05.08.2016 înregistrată la AFP sub nr. x/12.08.2016 formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.06.2016 emisă de Administraţia Fondului pentru Mediu - Direcţia Generală de Administrare Fiscală şi Gestiune Financiară/Direcţia Evidenţă şi Colectare, privind aplicarea penalităţii prevăzute în cazul nerestituirii certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, în sumă de 740.137.940,00 RON, calculate în temeiul art. 9 alin (l) lit. s) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006 şi, pe cale de consecinţă, anularea deciziei de impunere nr. x şi exonerarea reclamantei de la plata sumei de 740.1371940,00 RON, reprezentând penalitate prevăzută pentru nerestituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 208/2018 din 22 octombrie 2018, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, împotriva Deciziei nr. 148/26.09.2016 prin care a fost respinsă contestaţia administrativă nr. DG x/05.08.2016 înregistrată sub nr. x/12.08.2016, formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.06.2016 emisă de Administraţia Fondului pentru Mediu - Direcţia Generală de Administrare Fiscală şi Gestiune Financiară- Direcţia Evidenţă şi Colectare şi împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.06.2016 emisă de aceeaşi pârâtă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. a declarat recurs.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 28 alin. 1 din H.G. nr. 780/2006 care instituie penalitatea de 100 euro echivalent în RON pentru fiecare tonă de dioxid de carbon echivalent emisă pentru care operatorul sau operatorul de nave nu a restituit certificatele de emisii de gaze cu efect de seră, ce constituie venit la Fondul pentru mediu, în condiţiile legii.

Din interpretarea textului de lege rezultă că sancţiunea instituită de legiuitor este o sancţiune civilă, fie de natura răspunderii contravenţionale, fie de domeniul răspunderii civile delictuale, dar în ambele situaţii, în speţă, nu sunt întrunite elementele acestor forme de răspundere juridică.

Nu sunt îndeplinite prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, articol care prevede criteriile de individualizare a sancţiunii contravenţionale. Nici condiţia vinovăţiei nu este îndeplinită, predarea întregii cantităţi de certificate nefiind posibilă din cauza faptului că a fost deschisă procedura insolvenţei. Lipsa lichidităţilor băneşti disponibile pentru plata creanţelor a condus la introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.

În opinia recurentei, Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea, însă în considerentele hotărârii instanţa nu a analizat cele invocate de SCEH S.A privind incidenţa încheierii nr. 152/2016 de suspendare provizorie a executărilor silite asupra conturilor până la pronunţarea unei hotărâri în dosarul nr. x/2016 şi a reţinut în mod greşit o altă situaţie de fapt.

Încheierea nr. 152/F/CC/2016 din data de 29.11.2016 nu doar că a fost pronunţată în dosarul nr. x/2016 având drept obiect cerere de deschidere a procedurii insolvenţei asupra debitoarei SCEH S.A. la cererea creditorilor, dar îşi produce efectele până la soluţionarea acestui dosar, deoarece s-a dispus suspendarea provizorie a oricărei proceduri de executare silită individuală declanşată împotriva debitoarei Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. până la pronunţarea hotărârii cu privire la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată şi înregistrată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Hunedoara şi, totodată, s-a dispus eliberarea/disponibilizarea sumelor necesare aferente plăţii salariilor angajaţilor debitoarei Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A.

De asemenea, Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia nr. 57/2017 pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie 2017, prin Decizia nr. 305/2017 pronunţată în şedinţa publică din data de 15 iunie 2017 şi prin Decizia nr. 183/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 17 mai 2018 menţine încheierea nr. 152/F/CC/29.11.2016 astfel cum a fost pronunţată şi "dispune suspendarea provizorie a oricărei proceduri de executare silită individuală declanşată împotriva acesteia, până la pronunţarea hotărârii cu privire la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată şi înregistrată în dosarul nr. x/2016."

Având în vedere cele expuse, este evident că încheierea nr. 152/F/CC/2016 îşi produce în continuare efectele până la soluţionarea dosarului nr. x/2016

Astfel cum s-a precizat, dosarul nr. x/2016 este suspendat prin încheierea de şedinţă din data de 08.03.2017.

Începând cu data de 08.11.2016 societatea a fost supusă procedurilor de executare silită, conturile fiind blocate. Concomitent cu procedurile de executare silită asupra conturilor, creditorii au solicitat instanţei deschiderea procedurii insolvenţei, cererile formând dosarul nr. x/2016.

Mai mult decât atât, Administraţia Fondului pentru Mediu a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenţei asupra Societăţii Complexul Energetic Hunedoara S.A., cererea formând obiectul dosarului nr. x/2017, suspendat până la soluţionarea dosarului nr. x/2016

Recurenta apreciază ca fiind netemeinice şi nelegale, atât decizia de impunere cât şi decizia prin care a fost respinsă contestaţia întrucât nu a putut restitui din motive independente de voinţa sa certificatele de emisii de gaze cu efect de seră.

Deschiderea procedurii generale a insolventei şi împrejurarea că societatea nu a avut asigurate fondurile necesare achiziţionării deficitului de certificate, a condus la neîndeplinirea obligaţiei de a restitui numărul de certificate aferente emisiilor de CO2 generate în perioada 2015, reprezentând o justă cauză de exonerare de la plata amenzii.

Se mai arată că SCEH S.A. funcţionează pe o piaţă concurenţială de vânzare a energiei electrice total nefavorabilă producătorilor de energie electrică pe bază de cărbune, sumele încasate pentru energia electrică vândută neputând acoperi cheltuielile necesare desfăşurării activităţii. În aceste condiţii, SCEH S.A nu a avut resursele necesare pentru achiziţionarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră

Astfel, societatea desfăşoară o activitate care urmăreşte satisfacerea unui scop public, producerea şi furnizarea de energie electrică, sens în care acţionar unic al acesteia este Statul Român prin Ministerul Energiei. Complexul Energetic Hunedoara şi-a dovedit importanţa în perioada de iarnă în satisfacerea scopului public când s-a dovedit ca SCEH S.A. a avut un rol determinant în asigurarea energiei electrice, cu toate problemele cu care se confruntă.

Având în vedere situaţia SCEH S.A şi importanţa sa în asigurarea alimentării cu energie electrică, a fost adoptata O.U.G. nr. 26/2018

În nota de fundamentare la O.U.G. nr. 26/2018 privind adoptarea unor măsuri pentru siguranţa alimentarii cu energie electrică, s-a reţinut necesitatea asigurării aprovizionării cu energie electrică produsă prin utilizarea cărbunelui energetic din Valea Jiului, că în jumătatea de nord a ţării sunt instalate capacităţi care acoperă 20% din producţia de energie electrică a SEN, iar în cazul opririi celor două termocentrale, Mintia şi Paroşeni, se produc influenţe negative asupra funcţionarii SEN. Având în vedere rolul important pe care CEH îl avea la nivelul SEN la elaborarea Planului National de Tranziţie în anul 2014 (plan care cuprinde 38 de instalaţii mari de ardere considerate că vor avea nevoie de investiţii pentru conformarea cu noua Directivă 2010/75/UE privind emisiile industriale) a fost inclusă şi Termocentrala Mintia cu o perioadă de tranziţie.

Prin O.U.G. nr. 26/2018 privind adoptarea unor măsuri pentru siguranţa alimentării cu energie electrică s-a reţinut aportul esenţial pe care l-au avut producătorii de energie pe bază de combustibil fosil-cărbune în perioadele de iarnă 2015-2016 şi 2016-2017.

Având în vedere faptul că elementele, anterior expuse, vizează interesul public general şi constituie o situaţie de urgenţă şi extraordinară, a fost adoptată O.U.G. nr. 26/2018 care stabileşte la art. 1 alin. (1) că pentru susţinerea nivelului de siguranţă a Sistemului Electroenergetic National, Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. are obligaţia de a furniza servicii tehnologice de sistem către Operatorul de transport şi sistem la o valoare a puterii electrice de cel puţin 400 MW, măsurile prevăzute aplicându-se în perioada 15 aprilie 2018-30 iunie 2020.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Administraţia Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 148/26.09.2016, anularea Deciziei de impunere nr. x/28.06.2016 şi exonerarea acesteia de la plata sumei de 740.137.940 RON, reprezentând penalităţi pentru nerestituirea la termen a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

La data de 14.06.2016 Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a transmis prin adresa nr. x/14.06.2016 datele de identificare ale operatorilor care nu au restituit certificatele de emisii de gaze cu efect de seră aferente emisiilor de dioxid de carbon generate în anul 2015 precum şi numărul acestora conform art. 9 alin. (1) lit. ş) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 28 din H.G. nr. 780/2006 privind schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

Urmare a datelor transmise de Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor prin adresa nr. x/14.06.2016, Administraţia Fondului pentru Mediu a emis Decizia de impunere nr. x/28.06.2016 prin care au fost stabilite obligaţii fiscale pentru nerestituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că reclamanta are calitatea de operator în sensul art. 3, lit. g) din H.G. nr. 780/2006.

De asemenea, instanţa de fond în mod temeinic a înlăturat susţinerile reclamantei cu privire la lipsa de fonduri necesare achiziţionării deficitului de certificate aferente emisiilor de CO2, în sensul că, acest motiv nu reprezintă o cauză care înlătură răspunderea societăţii, prin exonerarea de răspundere a reclamantei.

Motivul de recurs privind incidenţa încheierii nr. 152/2016 de suspendare provizorie a executărilor silite asupra conturilor societăţii până la pronunţarea unei hotărâri în dosarul nr. x/2016 nu este întemeiat şi nu poate fi primit.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut că art. 18, alin. (2) din H.G. nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră prevede că operatorul fiecărei instalaţii are obligaţia de a restitui, până cel târziu la data de 30 aprilie a fiecărui an, un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră egal cu cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră provenite de la instalaţia respectivă în anul calendaristic anterior, altul decât numărul de certificate pentru aviaţie, verificate potrivit dispoziţiilor art. 22, iar aceste certificate se anulează ulterior.

Conform alin. (4) din H.G. nr. 780/2006, plata sumelor prevăzute la alin. (1) nu exonerează operatorul de la obligaţia de a restitui certificatele de emisii de gaze cu efect de seră pentru fiecare tonă de dioxid de carbon echivalent emisă pentru care operatorul nu a restituit certificate în registrul naţional, până la data la care restituie certificatele de emisii de gaze cu efect de seră corespunzătoare emisiilor din următorul an calendaristic.

În ceea ce priveşte aplicarea penalităţii de 100 Euro pentru operatorii care nu restituie certificatele de emisii până cel târziu la data de 30 aprilie, prin Decizia din luna octombrie 2013, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că art. 16 din Directiva 203/87/CE privind stabilirea unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de sferă în cadrul comunităţii, conform Curţii Europene de Justiţie, trebuie interpretat în sensul că se opune excluderii de la penalităţii de 100 Euro pentru depăşirea emisiilor pe care o prevede în cazul operatorului care nu a restituit până la data de 30 aprilie a anului în curs cotele de operatorul dispune la această dată de un număr suficient de certificate.

În sprijinul acestei interpretări au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 28 din H.G. nr. 780/2006, conform cărora:

(1) "Pentru nerespectarea prevederilor art. 18 alin. (2) şi (3), pentru perioada prevăzută la art. 12^2 se aplică o penalitate de 100 euro, echivalentă în RON, la cursul de schimb leu/euro al Băncii Naţionale a României valabil la data de 1 mai a anului respectiv, pentru fiecare tonă de dioxid de carbon echivalent emisă pentru care operatorul sau operatorul de aeronave nu a restituit certificatele de emisii de gaze cu efect de seră, ce constituie venit la Fondul pentru mediu, în condiţiile legii.

(2)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului comunică Administraţiei Fondului pentru Mediu situaţia operatorilor şi operatorilor de aeronave care nu au restituit certificate de emisii de gaze cu efect de seră în condiţiile legii, numărul de certificate nerestituite de fiecare dintre aceştia, precum şi alte documente relevante."

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. împotriva sentinţei nr. 208/2018 din 22 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2021.