RCA insurance liability limits and exhaustion of indemnification cap by guarantee fund payments for insolvent insurer

Şedinţa publică din data de 23 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 13037/12.02.2018 şi obligarea intimatului la plata sumei de 798 RON, reprezentând prestaţie periodică lunară, în baza creanţei împotriva S.C. B. S.A., societate aflată în procedura de faliment, penalităţi de zi de întârziere conform legii şi suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4540 din 7 noiembrie 2018, a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După prezentarea situaţiei de fapt, în motivarea recursului recurentul arată că prin sentinţa penala nr. 85/29.02.2008 pronunţată de Judecătoria Rm. - Sărat, inculpatul C. a fost obligat în mod solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. D. S.R.L. Bucureşti şi cu asigurătorul S.C. B. S.A. la o despăgubire periodică lunară de 798 RON începând cu data de 1.09.2007 până la încetarea stării de nevoie, respectiv încetarea incapacităţii de muncă şi la despăgubiri civile -daune materiale şi morale în cuantum, total de 100.000 RON. Prin decizia civilă nr. 172/23.09.2008 pronunţată de Tribunalul Buzău, s-a dispus majorarea despăgubirilor civile, în cuantum total de 130.000 RON. Aceasta decizie a rămas definitivă la data de 3.12.2008 prin decizia nr. 943/3.12.2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.

Până la 16.02.2017 - data declarării falimentului societarii de asigurare S.C. B. S.A., plăţile au fost făcute conform sentinţelor menţionate mai sus, fiind achitată suma de 225.805,58 RON.

În opinia recurentului, instanţa de fond nu a avut în vedere prevederile art. 47 din Ordinul CSA 3108/2004 potrivit căruia în cazul în care despăgubirile se stabilesc prin hotărâri judecătoreşti definitive, irevocabile şi investite cu formulă executorie, asigurătorul RCA va acorda despăgubiri fără a mai fi necesară încuviinţarea asiguratului, cu respectarea prevederilor Legii nr. 136/1995 cu modificările şi completările ulterioare.

Solicitarea de a fi achitată în continuare despăgubirea periodică lunară de 798 RON până la încetarea stării de nevoie, respectiv încetarea incapacităţii de muncă, se datorează suferinţelor fizice şi psihice derulate pe o perioadă îndelungată de timp în cursul intervenţiilor chirurgicale şi în timpul recuperării după acestea, de infirmitatea fizică permanentă şi de pierderea capacităţii de muncă.

Recurentul mai susţine că evenimentul rutier în care a fost implicat i-a schimbat ireversibil modul de viaţă, o perioadă îndelungată de timp a fost lipsit total de posibilitatea de a se mişca şi de a participa la viaţa de familie şi la cea socială, iar în tot restul vieţii trebuie să depună în permanenţă eforturi suplimentare pentru a duce o viaţă cât de cât apropiată de normalitate, dată fiind infirmitatea fizică permanentă.

Precizează că după data pensionarii - 20.09.2007 - a mai suferit 3 intervenţii chirurgicale (11.2007, 08.2009, 12.2013) tot urmare accidentului rutier prin care a trecut.

Recurentul consideră că instanţa de fond cât şi Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu au dat importanţa cuvenită pierderii totale a capacităţii de muncă, ceea ce îl pune într-o situaţie de inferioritate şi îl obligă la venituri mai reduse decât cele pe care le-ar fi putut câştiga dacă ar fi mers în continuare la serviciu, împrejurare în care ar fi beneficiat şi de o pensie mult mai mare.

Se mai menţionează că neacordarea sumei de 798 RON/lună reprezentând despăgubirea periodică lunară, îi afectează grav starea fizică şi psihică.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea de plată nr x/10.03.2017 a fost solicitată suma în cuantum de 798 RON, reprezentând, prestaţie lunară stabilită în dosarul nr. x/2007, aflat pe rolul Judecătoriei Râmnicul Sărat, respectiv Tribunalul Buzău şi a Curţii de Apel Ploieşti, stabilită ca urmare a unui accident de circulaţie care a avut loc în data de 17.10.2006. Potrivit documentelor existente la dosarul de daună a rezultat faptul că autoturismul cu numărul de înmatriculare x, asigurat R.C.A. cu poliţa nr. x la S.C. B. S.A., a produs un accident de circulaţie soldat cu vătămarea corporală a petentului.

În cadrul instrumentării dosarului de daună, din analizarea documentaţiei aferente, s-a concluzionat faptul că, având în vedere data emiterii poliţei de asigurare, respectiv 25.11.2005, îşi regăsesc aplicabilitate prevederile Ordinului CSA nr. 3108/2004, prin care s-a stabilit o limită maximă de răspundere civilă pe persoana vătămată/decedată în cuantum de 200.000 RON.

Conform evidenţelor contabile furnizate de B. S.A., suma totală achitată până la data intrării în faliment a societăţii (16.02.2017) a fost de 225.805,58 RON.

Pretenţiile trebuie să se circumscrie sferei despăgubirilor care se pot acorda în conformitate cu prevederile art. 7 pct. (1) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare cu Ordinul nr. 3108/2004 emis de preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Înalta Curte are în vedere faptul că limitele maxime ale despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurătorii RCA pentru prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de autovehicul, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului, aplicabile asigurărilor obligatorii RCA a căror valabilitate începe în anul 2005 şi în cazul accidentelor produse în anul calendaristic 2006 sunt următoarele:

a) de la 100 RON până la maximum 400.000 RON, indiferent de numărul persoanelor păgubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe şi indirecte de peste 100 RON;

b) până la 200.000 RON pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 1.000.000 RON, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.

Acesta este şi criteriul pe baza căruia F.G.A. instrumentează dosarele de daună, conform procedurii legale, neputând să fie depăşită limita impusă de art. 7 alin. (1) din Normele puse în aplicare cu Ordinul C.S.A. nr. 3108/2004, respectiv limita de 200.000 RON pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 1.000.000 RON, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a reţinut că la data producerii evenimentului asigurat, aplicabile în materie sunt normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare cu Ordinul nr. 3108/2004 emise de preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) ".

De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere probatoriul administrat în cauză şi concluziile pe care contestatorul le-a susţinut, reţinând temeinic şi legal că i-a fost achitată suma de 225.805,58 RON, cu titlu de despăgubiri fiind deja depăşit plafonul de 200.000 RON stabilit prin Ordinul 3108/2004.

Prin urmare, în mod corect s-a apreciat că Fondul de Garantare a Asiguraţilor acoperă creanţele de asigurări în virtutea principiului protecţiei consumatorilor produselor şi serviciilor de asigurări, iar nu ca obligaţii proprii ale acestuia, obligaţia fiind născută din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarul asigurării cu asigurătorul şi de aceea plăţile făcute de către Fond reprezintă obligaţii ale asigurătorului în faliment, fiind deci achitate sau acoperite în numele şi pe seama acestuia exclusiv în cadrul îndeplinirii procedurii administrative necontencioase reglementată de dispoziţiile Legii nr. 213/2015, ale Normei A.S.F. nr. 16/2015 iar în cauza de faţă şi în raport de Ordinul nr. 3108/2004.

Fondul de Garantare a Asiguraţilor acoperă creanţele de asigurări în virtutea principiului protecţiei consumatorilor produselor şi serviciilor de asigurări, iar nu ca obligaţii proprii ale FGA, obligaţia fiind născută din raportul contractual al asiguratului cu asigurătorul.

Astfel fiind, instanţa apreciază că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 4540 din 07 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2021.