Validity of ANRE pricing decisions for hydroelectric reactive power system services and exclusion of fixed production costs

Şedinţa publică din data de 23 aprilie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul Fondul Proprietatea S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, anularea Deciziei Preşedintelui ANRE nr. 1377 din 25.06.2015 privind preţul şi cantităţile reglementate pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., anularea Deciziei Preşedintelui ANRE nr. 1423 din 1.07.2015 privind modificarea Deciziei ANRE nr. 1377/25.06.2015 şi obligarea pârâtei la emiterea unei Decizii prin care să se aprobe preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica la o valoare care să includă costurile suportate de societate şi o cotă de profit reglementat.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3982 din 08 octombrie 2018, a admis cererea formulată de domnul expert tehnic electroenergetic A. şi a dispus majorarea onorariului până la suma de 12.172 RON, a pus în vedere reclamantului Fondul Proprietatea S.A. şi intervenientei SPEEH Hidroelectrica S.A. să facă dovada achitării onorariului pentru expert, în completare, în cuantum de 4586 RON fiecare, a respins ca neîntemeiate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată prin întâmpinare de către pârâta CNTEE "Transelectrica" S.A. şi excepţia inadmisibilităţii capătului 4 din cererea de intervenţie voluntară principală, invocată de pârâta ANRE, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Fondul Proprietatea S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi cu pârâta intervenientă Compania Naţională de Transport Energie Electrică "Transelectrica" S.A., a admis în parte cererea de intervenţie voluntară principală, formulată de intervenienta SPEEH Hidroelectrica S.A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, a admis în parte cererea conexă, formulată de reclamanta SPEEH Hidroelectrica S.A., a anulat în parte Deciziile nr. 1377/25.06.2015 şi nr. 1035/22.06.2016, numai în ceea ce priveşte preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem, a obligat pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei să emită decizii prin care să se aprobe preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de intervenienta SPEEH Hidroelectrica S.A. în perioada 1.07.2015-30.06.2017, potrivit Metodologiei de stabilire a tarifului pentru serviciul de sistem aprobate prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 87/2013 şi în acord cu considerentele prezentei hotărâri, a respins în rest cererea principală, cererea de intervenţie şi cererea conexă ca neîntemeiate şi a obligat pârâta ANRE la plata cheltuielilor de judecată către intervenienta SPEEH Hidroelectrica S.A. în sumă de 5000 RON, reprezentând onorariu expert.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond, atât intervenienta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A., cât şi pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei au declarat recurs.

I. Intervenienta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. îşi întemeiază cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşita a normelor de drept material, respectiv a normele de drept material care reglementează dreptul justiţiabilului de a solicita acoperirea prejudiciului/pagubelor cauzate de emiterea unor acte administrative nelegale, art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Chestiunile deduse spre soluţionare în prezenta cauză, nu au vizat doar nelegalitatea deciziilor Preşedintelui ANRE contestate de Hidroelectrica şi anulate de instanţă ca nelegale (în ceea ce priveşte preţul serviciilor de sistem furnizate de Hidroelectrica), ci a fost solicitată şi obligarea pârâtelor (Autoritatea Naţională de Reglementare in Domeniul Energiei şi Transelectrica) la acoperirea prejudiciilor suportate de Hidroelectrica prin efectul deciziilor nelegale.

Însă instanţa s-a limitat să analizeze doar aspecte privind legalitatea deciziilor din perspectiva nerespectării reglementărilor şi metodologiilor ANRE încălcate de autoritate şi nu a aplicat corect normele de drept material.

Având în vedere soluţia corectă pronunţată de instanţa de anulare a deciziilor contestate, în ceea ce priveşte preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem, este evident că Hidroelectrica este persoana vătămată într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral.

Referitor la Decizia Preşedintelui ANRE nr. 1377 din 25.06.2015 modificată prin Decizia nr. 1423 din 01.07.2015 (obiectul dosarului nr. x/2015) se arată că în ceea ce priveşte cuantificarea prejudiciului solicitat de Hidroelectrica prin efectul aplicării deciziilor contestate în intervalul 01.07.2015 - 30.06.2016, Hidroelectrica îşi menţine în continuare pretenţiile în cuantumul şi la valorile solicitate prin acţiune şi precizările ulterioare ale acesteia, aşa cum s-a indicat şi în Notele de şedinţă depuse în data de 12.02.2018 la dosarul cauzei.

Intervenienta Hidroelectrica solicită, în continuare şi independent de concluziile expertului, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să plătească Hidroelectrica suma de 51.533.299 RON cu titlu de prejudiciu (pierdere) suferită de aceasta prin efectul aplicării deciziilor în intervalul 01.07.2015 - 30.06.2016, sumă la care se adaugă dobânda raportată la pierderea suferită.

Sub acest aspect, expertul parte al Hidroelectrica în Răspunsul la Obiectivele stabilite în dosarul nr. x/2015, la obiectivul 10 al expertizei a arătat că acesta este în sumă de 51.533.299 RON, aceasta fiind valoarea prejudiciului solicitat de Hidroelectrica prin efectul aplicării deciziilor contestate în intervalul 01.07.2015 - 30.06.2016, calculat pentru întreaga perioada de aplicare a deciziei contestate.

Referitor la Decizia Preşedintelui ANRE nr. 1035 din 22.06.2016, (obiectul Dosarului nr. x/2016) se arată că modalitatea de stabilire a prejudiciului (pierdere) suferit de Hidroelectrica aferent perioadei aferent perioadei 01.07.2016-31.12.2016, ANRE nu a luat în calcul pentru stabilirea tarifului reglementat pentru serviciul tehnologic de system-energie reactivă pentru reglajul tensiunii în RET, decât consumul de energie orar pe fiecare grup energetic, ipoteze eronate, respectiv:

- pentru realizarea acestui serviciu tehnologic a fost stabilit arbitrar de către ANRE consumul de energie electrică la 1,41 MWh/grup, în realitate consumul orar este de 1,73 MWh/ora/grup;

- pentru cuantificarea costului energiei achiziţionate în vederea producerii energiei reactive, a fost luat în calcul un preţ mediu de producţie de 69,60 RON/MWh realizat doar în cele două centrale CHE Lotru şi CHE Vidraru, ca şi când întotdeauna această energie necesară realizării serviciului de sistem ar fi produsă doar în cele două centrale. Nu întotdeauna este posibilă producerea energiei active necesare pentru acest serviciu tehnologic de sistem în aceste două centrale. Corect este să se ia în calcul preţul mediu de deficit al energiei electrice înregistrat în anul 2016 şi anume 272,19 RON/MWh, conform Raportului ANRE de monitorizare a pieţei energiei electrice.

Se mai susţine că la modalitatea de stabilire a prejudiciului (pierdere) suferit de Hidroelectrica aferent perioadei 01.01.2017-30.06.2017, ANRE nu a luat în calcul pentru stabilirea tarifului reglementat pentru serviciul tehnologic de sistem-energie reactivă pentru reglajul tensiunii in RET decât consumul de energie orar pe fiecare grup energetic în următoarele ipoteze eronate:

- pentru realizarea acestui serviciu tehnologic a fost stabilit arbitrar de către ANRE consumul de energie electrica la 1,41 MWh/grup. In realitate consumul orar este de 1,73 MWh/ora/grup.

- pentru cuantificarea costului energiei achiziţionate in vederea producerii energiei reactive, a fost luat în calcul un preţ mediu de producţie de 69,60 Iei/MWh realizat doar în cele două centrale CHE Lotru şi CHE Vidraru, ca şi când întotdeauna această energie necesară realizării serviciului de sistem ar fi produsă doar în cele două centrale. Nu întotdeauna este posibilă producerea energiei active necesare pentru acest serviciu tehnologic de sistem în aceste două centrale. Corect este să se ia în calcul preţul mediu de deficit al energiei electrice înregistrat în anul 2016 şi anume 308,72 RON/MWh, conform Raportului ANRE de monitorizare a pieţei energiei electrice.

În ceea ce priveşte cuantumul/câtimea prejudiciului solicitat de Hidroelectrica prin efectul aplicării deciziilor contestate, în măsura în care instanţa trecea peste cele expuse mai sus şi respingea cererea Hidroelectrica de obligare a pârâtelor la plata prejudiciului la valoarea de 51.533.299 RON, a fost solicitată obligarea pârâtelor să plătească, in solidar, către Hidroelectrica suma de 37.126.216 RON, reprezentând prejudiciu (pierdere) suferit de intervenientă ca urmare a aplicării Deciziilor Preşedintelui ANRE nr. 1377/25.06.2015 şi nr. 1423/01.07.2015 privind preţul şi cantităţile reglementate pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem, în intervalul 01.07.2015 -30.06.2016, aşa cum a concluzionat expertul în "Răspunsul la obiecţiuni IV la Raportul de expertiza tehnică judiciară", la care se adaugă dobânda legală raportată la pierderea suferită (concluziile expertului la întrebarea de la pct. 25, lămurire solicitată de instanţă - echivalentul Obiectivului nr. 10 din raportul de expertiză - cuantificarea prejudiciului menţionat la răspunsul la obiectivul nr. 10 din expertiza, prejudiciul solicitat de Hidroelectrica).

Prin urmare, în ceea ce priveşte expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză, motivele de anulare a Deciziei sunt în strictă legătură cu detaliile tehnice ale justificării costurilor Hidroelectrica - pe care expertul le-a analizat tocmai pentru a determina în ce măsură ANRE a respectat procedura de stabilire a preţurilor şi cantităţilor - însă, in ceea ce priveşte cuantificarea pagubei instanţa a nesocotit cu totul concluziile expertului (concluziile expertului la întrebarea de la pct. 25, lămurire solicitată de instanţă - echivalentul Obiectivului nr. 10 din raportul de expertiză - cuantificarea prejudiciului menţionat la răspunsul la obiectivul nr. 10 din expertiză, prejudiciul solicitat de Hidroelectrica).

În vederea efectuării raportului de expertiză, expertul a convocat părţile la o întâlnire iniţială, în cadrul căreia s-au stabilit procedura de lucru şi modalitatea de colaborare a expertului cu părţile. De asemenea, în cadrul aceleiaşi întâlniri, au fost transmise expertului documentele necesare efectuării expertizei. În cadrul unor întâlniri ulterioare, de la sediul Hidroelectrica şi ANRE, expertul a analizat documente suplimentare care nu se aflau la dosarul cauzei şi a solicitat explicaţii de la persoanele competente din societate. Aceste documente suplimentare se regăsesc ca anexe la raportul de expertiză. Expertul s-a întâlnit cu reprezentaţii ANRE, solicitându-le şi acestora, la fel cum a solicitat şi din partea Hidroelectrica, documente şi explicaţii suplimentare privind procedura de emitere a Deciziilor. Cu toate acestea, instanţa nu a ţinut cont de concluziile expertului în ceea ce priveşte cuantificarea pagubelor.

În opinia recurentei-interveniente, instanţa, printr-o abordare subiectivă a problemelor legate de paguba suferită de Hidroelectrica, s-a rezumat să aprecieze că prin simplul fapt al emiterii unor noi decizii se va acoperi întreg prejudiciul său, cel puţin va putea fi cuantificat cu toate că acesta era cert şi a fost determinat până la momentul la care instanţa de fond a rămas în pronunţare .

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ. (Hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază), recurenta-intervenientă arată că soluţia instanţei de fond este nelegală, deoarece nu a procedat la o analiză riguroasă a cauzei sub aspectul respingerii ca neîntemeiat al capătului de cerere prin care solicită prejudiciul suferit.

În ipoteza înlăturării unei probe (chiar şi în parte) măsura trebuie să fie motivată, tocmai pentru a da posibilitatea instanţei de control judiciar de a verifica legalitatea hotărârii.

Recurenta mai susţine că soluţia instanţei de fond este greşită şi asupra cererii Hidroelectrica de obligare a pârâtei ANRE la plata cheltuielilor de judecată către intervenienta Hidroelectrica în sumă de 11.950 RON în dosarul nr. x/2015 şi contravaloarea taxei de timbru achitată în dosarul nr. x/2016 în cuantum de 50 de RON.

De asemenea, critică şi soluţia instanţei de obligare a pârâtei ANRE la plata cheltuielilor de judecată către intervenienta Hidroelectrica în suma de 5000 RON, reprezentând onorariu expert, soluţie prin care instanţa de fond a diminuat cheltuielile de judecată solicitate de Hidroelectrica.

Hidroelectrica nu a solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată onorarii avocaţiale din motivul că reprezentarea juridică a fost asigurată de consilieri juridici din cadrul societăţii, iar cheltuielile solicitate constau în onorarii expert tehnic şi expert parte al Hidroelectrica şi taxă judiciară de timbru în valoare de 50 de RON.

În opinia recurentei-interveniente, în vederea aprecierii temeiniciei cheltuielilor de judecată, instanţa are obligaţia de a face un examen de proporţionalitate, apreciind dacă respectivele cheltuieli au fost în mod concret şi proporţional necesare.

Având în vedere aceste aspecte, recurenta consideră că în mod eronat nu au fost acordate în integralitate cheltuielile de judecată solicitând admiterea în integralitate a cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, în cuantum de 11.950 RON, în dosarul nr. x/2015 şi contravaloarea taxei de timbru, în dosarul nr. x/2016, în cuantum de 50 de RON.

II. Pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 10 şi art. 32 şi următoarele din Metodologie apreciind, profund eronat, că nu a justificat toate costurile prevăzute de acest act deşi, aşa cum reiese din cuprinsul actului normativ la care judecătorul de fond s-a raportat, aceasta reglementează preţurile aferente celor trei tipuri de STS respectiv preţul serviciilor tehnologice de sistem care se efectuează simultan cu procesul de producere (banda de reglaj secundar şi rezerva terţiară rapidă care nu sunt aprobate prin Deciziile contestate) şi care conţine costurile fixe unitare şi preţul serviciilor tehnologice de sistem care se efectuează în afara procesului de producere (energia reactivă pentru reglajul tensiunii aprobată prin Deciziile contestate) care nu include costuri fixe unitare.

Astfel, în ceea ce priveşte Decizia nr. 1377/25.06.2015 instanţa de fond a susţinut că, "la baza emiterii acestei decizii a stat referatul de aprobare" iar "procedura de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem (STS) este aprobată prin Ordinul ANRE nr. 87/2013". La baza emiterii acesteia a stat şi "scrisoarea nr. 63258/08.06.2015 înregistrată Ia ANRE cu nr. X/09.06.2015", înscris care nu a fost analizat de instanţa de fond.

În continuare instanţa de fond citează art. 32 şi art. 33 din Metodologie ignorând faptul că ANRE analizează costurile justificate ale Hidroelectrica în raport de fundamentarea transmisă de aceasta (art. 33 alin. (2) "ANRE analizează costurile justificate ale producătorilor şi aprobă preţurile reglementate de achiziţie pentru fiecare tip de STS furnizate de aceştia".)

Dacă ar fi analizat scrisoarea nr. 63258/08.06.2015 înregistrată la ANRE cu nr. X/09.06.2015 instanţa de fond putea observa că Hidroelectrica nu a justificat economic în niciun fel costurile pe care le solicită a fi recunoscute, ci a trimis la ANRE, după solicitări repetate, o fundamentare formată din 5 pagini prin care solicită recunoaşterea unor costuri fără ca în spatele acestei solicitări să existe o justificare economică a acestora. Totodată, scrisoarea de fundamentare transmise de S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A. nr. 63258/08.06.2015 avea o serie de erori şi necorelări. Astfel, preţul solicitat de S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A., menţionat în preambulul scrisorii, avea valoarea de 3483,28 RON pe fiecare oră de funcţionare a hidroagregatelor în regim de compensator sincron, şi nu coincidea cu preţul menţionat în concluzie, care avea valoarea de 3482,49 RON pe fiecare oră de funcţionare a hidroagregatelor în regim de compensator sincron a CHE Vidraru şi CHE Lotru.

De asemenea, calculele prezentate la pct. 1.2 al scrisorii de fundamentare erau eronate, ceea ce a condus la greşeli "în lanţ", care au alterat în mod semnificativ rezultatul final, care ar fi trebuit să rezulte, potrivit algoritmului de calcul al S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A., cu circa 25% mai mic decât cel prezentat, respectiv de 2797 RON/oră de funcţionare în regim de compensator sincron.

Corelativ, la fundamentarea de către S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A. a costurilor specifice aferente furnizării acestui tip de serviciu tehnologic de sistem, producătorul a avut în vedere faptul că energia activă consumată pentru funcţionarea în regim de compensator sincron a hidroagregatelor ar fi neprogramată şi ar trebui să fie cumpărată la preţ de deficit din piaţa de echilibrare. Anexa 2 la Decizia ANRE nr. 1377/2015 privind preţul şi cantităţile reglementate pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem furnizate de S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A. precizează clar intervalele orare în care operatorul de transport şi de sistem (OTS) poate solicita livrarea serviciului tehnologic de sistem energie reactivă pentru reglajul tensiunii, în funcţie de necesităţile Sistemului Energetic Naţional (SEN"). Drept urmare, afirmaţia S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A. privitoare la caracterul neprogramat al furnizării serviciului de sistem este eronată, intervalele orare în care s-ar putea solicita serviciul fiind cele stabilite prin decizie.

Astfel, este evident că, dacă instanţa ar fi analizat acest articol, nu doar l-ar fi citat, ar fi observat că prevederea vizează mai multe tipuri de STS (fapt detaliat de expertul judiciar prin raportul de expertiza administrat în cauză).

Prin Decizia nr. 1377/2015, conform art. 1, s-a aprobat preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice prevăzut în anexa 1 la Decizie. În anexa 1 la Decizie se menţionează expres că preţul aprobat este pentru "energia reactivă pentru reglajul tensiunii în RET2". ANRE a afirmat în mod repetat că acest tip de STS - STS energie reactivă pentru reglajul tensiunii - se furnizează în afara procesului de producţie, spre deosebire de alte tipuri de STS, cum ar fi banda de reglaj secundar (BRS) şi rezerva terţiară rapidă (RTR), care se furnizează în timpul producerii de energie activă.

Prin urmare, prin vânzarea pe piaţă a acestor două produse şi anume energia electrică activă şi STS care se furnizează simultan cu producerea de energie activă - BRS şi RTR- se recuperează integral toate costurile fixe şi variabile înregistrate de Hidroelectrica în cele doua centrale. Singurul STS care se furnizează în afara procesului de producere este STS - energie reactivă pentru reglajul tensiunii- al cărui preţ este aprobat prin Decizia nr. 1377/2015, deoarece este tehnic imposibilă funcţionarea simultană hidroagregatului în regim de generator şi de compensator sincron.

Cu alte cuvinte, pentru aprobarea preţului reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice prevăzut în anexa 1 la Decizia nr. 1377/2015, conform art. 35 lit. b) din Metodologie se au în vedere costurile fixe unitare specifice cu furnizarea fiecărui tip de STS.

Este evident că raţionamentul instanţei de fond este greşit şi că nu se aplică art. 36 alin. (1) şi art. 37 din Metodologie deoarece costurile prevăzute de aceste articole se recuperează prin producerea şi vânzarea pe piaţa de energie a energiei electrice active şi prin furnizarea de STS în regim de generator (bandă de reglaj secundar şi rezerva terţiară rapidă) servicii tehnologice de sistem care nu sunt prevăzute de Decizia nr. 1377/25.06.2015.

Susţine instanţa de fond că nu există o justificare a înlăturării tuturor costurilor solicitate de Hidroelectrica deşi în referatul de aprobare al Deciziei nr. 1377/2015, pe pagina 2, se menţionează ce costuri a solicitat aceasta prin adresa nr. x/08.06.2015 înregistrată la ANRE sub nr. x/09.06.2015 iar acestea erau, costuri fixe aferente procesului de producţie care potrivit Metodologiei (art. 35 lit. a) şi art. 37) nu sunt avute în vedere la aprobarea preţului reglementat ANRE prin Deciziile contestate.

Dacă ANRE nu a inclus aceste costurile prevăzute la lit. a) ci numai pe cele de la lit. b) din art. 35 din Metodologie, cum putea să justifice în referat nişte costuri care vizează un alt tip de STS decât cel aprobat prin Deciziile contestate.

ANRE, contrar celor reţinute de instanţa de fond, a justificat prin referatul de aprobare de ce nu a luat în considerare consumul de 1,05 MWh/oră de funcţionare în regim compensator sincron solicitat de Hidroelectrica, ci doar de 1 MWh/oră deoarece acesta nu era stabilit cu precizie în urma unor măsurători confirmate şi de Transelectrica S.A. (pagina 2 ultimul paragraf din referatul de aprobare).

De asemenea, s-a specificat pe pagina 3 primul paragraf din referatul de aprobare că preţul mediu de deficit pe piaţa de echilibrare nu este justificat şi ca urmare ANRE a avut în vedere costul mediu de producere.

Mai mult, din tabelul de calcul al preţului reglementat al STS energie reactivă pentru reglajul tensiunii, inclus în cadrul referatului de aprobare pe pagina 4, rezultă implicit costurile prevăzute de Metodologie la art. 36 şi următoarele considerate de ANRE ca fiind justificate.

Recurenta mai arată că Hidroelectrica nu şi-a propus să recupereze din furnizarea serviciului tehnologic de sistem energie reactivă pentru reglajul tensiunii realizat cu grupurile din centrala electrică Lotru, mai mult de 100.000 de euro anual, în prezent echivalent a cca. 465.000 RON, aşa cum rezultă din fundamentarea lucrării de retehnologizare a CHE Lotru prezentată în studiul de fezabilitate transmis de Hidroelectrica la ANRE în vederea obţinerii în condiţiile legii a autorizaţiei de înfiinţare pentru realizarea acestei lucrări (în perioada 2006-2011). Înscrisul respectiv cu extrasul din studiul de fezabilitate a fost depus de ANRE la instanţă la termenul din 11.12.2017 dar nu a fost avut în vedere de instanţa de fond.

În mod greşit şi cu interpretarea eronată a Metodologiei instanţa de fond a reţinut că "prin urmare, din moment ce furnizarea în sistem a energiei reactive este un procedeu distinct de cel al producerii şi furnizării energiei active, pârâta în mod eronat consideră că intervenienta hidroelectrica îşi recuperează costurile cu energia reactivă prin producerea şi vânzarea energiei active şi că prin intermediul prezentei acţiuni tinde să recupereze de două ori aceleaşi costuri", deoarece din moment ce Hidroelectrica îşi recuperează toate costurile aferente procesului de producere (atât cele fixe cât şi cele variabile) prin preţul de vânzare a celor două produse astfel obţinute şi anume energie electrică activă vândută pe piaţa de energie şi STS care se furnizează în timpul producerii (banda de reglaj secundar şi reglajul treţiar rapid), ANRE nu poate să recunoască niciunul dintre aceste costuri în cadrul preţului STS energie reactivă pentru reglajul tensiunii întrucât dacă ar proceda aşa Hidroelectrica ar recupera aceste costuri de două ori.

De asemenea instanţa, în mod greşit şi cu interpretarea eronată a Metodologiei, a reţinut că este falsă afirmaţia pârâtei din întâmpinare conform căreia, costurile aferente procesului de producere se recuperează integral atât prin preţul de energie electrică, cât şi prin preţul serviciilor tehnologice, care nu pot fi furnizate simultan cu producerea energiei active, deoarece ANRE a afirmat în mod repetat că acest tip de STS - STS energie reactivă pentru reglajul tensiunii - se furnizează în afara procesului de producţie când cele două hidrocentrale nu produc energie electrică activă - spre deosebire de alte tipuri de STS, cum ar fi banda de reglaj secundar şi rezerva terţiară rapidă, care se furnizează în timpul producerii de energie activă.

Susţine instanţa de fond, în opinia noastră profund eronat, că "aprecierile pârâtei privind profitul realizat de Hidroelectrica" sunt irelevante. ANRE a arătat nivelul profitului înregistrat de Hidroelectrica exact pentru a arata că aceasta şi-a recuperat integral costurile înregistrate prin vânzarea pe piaţa concurenţială de energie electrică de produse obţinute prin activitatea sa de bază, pentru care deţine licenţa acordată de ANRE - producerea de energie electrică.

Or, aceleaşi costuri pe care le-a recuperat integral prin vânzarea pe piaţa concurenţială de energie electrică le solicită a fi recunoscute încă o dată când produce STS- energie reactivă pentru reglajul tensiunii, fără a observa că Metodologia, atunci când la art. 34 lit. a) enumera costurile fixe ca fiind eligibile pentru a fi introduse în preţul reglementat al furnizării de STS, se referă la acelea care se furnizează în timpul procesului de producere.

De asemenea, în mod greşit şi cu interpretarea eronată a prevederilor Metodologiei instanţa de fond a reţinut că "în reglementarea metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem, s-a avut în vedere existenţa unor costuri fixe de producţie, la care se pot adăuga sau nu şi unele costuri fixe specifice. Astfel, raţionamentul pârâtei din ambele cauze conexe, prin care susţine că furnizarea serviciului tehnologic de sistem energie reactivă pentru reglajul tensiunii în SEN nu presupune costuri fixe unitare, ci doar costuri fixe specifice încalcă propria metodologie de determinare a preţului.

Ceea ce nu a înţeles instanţa de fond este faptul că Metodologia prevede principii de stabilire a preţurilor reglementate pentru furnizarea tuturor tipurilor de STS, adică şi pentru cele care se furnizează în timpul producerii de energie. În preţul reglementat pentru furnizarea acestora din urma, ANRE a recunoscut costurile fixe unitare atunci când a emis decizii similare pentru alţi producători şi alte tipuri de STS, aşa cum prevede Metodologia menţionată.

Instanţa de fond, în sprijinul nelegalităţii Deciziilor contestate, susţine că preţul mediu de deficit prezentat de Hidroelectrica este stabilit la fel de arbitrar ca şi preţul stabilit de ANRE la nivelul costului mediu de producţie. Cum ar fi putut ANRE să aibă în vedere un preţ mediu de 243,35 RON/MWh pentru achiziţia energiei electrice care nu a fost justificat în niciun fel de Hidroelectrica.

Prin aprobarea deciziilor contestate, ANRE nu a făcut altceva decât să îşi îndeplinească rolul privind protejarea clienţilor finali în sensul suportării unor preţuri corecte pentru energia electrică, respectiv a analizat şi a determinat costurile justificate induse de prestarea serviciului de furnizare a energiei reactive pentru reglajul tensiunii, având în vedere fundamentarea transmisă de reclamantă conform prevederilor legale.

Având în vedere că S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A. este singurul producător dintre cei calificaţi care dispune de grupuri capabile să furnizeze serviciului tehnologic energic reactivă pentru reglajul tensiunii în SEN în condiţiile impuse de Dispecerul Energetic Naţional (UNO-DEN), deoarece, cu hidroagregatele de care dispune, poate răspunde dispoziţiilor operative de dispecer prin respectarea valorile de consemn, acesta se încadrează în categoria excepţiei de la art. 33 alin. (1) lit. b) al Metodologiei.

Potrivit prevederilor art. 33, alin. (2) din Metodologie, în vederea evitării poziţiei dominante pe piaţa concurenţială a acestui producător, ANRE aprobă preţul reglementat de achiziţie de către OTS a serviciului tehnologic energie reactivă pentru reglajul tensiunii în SEN, furnizat de S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A.

Cu alte cuvinte, S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A., prin aceste grupuri din centralele Vidraru şi Lotru, furnizează serviciul tehnologic de sistem energie reactivă pentru reglajul tensiunii în SEN, exclusiv în perioadele de gol de sarcină (preponderent noaptea), perioade în care nu produce energie electrică.

Activitatea S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A. de furnizor al serviciului tehnologic de sistem energie reactivă pentru reglajul tehniunii în SEN este importantă din punct de vedere al importantei strategice a grupurilor hidrogeneratoare, care contribuie nemijlocit la funcţionarea sigură a SEN.

Hidroelectrica este cel mai mare producător de energie din România, iar costul energiei pe care o produce este de 86 RON/MWH şi mai mult decât atât, foloseşte aceste centrale pentru STS energie reactive, doar în goluri (noaptea).

Corelativ, cu aceste centrale, Hidroelectrica produce energie, pe care o vinde ulterior şi obţine profit, şi furnizează şi alte servicii STS, altele decât energia reactivă, din care obţine profit.

Un alt abuz al Hidroelectricii dar şi al reclamantei care invocă o aşa zisă vătămare, constă în faptul că solicită recunoaşterea în acest tarif a tuturor costurilor centralelor pentru toate celelalte servicii care sunt reglementate separat!

Vătămarea o are exclusiv populaţia, deoarece acest tarif stabilit de ANRE, este plătit de Transelectrica către Hidroelectrica şi, ulterior, Transelectrica solicită recunoaşterea acestuia în tariful care îl plăteşte populaţia.

În susţinerea recursurilor sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Cu toate că au fost formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza şi răspunde prin considerente comune.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătoreşti se regăsesc toate susţinerile invocate de partea reclamantă, astfel că sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Decizia nr. 1377/25.06.2015 privind preţul şi cantităţile reglementate pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. emisă de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei s-a aprobat preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de intervenienta Hidroelectrica pentru perioada 1 iulie 2015-30 iunie 2016. De asemenea, prin aceeaşi decizie s-au aprobat cantităţile orare de servicii tehnologice de sistem furnizate de aceeaşi societate, stabilindu-se ca intervenientul forţat Transelectrica să achiziţioneze în această perioadă, în regim reglementat, cantităţile orare de servicii tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica, prevăzute în anexa 2, la preţul prevăzut în anexa 1.

La baza emiterii acestei decizii a stat referatul de aprobare în care pârâta ANRE, în urma unei pretinse analize realizate asupra datelor puse la dispoziţie de intervenienţii Hidroelectrica şi Transelectrica, stabileşte preţul reglementat de furnizare a STS - energie reactivă pentru reglajul tensiunii la valoarea de 86,85 RON/grup-oră de funcţionare în regim de compensator.

Prin Decizia nr. 1423/01.07.2015 privind modificarea deciziei ANRE nr. 1377/25.06.2015 privind preţul şi cantităţile reglementate pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. s-au modificat articolele 2 şi 3, în sensul că pot fi reduse sau suplimentate cantităţile prevăzute în anexa 2, în funcţie de necesităţile Sistemului Energetic Naţional justificate prin comenzi de dispecer, iar plata se realizează la cantităţile efectiv furnizate.

Prin Decizia nr. 1035/22.06.2016 privind preţul şi cantităţile reglementate pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. emisă de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei s-a aprobat preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de reclamanta Hidroelectrica pentru perioada 1 iulie 2016-30 iunie 2017. De asemenea, prin aceeaşi decizie s-au aprobat cantităţile orare de servicii tehnologice de sistem furnizate de aceeaşi societate, prevăzute în anexa 2, stabilindu-se ca intervenientul forţat Transelectrica să achiziţioneze în această perioadă, în regim reglementat, cantităţile orare de servicii tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica, la preţul prevăzut în anexa 1, cu posibilitatea ca aceste cantităţi să poată fi reduse sau suplimentate, în funcţie de necesităţile Sistemului Energetic Naţional justificate prin comenzi de dispecer, iar plata se realizează la cantităţile efectiv furnizate.

La baza emiterii acestei decizii a stat referatul de aprobare în care pârâta ANRE stabileşte preţul reglementat de furnizare a STS - energie reactivă pentru reglajul tensiunii la valoarea de 101,91 RON/grup-oră de funcţionare în regim de compensator.

Recurenta susţine ca instanţa investită cu judecarea fondului a ignorat prevederile art. 22 alin. (3), art. 28 lit. a), art. 36 alin. (5) şi art. 75 alin. (1) lit. e) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, in temeiul cărora au fost emise Deciziile contestate şi s-a limitat doar la analizarea prevederilor Metodologiei de stabilire a tarifului pentru serviciul de sistem, aprobata prin Ordinul ANRE nr. 87/2013.

ANRE a emis Ordinul nr. 87/2013 prin care s-a aprobat Metodologia de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem în vederea adoptării procedurii de reglementare a preturilor şi tarifelor, obligaţie a reglementatorului prevăzuta de art. 76 alin. (1) din Legea energiei.

ANRE este obligată să respecte în procesul de decizie, la stabilirea preturilor şi cantităţilor în regim reglementat principiile acoperirii costurilor justificate economic (art. 79 alin. (4) lit. b) din Legea energiei) şi a asigurării unei cote rezonabile de profit (art. 76 alin. (1) din Legea energiei), principii nesocotite de autoritate la emiterea Decizia nr. 1423/2015 şi Deciziei nr. 1377/2015 şi Deciziei nr. 1035/22.06.2016.

Astfel cum rezultă din Ordinul ANRE 87/2013 precum şi din explicaţiile părţilor, furnizarea serviciului tehnologic de sistem constând în energia reactivă presupune că generatoarele din hidrocentralele Lotru şi Vidraru absorb energia electrică din sistemul electroenergetic naţional (SEN), perioadă în care acestea funcţionează în regim compensator sincron şi absorb energie activă din reţea, debitând în schimb energie reactivă. În acest mod de funcţionare, hidrocentralele nu pot produce energie electrică, ci, din contră, consumă energie electrică pentru a funcţiona în regim compensator sincron şi a absorbi excedentul de energie activă din SEN.

Potrivit ordinului ANRE 87/2013 pârâta este obligată să stabilească preţul reglementat pentru fiecare tip de STS pe baza costurilor fixe unitare înregistrate în procesul de producţie de furnizorul de STS şi a costurilor fixe unitare specifice.

Prin urmare, se reţine că în reglementarea metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem, s-a avut în vedere existenţa unor costuri fixe de producţie, la care se pot adăuga sau nu şi unele costuri fixe specifice. Astfel, raţionamentul pârâtei prin care susţine că furnizarea serviciului tehnologic de sistem energie reactivă pentru reglajul tensiunii în SEN nu presupune costuri fixe unitare, ci doar costuri fixe specifice, încalcă propria metodologie de determinare a preţului.

Din moment ce funcţionarea în regim compensator exclude funcţionarea concomitentă în regim de generator, aspect recunoscut de pârâtă prin referatul de aprobare şi ţinând cont că în timpul absorbţiei energiei suplimentare din RET hidrocentralele nu pot produce energie electrică activă, se reţine că nu există niciun argument tehnic sau juridic pentru a considera că în furnizarea STS energie reactivă nu sunt înregistrate costuri fixe unitare aferente procesului de producţie, soluţie de altfel reţinută şi prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză.

În ceea ce priveşte susţinerea ANRE conform căreia instanţa a dat o interpretare greşita dispoziţiilor art. 10 şi art. 32 şi următoarele din Metodologie şi ca instanţa nu a analizat adresele şi fundamentările Hidroelectrica privind preturile serviciilor, Înalta Curte constată că instanţa de fond a analizat toate Notele de fundamentare ale preturilor transmise de Hidroelectrica realizând o permanentă raportare la legislaţie în ceea ce priveşte modul şi limitele în care autoritatea ANRE trebuia să le respecte şi să le aibă în vedere la adoptarea deciziilor.

Nu se poate susţine ca instanţa a interpretat sau aplicat greşit reglementările pe care le-a citat în hotărâre atâta vreme cât instanţa a reţinut strict aspectul că acestea sunt obligatorii pentru autoritate la emiterea Deciziilor, preţul stabilit de ANRE trebuie să cuprindă fiecare componentă din metodologie şi în situaţia în care se reduce de către autoritate în mod unilateral vreo componentă a preţului de cost, autoritatea trebuie să justifice, să motiveze, pentru ca Hidroelectrica să se poată justifica şi apară în faţa autorităţii.

Prin urmare, din moment ce furnizarea în sistem a energiei reactive este un procedeu distinct de cel al producerii şi furnizării energiei active, pârâta în mod eronat considera că intervenienta Hidroelectrica îşi recuperează costurile cu energia reactivă prin producerea şi vânzarea energiei active şi că prin intermediul prezentei acţiuni tinde să recupereze de două ori aceleaşi costuri.

Instanţa a analizat amănunţit toate notele de fundamentare ale Hidroelectrica şi referatele autorităţii ANRE prin care a fost stabilit în mod unilateral şi a fost redus nemotivat preţul din deciziile contestate, pronunţându-se inclusiv pe susţinerile autorităţii ca în fundamentările Hidroelectrica ar exista "aşa-zise erori de calcul matematic", apărări pe care instanţa le-a înlăturat ca irelevante.

Înalta Curte apreciază că instanţa a reţinut corect că, în ceea ce priveşte Decizia ANRE nr. 1377/2015 "referatul de aprobare nu cuprinde explicaţia modului în care a fost determinat preţul reglementat pentru serviciul tehnologic de sistem- energie reactivă. Cu alte cuvinte, nici din cuprinsul referatului de aprobare, nici din tabelul anexat acestuia şi, cu atât mai puţin, din decizia contestată, nu se poate stabili aplicarea de către pârâtă a dispoziţiilor art. 36 şi următoarele din ordin".

În mod eronat, ANRE susţine ca instanţa fondului nu a analizat art. 32, 35, 36, 37 din Metodologie. Aspectul ca acest articol vizează mai multe tipuri de servicii de sistem nu este un motiv de nelegalitate a sentinţei din raţiunea că tipul de servicii de sistem (STS) care fac obiectul deciziei contestate, serviciile de sistem - energie reactivă - fac parte din categoria serviciilor la care li se aplică Metodologia.

Astfel, art. 35 din Metodologia de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem aprobată prin Ordinul nr. ANRE nr. 87/2013 stabileşte că preţul reglementat aprobat de ANRE pentru fiecare furnizor şi fiecare tip de STS se determină pe baza costurilor fixe unitare înregistrate în procesul de producţie de furnizorul de ST şi pe baza costurilor fixe unitare specifice cu furnizarea fiecărui tip de STS, aferente echipamentelor dedicate asigurării fiecărui tip de STS, altele decât cele de la lit. a).

Prin urmare, în mod temeinic s-a apreciat că, o componentă ce intră în calculul preţului de achiziţie a serviciului de sistem este reprezentat de energia activă consumată la funcţionarea în regim compensator sincron, aşa cum a fost reţinut şi de experţi în raport.

De asemenea, instanţa de fond corect a reţinut că intervalele orare pentru furnizarea acestui serviciu de sistem cuprinse în Anexa nr. 2 la Decizia nr. 1377/2015 sunt pure estimări. În aceste condiţii, funcţionarea la comandă de dispecer, neprogramată, în timp real, forţează Hidroelectrica să achiziţioneze această energie în regim de dezechilibru din piaţa de echilibrare. Hidroelectrica nu procedează şi nici nu poate proceda întotdeauna la blocarea energiei din producţia proprie pentru furnizarea de servicii tehnologice de sistem. Pe de-o parte, pentru că i se poate cere să presteze oricând acest serviciu. Pe de altă parte, dacă ar proceda la blocarea energiei pentru întreaga perioadă estimată, de fiecare dată când nu ar primi ordin de dispecer.

De fapt, Hidroelectrica îşi exprima nemulţumirea cu privire la faptul că ANRE nu ar fi luat în considerare preţul propus de către aceasta prin notele de fundamentare.

Numărul de ore de funcţionare în compensator sincron stabilit de către OTS are aşadar o valoare orientativă, valoarea efectiv realizată putând avea abateri mai mari sau mai mici de la o luna la altă, în funcţie de valoarea consumului, configuraţia reţelei din luna respectivă (tensiunea fiind un parametru local), posibilităţile dispecerului UNO - DEN de a efectua un reglaj convenabil pe baza deconectărilor de linii.

Pentru perioada tarifara 01 iulie 2015 - 30 iunie 2016, CNTEE Transelectrica S.A. poate proceda la achiziţia acesteia, in conformitate cu prevederile art. 36 alin. (5) şi alin. (7) lit. c) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 cu modificările şi completările ulterioare şi cu prevederile art. 31 din Codul Tehnic al RET, aprobat prin Ordinul ANRE nr. 20/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

CNTEE Transelectrica S.A., ca şi operator de transport şi de sistem, în conformitate cu legislaţia în vigoare, stabileşte doar volumul necesar de servicii tehnologice de sistem necesar a fi contractat.

Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 87/2013 privind aprobarea Metodologiei de stabilirea a tarifului pentru serviciul de sistem, prevede la art. 33 obligaţia ANRE de a analiza costurile justificate ale producătorilor înainte de a aproba preturile pentru fiecare tip de serviciu de sistem. Procedura de stabilire a preturilor este detaliata in art. 34-39 din Metodologie.

Potrivit prevederilor art. 33, alin. (2) din Metodologie, în vederea evitării poziţiei dominante pe piaţa concurenţială a acestui producător, ANRE aprobă preţul reglementat de achiziţie de către OTS a serviciului tehnologic energie reactivă pentru reglajul tensiunii în SEN, furnizat de S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A.

În conformitate cu prevederile art. 22 alin. (3) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, ANRE are dreptul să aprobe preţurile şi cantităţile din contractele de achiziţie şi livrare a serviciilor tehnologice de sistem (STS) pe piaţa reglementată.

Transelectrica S.A. este operatorul unic de transport şi sistem şi asigură atât transportul energiei electrice cât şi reglarea sistemului - SEN, stabilind în conformitate cu legislaţia în vigoare, doar volumul necesar de servicii tehnologice de sistem necesar a fi contractat.

Deciziile Preşedintelui ANRE nr. 1035/22.06.2016 şi nr. 1377/25.06.2015 au fost emise de către ANRE, Transelectrica S.A. având obligaţia de a le duce la îndeplinire, ca şi reclamanta Hidroelectrica S.A..

Înalta Curte reţine faptul că, la momentul emiterii Deciziilor atacate, Hidroelectrica nu a cunoscut motivul pentru care ANRE a ignorat în totalitate propunerea de preţuri făcută de Hidroelectrica şi a stabilit preţul reglementat pentru achiziţia STS - energie reactivă, la 86,85 RON/ore-grup.

Contrar afirmaţiilor ANRE, referatele de aprobare pentru Deciziile 1377/2015 şi 1423/2015 nu motivează alegerea unui consum de 1 MWh, nu motivează de ce preţul mediu de deficit pe piaţa de echilibrare este nejustificat şi de ce ANRE a ales să se raporteze la costul de producţie mediu al hidrocentralelor Vidraru şi Lotru, nu motivează costurile considerate justificate de ANRE.

Prin urmare, în mod nelegal, ANRE recunoaşte doar costul cu energia electrică consumată de generatoare atunci când funcţionează în regim de compensator sincron

ANRE recunoaşte că preţul reglementat ia în calcul doar costul cu energia electrică ce este consumată de generatoare, atunci când funcţionează în regim compensator sincron.

Recurenta propune însă interpretarea că art. 35 lit. a) din Metodologie nu se referă la STS - energie reactivă pentru reglajul tensiunii, ci la celelalte tipuri de STS. Astfel, ANRE susţine că, pentru activitatea de regim compensator sincron, costurile fixe de la art. 35 lit. a) din Metodologie nu trebuie avute în vedere în stabilirea preţului reglementat, ci doar cele de art. 35 lit. b) din Metodologie.

Interpretarea ANRE nu poate fi primită, faţă de formularea clară a Metodologiei. Interpretarea literală a textului arată că există costuri unitare fixe, generale, pentru fiecare tip de STS. Acestea sunt circumscrise literei a) a articolului 35. Apoi, pentru fiecare serviciu în parte, pot exista costuri specifice, ce se încadrează la lit. b).

Mai mult, art. 35 din Metodologie prevede expres că acele costuri se aplică "pentru flecare furnizor şi flecare tip de STS".

Faptul că STS nu este produs, ci furnizat de Hidroelectrica, nu înseamnă absenţa unor costuri aferente acestui serviciu. De altfel, aşa cum a statuat şi instanţa de fond, enumerarea art. 38 din Metodologie nu permite încadrarea energiei electrice consumate pentru furnizarea serviciului în sfera costurilor fixe specifice.

Un alt argument invocat de recurentă este acela că "prin vânzarea de energie activă şi a celorlalte tipuri de STS - Hidroelectrica recuperează integral toate costurile fixe şi variabile înregistrate la cele două centrale".

ANRE a precizat că a refuzat includerea costurilor fixe unitare pe motiv că ar duce la o dublă recunoaştere a costurilor fixe unitare suportate de Hidroelectrica în centralele de la Lotru şi Vidraru.

Or, o astfel de afirmaţie vine să contrazică articolele din Metodologie - act normativ emis chiar de ANRE - care prevăd în mod expres costurile fixe unitare ce vor fi incluse în calculul preţului reglementat.

Prin recurs, ANRE susţine că preţul reglementat a fost stabilit la nivelul costului de producţie al Hidroelectrica în cele două centrale întrucât Hidroelectrica ştie în ce intervale orare va furniza energie reactivă, ceea ce i-ar permite Hidroelectrica să consume doar propria energie electrică produsă la cele două centrale.

Aşa cum a statuat prima instanţă, susţinerile pârâtei privind caracterul programat al intervalelor orare pentru funcţionarea în regim compensator sincron sunt contrazise chiar de Decizia ANRE nr. 1423/2015. Aceasta modifică Decizia nr. 1377/2015, tocmai sub aspectul cantităţilor, în sensul că acestea pot fi reduse sau suplimentate în funcţie de necesităţile SEN.

Un alt motiv de nelegalitate a deciziilor este acela potrivit căruia preţul nu ţine cont de energia electrică activă efectiv consumată atunci când centrala funcţionează în regim compensator sincron. ANRE a ales în 2015 să se raporteze, în mod aleatoriu, la un consum de 1 MWh/oră, invocând lipsa unor măsurători concrete pentru fiecare centrală.

În anul 2014, pentru furnizarea STS, Hidroelectrica a trebuit să consume în medie 1,47 MWh de energie activă - în cazul hidrocentralei Vidraru şi 1,84 MWh de energie activă - în cazul hidrocentralei Lotru pentru fiecare oră de operare în regim compensator sincron.

Înalta Curte constată că prin expertiza administrată în cauză, şi în concordanţă cu datele furnizate de Transelectrica, expertul a stabilit că, pe perioada în care Deciziile atacate şi-au produs efectele, Hidroelectrica a înregistrat un consum de energie activă de 1,45 MWh/ora-grup pentru centrala de la Vidraru şi 1,8 MWh/ora-grup pentru centrala de la Lotru.

În ceea ce priveşte motivul de recurs invocat de recurenta-intervenientă privind acordarea cheltuielilor de judecată

Potrivit legii, cheltuielile de judecată vor fi suportate în final de partea din vina căreia s-a promovat acţiunea. Principiul enunţat este consacrat, în mod expres, în art. 453 C. proc. civ. care dispune:

"(1) Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată."

Înalta Curte constată că instanţa de fond a respectat principiul de drept potrivit căruia legalitatea sentinţei implică respectarea întocmai a dispoziţiilor procesuale şi justa aplicare a legii materiale cu ocazia judecării pricinii respective.

Natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părţii care a câştigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părţii care a căzut în pretenţii.

Cheltuielile de judecată pornesc de la principiul independenţei procesuale a fiecărei părţi. Astfel, se poate vorbi şi de o altă natură juridică a cheltuielilor de judecată, şi anume aceea de sancţiune, menirea lor fiind înlăturarea procesivităţii excesive a unor justiţiabili.

Art. 453 C. proc. civ., fără a menţiona în terminis, induce o prezumţie de culpă procesuală în sarcina celui care, prin atitudinea sa, a determinat pornirea procesului de către partea adversă şi implicit efectuarea unor cheltuieli de judecată.

Din punct de vedere al formei de manifestare, culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul instanţei a unei cereri, acţiune ce se dovedeşte a fi neîntemeiată, fie susţinerea unor apărări neîntemeiate care echivalează cu zădărnicirea încercării reclamatului de a obţine solicitările formulate în cererea de chemare în judecată.

Pe lângă principiul culpei procesuale, există şi alte principii care se impun a fi respectate pentru a fi posibilă acordarea cheltuielilor de judecată.

În general, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câştigătoare. Din acest punct de vedere este irelevantă buna-credinţă a părţii care a pierdut procesul.

Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu privire la rambursarea cheltuielilor de judecată, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care cheltuielile solicitate sunt dovedite şi constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.

Prima instanţă a respectat criteriile de acordare a cheltuielilor de judecată stabilite de dispoziţiile legale, doctrină şi jurisprudenţă.

În jurisprudenţa CEDO s-a stabilit cu valoare de principiu regula conform căreia partea care a câştigat procesul va putea obţine rambursarea unor cheltuieli doar în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil.

Din perspectiva CEDO pentru a se putea da curs solicitării de restituire a cheltuielilor de judecată, trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele trăsături: caracterul real, caracterul rezonabil şi caracterul necesar.

Se poate observa că, atât condiţiile impuse de legislaţia naţională, cât şi cele impuse de jurisprudenţa CEDO sunt întrunite în litigiul de faţă, condiţii ce au fost avute în vedere de prima instanţă atunci când a dispus acordarea cheltuielilor de judecată.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei-interveniente sunt neîntemeiate, iar instanţa de fond în mod corect a dispus acordarea cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte are în vedere şi Decizia nr. 3/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentelor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenta - intervenientă Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. şi de recurenta - pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, împotriva sentinţei civile nr. 3982 din 08 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2021.