Salary equalization of military judges: exclusion of judicial awards from maximum pay calculation and statutory limits on class-based reductions

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal la data de 11.11.2016, sub nr. x/2016 reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, Direcţia Instanţelor Militare, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a solicitat: anularea Dispoziţiei nr. 2 pronunţate la data de 18 octombrie 2016 de pârâta Direcţia Instanţelor Militare; admiterea contestaţiei formulate împotriva ordinelor prin care i s-au stabilit drepturile salariate în anul 2016 ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016; obligarea pârâţilor Ministerul Apărării Naţionale şi Direcţia Instanţelor Militare să îi stabilească drepturile salariale în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 20/2016 prin raportare la art. 10 alin. (5) din Legea nr. 284/2010; obligarea pârâţilor Ministerul Apărării Naţionale şi Direcţia Instanţelor Militare să îi stabilească drepturile salariale prin includerea în indemnizaţia de bază a creşterilor salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007; obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor să prevadă sumele necesare în bugetul ordonatorului principal de credite pentru instanţele militare, respectiv Ministerul Apărării Naţionale, pentru plata drepturilor salariale cuvenite potrivit capetelor de cerere nr. x şi 4; sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 31alin. (1^1), alin. (1^4) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost completate prin O.U.G. nr. 43/2016; obligarea pârâţilor Ministerul Apărării Naţionale şi Direcţia Instanţelor Militare la plata cheltuielilor de judecată.

2. Prin cererea completatoare s-a solicitat şi anularea Dispoziţiei nr. 8 pronunţată la data de 28 octombrie 2016 de pârâta Direcţia Instanţelor Militare, cu consecinţa obligării pârâţilor Ministerul Apărării Naţionale şi Direcţia Instanţelor Militare să îi stabilească drepturile salariale în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 71/2015 prin raportare la art. 10 alin. (5) din Legea nr. 284/2010.

3. La termenul din data de 24.03.2017, reclamantul A. a modificat cererea de chemare în judecată, a arătat că înţelege să se judece doar cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Direcţia Instanţelor Militare, a arătat că renunţă la capătul de cerere prin care a solicitat să fie sesizată Curtea Constituţională.

4. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal la data de 02.02.2017, sub nr. x/2017, reclamanţii B., C. şi A. au formulat cerere de chemare în judecată a pârâţilor Ministerul Apărării Naţionale, Direcţia Instanţelor Militare şi au solicitat: anularea Dispoziţiilor nr. 7, 8 şi 9 pronunţate la data de 18 octombrie 2016 de pârâta Direcţia Instanţelor Militare; admiterea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative prin care s-au stabilit drepturile salariale care se cuvin reclamanţilor ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016; obligarea pârâţilor Ministerul Apărării Naţionale şi Direcţia Instanţelor Militare să emită dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu 9.04.2015 până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant cu pârâtul, cu luarea în considerare, în ceea ce priveşte pe reclamantul A., a dispoziţiilor art. 10 alin. (5) din Legea nr. 284/2010, respectiv reducerea drepturilor salariale cuvenite acestui reclamant cu un procent de 2,5% faţă de drepturile salariale cuvenite reclamanţilor B. şi C., procent care reprezintă diferenţa dintre clasa de salarizare 107 pe care o deţine reclamantul A., faţă de clasa de salarizare 108 deţinută de reclamanţii B. şi C.; obligarea pârâţilor Ministerul Apărării Naţionale şi Direcţia Instanţelor Militare la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective; obligarea pârâţilor Ministerul Apărării Naţionale şi Direcţia Instanţelor Militare la plata cheltuielilor de judecată.

5. Prin încheierea din data de 06 iunie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2017 la dosarul nr. x/2016.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

6. Prin sentinţa civilă nr. 928 din 2 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu faţă de pârâta Direcţia Instanţelor Militare şi a respins faţă de această pârâtă cererea de chemare în judecată, a respins excepţia inadmisibilităţii cererilor de chemare în judecată conexe, ca neîntemeiată, a admis cererea de chemare în judecată precizată, modificată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale. A admis cererea de chemare în judecată conexă, formulată de reclamanţii B., C. şi A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, a anulat Dispoziţiile nr. 2 din 18.10.2016, nr. 7, 8, 9 pronunţate la data de 28.12.2016 de pârâta Direcţia Instanţelor Militare, a obligat pârâtul Ministerul Apărării Naţionale să emită fiecăruia dintre reclamanţi dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu 09.04.2015, până la intervenirea altei modificări legislative, cu luarea în considerare, în ceea ce îl priveşte pe reclamantul A., a dispoziţiilor art. 10 alin. (5) din Legea nr. 284/2010, respectiv reducerea drepturilor salariale cuvenite acestui reclamant cu un procent de 2,5 %, procent care reprezintă diferenţa dintre clasa de salarizare 107 pe care o deţine reclamantul A., faţă de clasa de salarizare 108. A obligat pârâtul Ministerul Apărării Naţionale să plătească fiecăruia dintre reclamanţi diferenţa dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă actualizată cu indicele de inflaţie, şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar, până la data plăţii efective. A luat act de renunţarea reclamantului A. la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

III Recursul formulat de pârât

7. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

8. În motivarea recursului, recurentul a arătat că în mod greşit a fost admisă acţiunea, reţinându-se că apărările instituţiei militare nu pot fi reţinute cu privire la faptul că nivelul maxim în plată din sistem se face numai de la data de 01.08.2016, întrucât Ministerul Justiţiei nu a pus în aplicare dispoziţiile art. 5 alin. (1^1) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015 şi art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015, în forma indicată de O.U.G. nr. 20/2016.

9. Drepturile salariale ale reclamantului au fost stabilite, începând cu data de 01.08.2016, conform prevederilor art. 3^1 alin. (1) şi (1^)-(3^1) din O.U.G. nr. 57/2015, modificată prin O.U.G. nr. 43/2016, prin determinarea cuantumului maxim al indemnizaţiei brute în raport de funcţie, nivelul instanţei, vechimea în funcţie şi vechimea în muncă, ceea ce a însemnat gruparea judecătorilor de la Curtea Militară de Apel în grupe cu aceeaşi funcţie, aceeaşi vechime în specialitate şi aceeaşi vechime în muncă.

10. Astfel, începând cu data de 01.08.2016, reclamantul a beneficiat de drepturi salariale majorate, întrucât i s-au recalculat drepturile salariale fără acordarea clasei de salarizare de care beneficia de la data de 01.09.2013, atunci când a trecut în tranşa de vechime în funcţie de la 15 la 20 ani, i s-a acordat procentul corespunzător tranşei de vechime in funcţie de la 15 la 20 ani, prin majorarea cu 25% a indemnizaţiei de încadrare brută lunară (până la data de 31.07.2016 reclamantul beneficia de majorarea indemnizaţiei de încadrare brută lunară cu 20% şi de o clasă de salarizare, respectiv 2,5%, calculată conform legislaţiei în vigoare la data acordării, potrivit exemplului de stabilire a salariilor personalului din cadrul familiei ocupaţionale "justiţie" arătat în Anexa la Ordinul nr. 42/77 din 13/14 ianuarie 2011, lit. H), pct. 2).

11. Drepturile salariale cuvenite reclamantului au fost stabilite la nivelul unei funcţii similare, dar nu în plată, deoarece la Curtea Militară de Apel niciunul dintre judecătorii cu funcţii de execuţie nu au, simultan, aceeaşi funcţie, acelaşi nivel al instantei, aceeaşi vechime în funcţie şi aceeaşi vechime în muncă cu reclamantul, elementul diferit fiind vechimea în funcţie, care la toţi ceilalţi este peste 20 ani. Diferenţa dintre drepturile salariale brute ale judecătorilor cu funcţii de execuţie şi drepturile salariale brute ale reclamantului provine din elementele salariale care au cuantumuri diferite, respectiv: majorarea indemnizaţiei de încadrare brutä lunară este 30% la colegii reclamantului şi 25% la acesta din urmă, corespunzător vechimii în funcţie, peste 20 ani la primii, respectiv între 15-20 ani la domnul col. mag. A.; aceasta constituie bază de calcul şi pentru alte elemente salariale, deci şi acestea vor fi mai mari decât ale contestatorului; solda de grad şi gradaţiile calculate la aceasta pentru reclamant; indemnizaţia de titlu de specialist de clasă plätită colegilor domnului col. mag. A. şi de care acesta nu beneficiază întrucât nu deţine titlul de specialist de clasă.

12. Drepturile salariale nu se pot calcula prin reducerea cu 2,5% a drepturilor salariale brute cuvenite celorlalti judecători cu funcţii de execuţie de la Curtea Militară de Apel, întrucât la acordarea claselor de salarizare se majorează salariul de bază al celui căruia i se acordă acestea, aşa cum se prevede în legile anuale de aplicare a Legii cadru nr. 284/2010, respectiv: în anul 2011- art. 6 din Legea nr. 285/2010; în anul 2012 - art. II, art. 6 din O.U.G. nr. 80/2010; în anul 2013 - art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012; in anul 2014 - art. 6 din O.U.G. nr. 103/2013; în anul 2015 - art. 6 din 0. U.G. nr. 83/2014; în anul 2015 - art. 5 din O.U.G. nr. 57/2015. Drepturile salariale ale unei persoane căreia, după 01.01.2011, i se modifică vechimea în functie şi in muncă, este exemplificat în Anexa la Ordinul nr. 42/77 din 13/14 ianuarie 2011, lit. H), pct. 2.

13. Cu privire la susţinerea reclamantului că modul de stabilire a drepturilor salariale este unul contrar dispoziţiilor legale în vigoare, întrucât se utilizează legislaţia referitoare la salarizare care a fost abrogată, precizează că pentru a putea stabili drepturile salariale ale oricărui salariat la această dată, deoarece aplicarea efectivă a valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din anexele Legii cadru nr. 284/2010 a fost oprită în fiecare an prin legile anuale de aplicare ale Legii cadru nr. 284/2010, este necesar să se aplice şi legislaţia abrogată, dar care era în vigoare până la data de 31.12.2009, deoarece noţiunea de "funcţie similară", introdusă prin legislaţia în vigoare după 01.01.2011, a dat naştere la interpretări diferite a acestei noţiuni, conducând la existenţa a mai mult de o funcţie similară pentru cineva nou încadrat sau promovat, conducând la necesitatea cunoaşterii fiecărui element de salarizare care a fost cuprins în drepturile salariale brute lunare până la data de 31.12.2009.

14. Altfel, chiar legislaţia referitoare la salarizare în vigoare după 01.01.2010 face obligatorie cunoaşterea şi aplicarea legislaţiei referitoare la salarizare abrogată după data de 01.01.2010, prin prevederile ei, respectiv art. 4 din Legea nr. 330/2009, prevede că sporurile prevăzute la alin. (1), ce se vor acorda într-un cuantum împreună cu noul salariu de bază sau, după caz, noua indemnizaţie de încadrare brută lunară şi cu celelalte sporuri preväzute de prezenta lege, să fie egal cu câştigul salariat aferent lunii mai 2009, stabilit prin includerea unui spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi a unui spor de confidenţialitate de 15%, ambele calculate la salariul de bază sau, după caz, la indemnizaţia de încadrare brută lunară. Gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în functie sau, după caz, în specialitate şi drepturile aferente acestora, avute la 31 decembrie 2009, se menţin. În continuare au fost expuse dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 285/2010, art. II, art. 1 din O.U.G. nr. 80/2010, art. 1 din O.U.G. nr. 84/2012, art. 1 din O.U.G. nr. 103/2013, art. 1 din O.U.G. nr. 84/2014, art. 1 din O.U.G. nr. 57/2015.

15. În acelaşi timp, solicitarea de stabilire a salariilor la nivel maxim, prin considerarea salariilor procurorilor militari încadraţi la parchetele de pe lângă tribunalele militare, nu poate fi realizată deoarece nu dispun de datele necesare efectuării comparaţiei.

16. Faţă de pretenţia de a se stabili drepturile salariate, începând cu data de 01.08.2016, având în vedere şi creşterile salariate de 5%, 2% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 şi care au fost acordate altor judecători prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată, menţionează că prin art. 31alin. (1)2din O.U.G. nr. 57/2015 s-a interzis acest lucru, respectiv "(1^2) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti".

IV Apărările formulate în recurs

17. Nu s-au formulat întâmpinări cu privire la recursul formulat.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

18. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", Înalta Curte constată următoarele:

19. Instanţa de fond a stabilit în mod corect în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi, judecători în cadrul Curţii Militare de Apel Bucureşti, incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 71/2015, începând cu data 9 aprilie 2015, prin care a fost aprobată O.U.G. nr. 83 din 12 decembrie 2014, O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G. nr. 43/2016, precum şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, în ceea ce priveşte luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu 09.04.2015, fiind nefondate motivele de recurs invocate de recurent privind stabilirea drepturile salariate cu luarea în considerare a creşterilor salariate acordate altor judecători prin hotărâri judecătoreşti definitive.

20. A stabilit în mod greşit, însă, în ceea ce îl priveşte pe reclamantul A., stabilirea drepturilor salariale cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 10 alin. (5) din Legea nr. 284/2010, prin reducerea drepturilor salariale cuvenite acestui reclamant cu un procent de 2,5 %, reprezentând diferenţa dintre clasa de salarizare 107 pe care o deţine reclamantul A., faţă de clasa de salarizare 108.

21. Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 6 aprilie 2015, în vigoare de la data de 9 aprilie 2015, au fost introduse dispoziţiile alin. (51) în art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, prin care s-a stabilit că "prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

22. Prin această lege s-a creat posibilitatea ca personalul care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, ca urmare a diferenţelor salariale rezultate din aplicarea Legii nr. 284/2010 şi a actelor normative ulterioare, să fie salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

23. Prin art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 83/2014 se stabilise menţinerea în anul 2015 a salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, a sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare la acelaşi nivel cu cel ce acordat pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, iar prin alin. (51), introdus prin Legea nr. 71/2015 la aprobarea acestei ordonanţe de urgenţă, legiuitorul a introdus o excepţie, ca personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

24. La adoptarea acestui act normativ s-au avut în vedere reglementările legislative anterioare în materia salarizării, întrucât prin Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri public s-a prevăzut aplicarea etapizată a acesteia, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare, însă, în realitate, deşi scopul declarat de legiuitor la instituirea acestui sistem unic de salarizare a fost acela de a aduce transparenţă şi previzibilitate în materia salarizării, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislaţiei anterioare, prin fiecare din legile speciale anuale făcându-se trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent.

25. În fiecare an au fost emise acte normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Au fost adoptate Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Legea nr. 283/2011 privind aprobarea O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare.

26. Raţiunea adoptării Legii nr. 71/2015 a constat, aşadar, în eliminarea inechităţilor şi a discrepanţelor în materie de salarizare rezultate din aplicarea acestor acte normative, prin modificările aduse O.U.G. nr. 83/2104, prin introducerea art. 1 alin. (51) prin Legea nr. 71/2015 de aprobare, fiind avută în vedere egalizarea indemnizaţiilor la nivel maxim.

27. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea cadru nr. 284/2010, aplicarea acesteia urma a se realiza etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare. Potrivit art. 11 din Legea cadrul nr. 284/2010, clasele de salarizare şi coeficienţii de ierarhizare pe baza cărora urmau a se stabili salariile de bază, soldele/salariile de funcţie şi indemnizaţiile lunare de încadrare, sporurile şi alte drepturi specifice fiecărui domeniu de activitate corespunzător celor 7 familii ocupaţionale de funcţii bugetare, precum şi pentru personalul din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, erau prevăzuţi în anexele nr. I-VIII. Clasele de salarizare şi coeficienţii prevăzuţi în anexe pentru funcţiile de execuţie corespundeau nivelului minim al fiecărei funcţii, la care se adăugau 5 gradaţii corespunzătoare tranşelor de vechime în muncă. Tranşele de vechime în muncă, în funcţie de care se acordau cele 5 gradaţii, respectiv clasele de salarizare, sunt: gradaţia 1 - de la 3 la 5 ani - 3 clase succesive de salarizare suplimentare faţă de nivelul minim al fiecărei funcţii; gradaţia 2 - de la 5 la 10 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare faţă de cele deţinute pentru gradaţia 1; gradaţia 3 - de la 10 la 15 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare faţă de cele deţinute pentru gradaţia 2; gradaţia 4 - de la 15 la 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară faţă de cele deţinute pentru gradaţia 3; gradaţia 5 - peste 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară faţă de cele deţinute pentru gradaţia 4.

28. Salariul corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare prevăzute de Legea cadru nr. 284/2010 nu a fost acordat, avansarea în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă realizându-se prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, iar majorarea salariului de bază, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul prevăzut la art. 10 alin. (5) din Legea cadru nr. 284/2010, potrivit căruia "Diferenţa dintre două clase de salarizare succesive este de 2,5% din salariul de bază, solda/salariul de funcţie, indemnizaţia lunară de încadrare, utilizându-se rotunjirea la a doua zecimală a coeficienţilor de ierarhizare aferenţi claselor de salarizare".

29. S-a apreciat în mod greşit că nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 71/2015, începând cu data de 9.04.2015. Dispoziţiile alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, introduse prin Legea nr. 71/2015, erau aplicabile judecătorilor care beneficiau de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mic decât cele stabilite la nivel maxim pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, de la data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 09.04.2015. Prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma «salarizat la acelaşi nivel» are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice".

30. S-a reţinut de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că "(...) în acest caz, nu va funcţiona regula menţinerii în anul 2015 a aceluiaşi nivel de salarizare din 2014 (salariul de bază şi sporuri) pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparaţie cu salariile de bază şi sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca şi acesta să fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, să beneficieze de o creştere salarială, prin derogare de la art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare".

31. În contextul legislativ prezentat, însă, dispoziţia instanţei ca, în ceea ce îl priveşte pe reclamantul A., să fie avute în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (5) din Legea nr. 284/2010, respectiv reducerea drepturilor salariale cuvenite acestui reclamant cu un procent de 2,5%, procent care reprezintă diferenţa dintre clasa de salarizare 107 pe care o deţine reclamantul A., faţă de clasa de salarizare 108, nu corespunde dispoziţiilor legale, fiind corecte susţinerile recurentului privind faptul că drepturile salariale nu se pot calcula prin reducerea cu 2,5% a drepturilor salariale brute cuvenite celorlalţi judecători cu funcţii de execuţie de la Curtea Militară de Apel.

32. Diferenţele de drepturi salariale rezultă din cuantumuri diferite ale elementelor salariale calculate, majorarea indemnizaţiei de încadrare brute lunare fiind de 25% pentru reclamant, corespunzător vechimii în funcţie între 15-20 ani, şi de 30% pentru judecătorii la care se raportează, corespunzător unei vechimi în funcţie de peste 20 de ani, acestea constituind bază de calcul pentru celelalte elemente salariale.

33. Drepturile salariale ale reclamantului au fost recalculate, începând, însă, cu data de 01.08.2016, astfel cum recurentul a arătat prin cererea de recurs, conform prevederilor art. 31alin. (1) şi (1^)-(3^1) din O.U.G. nr. 57/2015, modificată prin O.U.G. nr. 43/2016. Astfel, s-a arătat, au fost recalculate drepturile salariale fără acordarea clasei de salarizare de care beneficia de la data de 01.09.2013, atunci când a trecut în tranşa de vechime în funcţie de la 15 la 20 ani, şi i s-a acordat procentul corespunzător tranşei de vechime in funcţie de la 15 la 20 ani, prin majorarea cu 25% a indemnizaţiei de încadrare brute lunare (până la data de 31.07.2016 reclamantul beneficia de majorarea indemnizaţiei de încadrare brute lunare cu 20% şi de o clasă de salarizare, respectiv 2,5%, calculată conform legislaţiei în vigoare la data acordării).

34. Egalizarea nu se realizează prin luarea în considerare a dispoziţiilor art. 10 alin. (5) din Legea nr. 284/2010, cu reducerea drepturilor salariale cu un procent de 2,5%, reprezentând diferenţa dintre clasa de salarizare 107 şi clasa de salarizare 108, astfel cum a stabilit instanţa de fond.

35. Modificarea art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, prin introducerea alin. (51) prin Legea nr. 71/2015, a avut în vedere intenţia legiuitorului ca prin adoptarea acestei norme să elimine diferenţele salariale existente între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, determinate de legile anterioare de salarizare, întrucât după intrarea în vigoare a Legii cadru nr. 284/2010 şi a legilor anuale de salarizare ulterioare, prin modalitatea de stabilire a drepturilor salariale, au existat diferenţe de salarizare între persoane cu aceeaşi tranşă de vechime în muncă/funcţie, raportat la data la care au fost îndeplinite condiţiile de vechime ce atrăgeau un nou spor. Ca urmare a modificărilor aduse art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, introduse prin alin. (51) prin Legea nr. 71/2015, prin care s-a avut în vedere egalizarea indemnizaţiilor la nivel maxim, se impunea recalcularea indemnizaţiei de reîncadrare brute lunare şi a sporurilor începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, 9.04.2015, pentru judecătorii care beneficiau de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim, în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

36. În ceea ce priveşte valoarea de referinţă sectorială, Înalta Curte reţine că prin O.U.G. nr. 43/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 673 din 31 august 2016, a fost modificat art. 31 alin. (1), şi anume "(1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

37. Art. 31 alin. (1) a fost introdus prin O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015 şi prevedea că "Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

38. La acelaşi art. 31, prin O.U.G. nr. 43/2016, după alin. (1), s-au introdus patru noi alineate, (11)-(14): "(11) Sintagma «fiecare funcţie» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcţiile prevăzute în aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. (12) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. (13) În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate".

39. Pentru adoptarea O.U.G. nr. 43/2016 s-a avut în vedere că, de la data aprobării Legii-cadru nr. 284/2010, nu au fost aplicate valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele Legii-cadru, faptul că, potrivit O.U.G. nr. 20/2016, la determinarea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective se iau în considerare doar drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, hotărârile judecătoreşti pronunţate în soluţionarea unor litigii şi care produc doar efecte relative neputând fi avute în vedere la stabilirea nivelului de salarizare (maxim) pentru funcţii similare, că, în lipsa unui temei legal expres, hotărârile judecătoreşti nu pot fi aplicate în mod generalizat, la determinarea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective fiind luate în considerare doar drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

40. Prin Decizia nr. 794/2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1029 din 21 decembrie 2016, însă, Curtea Constituţională, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (11)-(14) din O.U.G. nr. 57/2015, a constatat că dispoziţiile art. 31 alin. (11)-(14) din O.U.G. nr. 57/2015, introduse prin O.U.G. nr. 43/2016, prin care legiuitorul a stabilit că, la calculul nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice, nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, sunt neconstituţionale, întrucât contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece stabilesc că persoanele aflate în situaţii profesionale identice, dar care nu au obţinut hotărâri judecătoreşti prin care să li se fi recunoscut majorări salariale, au indemnizaţii de încadrare diferite (mai mici) faţă de cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale prin hotărâri judecătoreşti, generând diferenţe în stabilirea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare.

41. S-a reţinut că "25. (...) faptul că textul criticat prevede că, la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice, nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti conduce la concluzia că, deşi o parte dintre magistraţi şi din personalul asimilat au obţinut majorarea indemnizaţiei de încadrare, aceasta nu este recunoscută la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", iar cu privire la efectele hotărârilor judecătoreşti, faptul că hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizaţiei de încadrare au aplicabilitate generală şi se deosebesc de ipotezele în care, tot prin hotărâre judecătorească, ar fi fost recunoscute anumite drepturi în baza unor situaţii de fapt particulare, fără aplicabilitate generală, vizând, de fapt, întreaga Familie ocupaţională a "Justiţiei", astfel că aceste majorări salariale trebuie avute în vedere la stabilirea nivelului maxim de salarizare corespunzător fiecărei funcţii, grad, treaptă, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate.

42. S-a subliniat că "26. (...) hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizaţiei de încadrare, cum sunt cele prin care s-au stabilit majorările de 2%, 5% şi respectiv 11% acordate magistraţilor şi personalului asimilat, au aplicabilitate generală şi se deosebesc de ipotezele în care, tot prin hotărâre judecătorească, ar fi fost recunoscute anumite drepturi în baza unor situaţii de fapt particulare, fără aplicabilitate generală (cum ar fi, spre exemplu, ipoteza în care o persoană a avut recunoscut sporul de doctorat).

27. Întrucât hotărârile judecătoreşti invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate se referă la majorarea indemnizaţiilor de încadrare, vizând, de fapt, şi întreaga Familie ocupaţională a "Justiţiei", aceste majorări salariale trebuie avute în vedere la stabilirea nivelului maxim de salarizare corespunzător fiecărei funcţii, grad, treaptă, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate. Însă, dispoziţiile de lege criticate exclud recunoaşterea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, fără a le lua în calcul la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul autorităţii publice. Or, aplicând considerentele de principiu rezultate din jurisprudenţa constituţională precitată, Curtea constată că excluderea majorărilor salariale stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, de la calculul nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul autorităţii publice, afectează art. 124 şi art. 126 din Constituţie. (...)

31. Astfel, Curtea constată că, pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea- cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

32. În consecinţă, ca efect al neconstituţionalităţii art. 31 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016), nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.

34. Prin urmare, Curtea constată că, în vederea egalizării prevăzute de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, care trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică".

43. A subliniat Curtea Constituţională că "37. Pornind de la obligativitatea legiuitorului de a pune de acord dispoziţiile de lege constatate ca fiind neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, ca o consecinţă a prezentei decizii de admitere, Curtea constată că, până la adoptarea soluţiei legislative corespunzătoare, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituţie, din momentul publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, instituţiile şi autorităţile publice urmează să aplice în mod direct prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 16, art. 124 şi art. 126, în privinţa stabilirii "nivelului maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz" al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, astfel cum a fost constatat prin prezenta decizie".

44. Pentru toate aceste motive, sunt fondate motivele de recurs referitoare la dispoziţia din sentinţa recurată privind luarea în considerare, în ceea ce îl priveşte pe reclamantul A., a dispoziţiilor art. 10 alin. (5) din Legea nr. 284/2010, respectiv reducerea drepturilor salariale cuvenite acestui reclamant cu un procent de 2,5 %, procent care reprezintă diferenţa dintre clasa de salarizare 107 pe care o deţine reclamantul A., faţă de clasa de salarizare 108, şi sunt nefondate motivele de recurs invocate de recurent privind faptul că, pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, în mod corect fiind admisă prin sentinţa recurată cererea celor trei reclamanţi pentru obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale să emită fiecăruia dintre reclamanţi dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu 09.04.2015.

VI Soluţia instanţei de recurs

45. Pentru aceste considerente, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată şi în rejudecare va respinge cererea de chemare în judecată şi cererea conexă în ceea ce priveşte, pentru reclamantul A., luarea în considerare a dispoziţiilor art. 10 alin. (5) din Legea nr. 284/2010, respectiv reducerea drepturilor salariale cuvenite acestui reclamant cu un procent de 2,5 %, procent care reprezintă diferenţa dintre clasa de salarizare 107, pe care o deţine reclamantul A., faţă de clasa de salarizare 108.

46. Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate privind: renunţarea reclamantului A. la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, admiterea excepţiaei lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a pârâtei Direcţia Instanţelor Militare şi respingerea faţă de această pârâtă a cererii de chemare în judecată, respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererilor de chemare în judecată conexe, admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. şi a cererii de chemare în judecată conexe, formulată de reclamanţii B., C. şi A., privind anularea Dispoziţiilor nr. 2 din 18.10.2016, nr. 7, 8, 9 din data de 28.12.2016, obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale să emită fiecăruia dintre reclamanţi dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu 09.04.2015, până la intervenirea altei modificări legislative, obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale să plătească fiecăruia dintre reclamanţi diferenţa dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar, până la data plăţii efective.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 928 din 02 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, respinge cererea de chemare în judecată şi cererea conexă în ceea ce priveşte, pentru reclamantul A., luarea în considerare a dispoziţiilor art. 10 alin. (5) din Legea nr. 284/2010, respectiv reducerea drepturilor salariale cuvenite acestui reclamant cu un procent de 2,5 %, procent care reprezintă diferenţa dintre clasa de salarizare 107 pe care o deţine reclamantul A., faţă de clasa de salarizare 108.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.