RCA total loss valuation: Fund's appeal dismissed, proprietary valuation system rejected in favor of judicial expert report

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, instanţe la data de 13.02.2018, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat instanţei de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să admită contestaţia şi sa dispună anularea Deciziei nr. 12494/15.01.2018 emisa de Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin care a fost soluţionată cererea de plata nr. x, obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor la plata sumei, obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata şi, în subsidiar, obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor la plata de despăgubiri, cuantificate prin expertiza judiciara reprezentând va1oarea de piaţa a autovehiculului la data producerii accidentului.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1485 din 16 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, ce priveşte pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor; a fost anulată în parte decizia nr. 12494/15.01.2018 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, respectiv art. 2 şi a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 35.596,76 RON reprezentând diferenţă despăgubire. Totodată, a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.225,71 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbru în cuantum de 350 RON şi 1875,71 RON cheltuieli de deplasare.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1485 din 16 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a declarat recurs, solicitând casarea sentinţei recurate, şi, în rejudecare, respingerea în tot a contestaţiei formulate de reclamantă ca nefondată şi, pe cale de consecinţă, menţinerea în totalitate a Deciziei nr. 12494/2018.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-pârât a susţinut că în mod eronat prima instanţă a reţinut că:

"In lipsa unui temei legal, Curtea reţine că evaluarea propusă de pârât potrivit sistemului B. nu are o forţă probantă mai mare decât evaluarea propusă de către expertul judiciar, iar potrivit art. 249 C. proc. civ. "Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege".

A arătat că FGA nu este asigurător sau reasigurator, dar analizează în baza dispoziţiilor legale şi condiţiilor de asigurare, invocând faptul că în raportul de expertiză întocmit în cauză nu se face referire în baza cărui sistem a analizat valoarea de piaţă a vehiculului, acestea fiind în număr de trei - B., DAT şi C..

A criticat reţinerea instanţei de fond în sensul că "expertul" desemnat a folosit un sistem de analiză cu o "forţă probantă" mai mare decât sistemul de calcul folosit de FGA, nesocotirea obiecţiunilor la raportul de expertiză, invocând erorile din cuprinsul raportului de expertiză ("la data pronunţării sentinţei de divorţ - 27.05.2015, data pentru efectuarea calculului 27.01.2016, în loc de 27.05.2015, data evenimentului 17 ianuarie 2016, în loc de 27 ianuarie 2016), care în opinia sa, impune întocmirea unui nou Raport de expertiză, care să aibă la bază dosarul administrativ ce a stat la baza emiterii actului administrativ contestat precum şi legislaţia aferentă, fără a se face trimitere la situaţii ce nu au legătură cu prezenta cauză.

Cu privire la legea aplicabilă cauzei deduse judecăţii şi implicit cea care trebuia avută în vedere de catre expert pentru întocmirea Raportului, a susţinut că, în opinia sa, este cea în vigoare la data emiterii contractului de asigurare RCA - 31.07.2015 şi nu cea de la data evenimentului, cu atât mai puţin Ordinul CSA 14/2011 care şi-a încetat aplicabilitatea la data de 01.01.2015. Astfel, asigurarea RCA este o asigurare de răspundere obligatorie, deoarece condiţiile acestui contract de asigurare sunt expres stabile prin lege (Legea nr. 136/1995) şi normele de aplicare, în speţă, Norma RCA nr. 23/2014 edictată de Autoritatea de Supraveghere Financiară, normat intrată în vigoare începând cu data de 01.01.2015, prin urmare aplicabilă la data emiterii poliţei RCA nr. x emisă la data de 31.07.2015). În acest sens a invocat prevederile art. 1 alin. (3) din Norma ASF nr. 23/2014, făcând trimitere la art. 15 alin. (2) din Constituţia şi art. 6 alin. (1) din C. civ.

În cauza dedusă judecăţii, executarea şi efectele unei poliţe RCA încheiată în anul 2015, intră sub imperiul Normei ASF nr. 23/2014, fapt ce rezultă din însuşi contractul de asigurare pe care dl. expert putea să îl verifice la dosarul administrativ nr. unic x - pag. x, susţinând, totodată că expertul a întocmit în mod eronat calculul întocmit de expert pe baza Ordinului 14/2011 si nu se aplica la dauna in discuţie.

Enunţând dispoziţiile art. 52 alin. (1) şi (2) din Norma 23/2014, a susţinut că în urma interogării de către FGA a sistemelor de specialitate acestea nu au identificat autobuzul x modelul x (documente ataşate) condiţii in care Valoarea de piaţă stabilita de FGA este de 6900 EURO (valoare cu TVA) conform ofertei cea mai apropiata de autovehiculul avariat găsit pe site-ul de specialitate mobile (ataşata in dosarul de dauna). Conform Normei 23/2014 Valoarea Maxima de Despăgubire este 75% din Valoarea vehiculului la data producerii evenimentului, calculate la 5175 EURO reprezentând 23.457,24 RON (la cursul EURO din data daunei 4.5328/27.01.2016). Aceasta suma a fost achitata de FGA 23457RON/22.12.2017.

Calculul VR întocmit de expert face eronat o comparaţie directa intre mai multe modele similare, alege in mod eronat o alta marca de vehicul - x, aplica eronat o serie de coeficienţi care nu sunt prevăzuţi de legislaţia aplicabila Norma 23/2014 (oferta, intrebuintare, întreţinere, dotări) condiţii in care rezultatul este complet eronat, astfel ca este necesar ca expertul sa facă referire clara si concisa la auto de aceeaşi marca si fara a aplica respectivi coeficienţi.

In plus, Valoarea de Piaţa se calculează pe baza ofertelor aflate pe piaţa la un moment dat si este oarecum normal ca pentru doua calcule la doua date diferite chiar pentru acelaşi autovehicul sa se obtina valori (uşor) diferite (funcţie de volumul si cererea/oferta pietii la acea data).

Art. 52 din Norma 23/2014 stabileşte în mod expres modalitatea de calcul a valorii vehiculului la data producerii evenimentului.

Partea prejudiciata nu a prezentat/depus la dosarul de dauna niciun document privitor la stabilirea Valorii Reale/Valorii de Piaţa a autobuzului avariat, astfel ca, expertul era obligat a solicita aceste documente.

In aceste condiţii Valoarea Reala calculata de FGA este corect întocmita (la data instumentarii dosarului) si este conforma cu prevederile legale aplicabile.

La momentul intocmirii acestor obiectiuni a găsit pe site-ul www.x.ro o oferta de vânzare pentru 15 autobuze second-hand identice cu cel avariat. La dosarul de dauna au fost depuse oferte de piese si o Factura Proforma (oferta reparaţie - auto nereparat) emisa tot de S.C. D. S.R.L..

In aceste condiţii, daca se doreşte, pentru verificarea Valorii Reale stabilite de FGA, recurentul a propus instanţei sa solicite de la S.C. D. S.R.L., o oferta de preţ de comercializare pentru un autobuz identic cu cel avariat si cu km si stare de intretinere cat mai apropiati/te.

Având in vedere ca la dosarul de dauna nu au fost depuse documente fiscale de reparaţie, ci numai oferte pentru piesa noua (usa noua an fabricaţie 2016 la valoarea de 14600 EURO) si având in vedere ca societatea păgubita este o firma de transport urban care are in dotare mai multe zeci de autobuze identice si chiar la dosar a fost depus un deviz de reparative in "regie proprie" cu înlocuirea uşii avariate cu o alta noua, se poate face presupunerea corecta ca reparaţia a for efectuata in "regie proprie" si fara achiziţionarea unei usi noi fabricaţie 2016 la preţul de 14.600 EURO, aspecte neevidenţiate de expert, care nici nu a solicitat reclamantei sa răspundă la aceste intrebari.

In aceste condtii se poate solicita Păgubitului/Creditor confirmarea ca autobuzul a fost reparat sau nu (daca nu a fost reparat si a rămas Dauna Totala a fost dat la E.!) si in cazul in care a fost reparat sa ne transmitea documentele interne de reparaţie (din contabilitate) in vederea stabilirii valorii concrete a acestei reparaţii.

In ultimul rând, recurentul a susţinut că se poate face menţiunea analizării amplorii daunei (o usa avariata din cele 4 ale autobuzului) si a ofertei costurilor de reparative (19.000 EURO) comparativ cu valoarea totala a autovehiculului, valoarea de vânzare de 7.000 EURO, analiza care arata stabilirea nejustificata a incadrarii unui autobuz perfect funcţional ca Dauna Totala doar ca urmare a avarierii unei usi (conform foto).

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-reclamantă A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 13 noiembrie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 22 aprilie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin cererea de plată înregistrată sub nr. x/24.05.2017, reclamanta a solicitat plata de despăgubiri din disponibilităţile FGA, a sumei de 76.785,10 RON reprezentând prejudiciul produs în urma evenimentului rutier din 27.01.2016, în baza contractului de asigurare obligatorie încheiat cu F. S.A. de către asiguratul RCA, persoana vinovată de producerea evenimentului.

Prin Decizia nr. 12494/15.01.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a admis cererea de plată pentru suma de 23.457,24 RON (art. 1) şi a respins cererea de plată pentru suma de 53.327,26 RON (art. 2), diferenţa dintre suma precizată şi suma acordată.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut în esenţă că, în cadrul instrumentării dosarului de daună, din analiza documentaţiei aferente, s-a concluzionat faptul că speţa prezenta se încadrează în cazul de dauna totala, care are aplicabilitate în toate cazurile în care cuantumul pagubei astfel cum este definit de art. 51 alin. (3) din Norma 23/2014, depăşeşte 75% din valoarea de vehiculului la data producerii evenimentului. Astfel, raportat la cuantumul valorii de piaţa a acestui autoturism ca fiind egal cu 31.276,32 RON - Conform calcul sistem B., s-a constatat faptul că, valoarea maxima de despăgubire ce poate fi acordată este în cuantum de 23.457,24 RON, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 51 alin. (9) lit. b) si (10) din Norma A.S.F. nr. 23/2014, aplicabilă contractului de asigurare în temeiul căreia asigurătorul aflat în faliment are angajată răspunderea.

În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat anularea Deciziei nr. 12494/15.01.2018 emisa de Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin care a fost soluţionată cererea de plata nr. x, obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor la plata sumei pretinse şi la plata cheltuielilor de judecata şi, în subsidiar, obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor la plata de despăgubiri, cuantificate prin expertiza judiciara reprezentând va1oarea de piaţa a autovehiculului la data producerii accidentului.

În cadrul acestui demers judiciar, reclamanta a înţeles iniţial să îşi menţină despăgubirea solicitată prin cererea de plată înregistrată de F.G.A. sub nr. x/24.05.2017, la suma totală de 76785,10, iar ulterior depunerii raportului de expertiză astfel cum a fost completat, reclamanta a precizat că solicită obligarea pârâtului la plata sumei totale de 59.054 RON conform expertizei judiciare.

Prin sentinţa recurată s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, prin cererea de recurs, recurentul-pârât invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a fost invocat formal de către recurentul-pârât, nefiind aduse sentinţei de fond critici concrete care să se circumscrie textului legal menţionat, astfel că este în imposibilitate de a efectua un control judiciar sub acest aspect.

Instanţa de recurs nu poate reţine argumentele de ordin critic încadrate de recurentul-pârât în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin care a arătat, în esenţă, că nu poate fi reţinută o forţă probantă mai mare a raportului de expertiză efectuat în cauză şi care a stat la baza motivării soluţiei faţă de modul de calcul cu sistemul B. folosit de pârât, acesta urmărind în realitate o reapreciere probelor deja administrate, concluzia primei instanţe în legătură cu modalitatea de administrare şi de interpretare a probatoriului fiind împărtăşită de instanţa de control judiciar.

Aminteşte Înalta Curte că art. 12 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor prevede că "Instrumentarea dosarelor de daună se va face cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat şi a condiţiilor de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare."

Potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (9) si 10 din Norma ASF nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule:

"(...) (9) Despăgubirile nu pot depăşi: a) cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii evenimentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situaţia în care păgubitul face dovada reparării vehiculului; b) cuantumul pagubei, diferenţa dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului şi valoarea rămasă şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situaţia în care păgubitul nu face dovada reparării vehiculului, şi în cazul daunelor parţiale. (10) Dauna totală se defineşte ca fiind situaţia în care cuantumul pagubei, definit conform alin. (3), depăşeşte 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului (...)".

Potrivit art. 52 alin. (1) si 2 din Norma ASF nr. 23/2014 "(1) Valoarea vehiculului la data producerii accidentului se stabileşte pa baza valorilor de piaţă ale unor vehicule de aceeaşi marca, tip, model, caracteristici tehnice si dotări, an de fabricaţie, având un parcurs in kilometri si o stare de întreţinere comparabile. (2) Valoarea de piaţă a unui vehicul se stabileşte pe baza sistemelor de specialitate pentru evaluarea vehiculelor înmatriculate permanent în Romania, precum şi în baza oricăror documente prezentate de către partea prejudiciată în dovedirea prejudiciului suferit".

Din interpretarea logică şi sistematică a acestor norme rezultă că autoritatea pârâtă garantează cuantumul despăgubirii ce rezultă din documentele justificative şi din evaluarea stabilită pe baza sistemelor de specialitate pentru evaluarea vehiculelor înmatriculate permanent în România.

Înalta Curte constată că în cauză s-a efectuat expertiză tehnică auto, din raportul de expertiză întocmit reieşind că avariile aduse autovehiculului în litigiu nu au fost remediate până la data efectuării expertizei. Astfel, prin raportul de expertiză judiciară specialitatea auto şi completarea la raportul de expertiză s-a estimat valoarea de piaţă a autoturismului în momentul producerii daunei ca fiind de 17.370 euro, respectiv 78.738 RON, dauna înregistrată reprezintă daună totală întrucât costurile de reparaţie (20.055 euro, respectiv 90.905 RON) depăşesc valoarea de piaţă a vehiculului din momentul producerii daunei, iar valoarea maximă de despăgubire este de 13.028 euro, respectiv 59.054 RON (valoarea epavei fiind în cuantum de 4.343 euro, respectiv 19.684 RON). Expertul judiciar a precizat prin completarea la raportul de expertiză că definirea ca daună totală s-a făcut în urma calculelor şi cu respectarea Normei ASF nr. 23/2014 valabilă la data evenimentului.

Împărtăşind opinia judecătorului fondului, instanţa de control judiciar observă că pârâtul a procedat la o evaluare folosind sistemul de specialitate B., potrivit căruia valoarea de piaţă medie a acestui tip de autovehicul este în cuantum 31.276,32 RON, prin raportul de expertiză valoarea de piaţă medie fiind stabilită la suma de 78.738 RON.

Sunt lipsite de suport susţinerile cu privire la erorile materiale la care face referire recurentul-pârât cu titlu de motive de natură să invalideze raportul de expertiză, aspecte invocate şi în faţa instanţei de fond, care prin încheierea din data de 11 decembrie 2018, a respins cererea formulată de pârât privind recuzarea expertului, dispunând ca acesta să răspundă la aspectele semnalate, prin completarea la raportul de expertiză expertul răspunzând punctual, inclusiv cu privire la motivul menţionării Ordinului 14/2011, precizând că valoarea de piaţă a fost aplicată potrivit Normei nr. 23/2014, invocată de recurent ca fiind incidentă.

În atare condiţii, este corectă concluzia primei instanţe în sensul că argumentele expuse de pârât în justificarea refuzului de plată a sumei solicitate nu sunt suficiente pentru validarea demersului autorităţii pârâte de a reduce cuantumul despăgubirii la un plafon rezultat din evaluarea efectuată de către inspectorul de daune al FGA, întrucât sunt contrazise de concluziile raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză.

Prin urmare, Înalta Curte consideră că în cauză s-a făcut proba întinderii prejudiciului suferit în urma accidentului de circulaţie, contrar susţinerilor critice ale recurentului-pârât, astfel că nu poate fi susţinut ca fiind corect calculul efectuat de acesta în sistemul de specialitate B., cu atât mai mult cu cât folosirea unui asemenea sistem nu este obligatorie în baza unui act normativ.

În lipsa unui temei legal, instanţa de control judiciar constată că în mod judicios prima instanţă a ajuns la concluzia că evaluarea propusă de pârât potrivit sistemului B. nu are o forţă probantă mai mare decât evaluarea propusă de către expertul judiciar, pârâtul având obligaţia stabilită de art. 249 C. proc. civ. potrivit cu care "Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege".

Or, astfel cum s-a reţinut anterior, reclamanta a probat faptul că evaluarea efectuată de către pârât nu reflectă valoarea corectă a despăgubirii şi că în mod nejustificat i s-a refuzat acordarea diferenţei de despăgubire, iar, recurentul-pârât, deşi contestă diferenţa de despăgubire astfel cum a fost stabilită prin expertiza tehnică judiciară, nu a adus niciun argument relevant şi nu a indicat nicio dispoziţie legală în temeiul căreia, după deschiderea dosarului de daună, respectiv a sesizării instanţei de judecată cu prezenta acţiune, ar putea cenzura suma stabilită prin probele administrate în cauză.

Aşa fiind, în raport cu situaţia de fapt şi de drept, reţinute în mod corect de prima instanţă, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1485 din 16 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.