Standing to challenge taxi license regulations: absence of personal and current interest due to separate legal personality of the company

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.01.2019, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Afacerilor Interne şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea Ordinului B. nr. 356/2007 având în vedere următoarele aspecte: (MAI) nu mai are nicio competenţă, după apariţia Legii nr. 265/2007, în eliberarea/atribuirea/acordarea/etc autorizaţiilor din domeniul taximetriei. Fostul B. nu a avut nicio competenţă în gestionarea şi controlarea modului în care autorităţile publice locale eliberează autorizaţiile taxi sau a modului în care autorităţile publice locale stabilesc numărul maxim de autorizaţii taxi. Nici actualul MAI nu are nicio competenţă în gestionarea şi controlarea modului în care autorităţile publice locale eliberează autorizaţiile taxi sau a modului în care autorităţile publice locale stabilesc numărul maxim de autorizaţii taxi.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2222 din 19 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.A.I. şi s-a respins, în consecinţă, acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Totodată, s-a admis excepţia lipsei de interes şi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Afacerilor Interne, şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca fiind lipsită de interes.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2222 din 19 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În motivarea cererii, în combaterea soluţiei de admitere a excepţiei lipsei de interes, recurentul-reclamant a arătat că este administratorul societăţii C. S.R.L., care este titulara Autorizaţiei de transport persoane în regim de taxi nr. 2721, societate care nu poate să execute transport taxi pentru că nu primeşte autorizaţie taxi, interesul reclamantului, în calitate de reprezentant, de asanare a legislaţiei taximetriei fiind subordonat interesului societăţii C. S.R.L. de a obţine autorizaţie taxi.

Recurentul a susţinut că interesul său este legitim din punct de vedere al Legii nr. 38/2003 deoarece orice persoană fizică sau societate are dreptul de a executa activitatea de taximetrie şi obligaţia de a deţine autorizaţie taxi dacă execută activitate de taximetrie, precum şi din punct de vedere constituţional deoarece stimularea concurenţei este o cerinţă vitală a economiei de piaţă. Or, limitarea numărului de autorizaţii taxi este neconstituţională, iar această limitare este concretizează şi prin normele pe care le solicită a fi anulate.

Totodată, interesul reclamantului este personal şi direct din punct de vedere al calităţii de persoană fizică de a solicita şi de a obţine o autorizaţie taxi, şi personal şi indirect din punct de vedere al reprezentării societăţii pe care o administrează

Astfel, în opinia sa, anularea textelor normative invocate de reclamant uşurează obţinerea unei autorizaţiei taxi, atât pentru propria sa persoană fizică cât şi pentru societatea pe care o administrează.

În fine, a susţinut recurentul-reclamant că interesul său este născut şi actual din punct de vedere al atributului de persoană fizică de a solicita şi de a obţine o autorizaţie taxi, cât şi din punct de vedere al societăţii pe care o administrează. Interesul s-a născut odată cu înregistrarea la ORC şi intrarea în vigoare a normei care limitează numărul de autorizaţii taxi şi este actual pentru că are nevoie de o autorizaţie taxi, iar limitarea autorizaţiilor taxi există şi la prezenta dată. Chiar dacă dublul folos urmărit de reclamant, atât pentru persoana sa fizică cât şi pentru societatea pe care o administrează, nu se materializează imediat prin admiterea prezentei acţiuni, admiterea prezentei acţiuni deschide calea spre o jurisdicţie în care solicitarea şi obţinerea unei autorizaţii taxi va fi tranşată uşor şi cu siguranţă absolută.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

4.1 Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, prin care a invocat faptul că recurentul nu a formulat critici privind soluţia de respingere a acţiunii în contradictoriu cu acesta, pentru lipsa calităţii sale procesuale pasive.

4.2 Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 13 noiembrie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului la data de 22 aprilie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin încheierea din data de 22 aprilie 2021, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2018, s-a respins cererea formulată de recurentul - reclamant A., privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2), (3) şi 4 din Legea nr. 38 din 2003, ca inadmisibilă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Afacerilor Interne şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea Ordinului B. nr. 356/2007.

Prin sentinţa recurată s-a respins acţiunea formulată de reclamant ca lipsită de interes, în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant criticând soluţia de admitere a excepţiei lipsei de interes, prin invocarea, în esenţă, a faptului că interesul reclamantului, în calitate de reprezentant al societăţii C. S.R.L., de asanare a legislaţiei taximetriei este subordonat interesului acestei societăţi de a obţine autorizaţie taxi, iar admiterea prezentei acţiuni ar deschide calea spre o jurisdicţie în care solicitarea şi obţinerea unei autorizaţii taxi va fi tranşată uşor şi cu siguranţă absolută, argumente care se circumscriu prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., şi pe care instanţa de control judiciar urmează să le analizeze din această perspectivă, apreciindu-le ca fiind nefondate.

Astfel, aminteşte Înalta Curte că potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat (concret, individualizat), legitim (corespunzător cerinţelor legii materiale şi procesuale. Interesul este legitim atunci când se urmăreşte afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege şi potrivit scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut), personal (folosul practic urmărit prin declanşarea procedurii judiciare să aparţină celui care recurge la acţiune), născut şi actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, un interes eventual neputând fi, în principiu, luat în considerare.

Această condiţie generală necesară pentru existenţa dreptului la acţiune trebuie să fie îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac, atât la promovarea, cât şi pe parcursul soluţionării acestora.

Înalta Curte constată că, prin demersul judiciar iniţiat, reclamantul A., în nume propriu, a contestat cu scopuri generale, Ordinului B. nr. 356/2007, fără a indica folosul practic urmărit de acesta, în memoriul de recurs, în justificarea îndeplinirii condiţiei unui interes născut şi actual invocând atributul de persoană fizică de a solicita şi de a obţine o autorizaţie taxi, cât şi punctul de vedere al societăţii pe care o administrează, susţinând că interesul reclamantului, în calitate de reprezentant al acesteia, de asanare a legislaţiei taximetriei este subordonat interesului societăţii C. S.R.L. de a obţine autorizaţie taxi, precum şi faptul că chiar dacă dublul folos urmărit de reclamant, atât pentru persoana sa fizică cât şi pentru societatea pe care o administrează, nu se materializează imediat prin admiterea prezentei acţiuni, admiterea prezentei acţiuni deschide calea spre o jurisdicţie în care solicitarea şi obţinerea unei autorizaţii taxi va fi tranşată uşor şi cu siguranţă absolută.

În aceste condiţii, în cauză, nu este îndeplinită condiţia unui interes real, născut şi actual, un interes eventual, astfel cum este invocat de recurent, neputând fi luat în considerare, societatea C. S.R.L. la care acesta este administrator fiind o persoană juridică distinctă de titularul cererii de chemare în judecată, cererea de chemare în judecată nefiind formulată de reclamantul, persoană fizică, nici în calitate de reprezentant al societăţii.

Prin urmare, şi susţinerea recurentului în sensul că interesul său este personal şi direct din punct de vedere al calităţii de persoană fizică de a solicita şi de a obţine o autorizaţie taxi, şi personal şi indirect din punct de vedere al reprezentării societăţii pe care o administrează este lipsită de suport.

Pentru aceleaşi motive, instanţa de control judiciar constată că, în cauză, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 8 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, potrivit cărora "Persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat", în mod corect reţinând judecătorul fondului că, din analiza logico-sistematică şi teleologică a acestor prevederi legale rezultă, fără echivoc, că reprezintă un caz de fine de neprimire situaţia în care reclamantul nu invocă, în cadrul acţiunii în contencios administrativ, apărarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat, precum în prezenta cauză.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2222 din 19 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.