Revision request for salary recalculation quashed and remanded due to violation of public order jurisdiction rules

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin acţiunea înregistrată, la data de 09.07.2019, pe rolul Tribunalului Argeş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal (urmare a admiterii excepţiei necompetenţei materiale funcţionale a secţiei pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Argeş prin sentinţa civilă nr. 3025 din 26 iunie 2019), reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Mioveni, obligarea acestuia la emiterea unor noi ordine/dispoziţii de salarizare prin care să recalculeze salariile de bază la nivelul maxim stabilit în cadrul ordonatorului secundar de credite, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, pentru aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie pentru activitatea desfăşurată în aceleaşi condiţii, pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 şi 30.08.2016, data încetării raporturilor de serviciu; calcularea şi plata diferenţelor dintre sumele ce vor rezulta şi sumele plătite efectiv, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, de la data scadenţei fiecărei sume şi până la data plăţii efective; plata sumelor reprezentând contribuţii sociale aferente, corespunzătoare diferenţelor dintre salariile stabilite conform cererii şi cele efectiv plătite pentru reclamant, avându-se în vedere şi data încetării raporturilor de serviciu.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 703 din 17 octombrie 2019, Tribunalul Argeş a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi rejudecarea acţiunii.

1.3. Prin Decizia nr. 288 din 11 martie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 703 din 17 octombrie 2019 pronunţate de Tribunalul Argeş, secţia civilă în Dosarul nr. x/2019 în contradictoriu cu intimatul-pârât Penitenciarul Mioveni.

1.4. Cererea de revizuire

Prin cererea, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, recurentul A. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 288 din 11 martie 2020, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi alin. (2) C. proc. civ.

A susţinut revizuentul că decizia atacată este potrivnică dezlegării date anterior pentru aceeaşi chestiune juridică litigioasă de un alt complet al aceleiaşi instanţe, respectiv Decizia nr. 633/2019 prin care Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondat, recursul formulat de Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei nr. 1225 din 3 octombrie 2018 pronunţate de Tribunalul Gorj.

A mai arătat revizuentul că decizia este potrivnică practicii judiciare existente la nivel naţional, a altor curţi de apel, date asupra aceleiaşi chestiuni litigioase.

1.5. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs

Prin Decizia nr. 429 din 5 iunie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

În considerentele hotărârii, instanţa, asupra cererii revizuentului de a se constata că instanţa competentă asupra cererii de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că revizuentul nu tinde la a demonstra existenţa unor hotărâri potrivnice între aceleaşi părţi, condiţie premisă a revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci nerespectarea unor decizii obligatorii ale Curţii Constituţionale, respectiv ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi existenţa unei practici neunitare la nivelul curţilor de apel din ţară şi chiar la nivelul aceleiaşi curţi de apel, de natură să contureze aspectele unui tratament discriminatoriu în sensul art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi încălcării unor drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la un proces echitabil, securitatea juridică şi principiul remunerării egale pentru muncă egală.

Astfel, Curtea a reţinut că, în raport cu această calificare, este competentă a soluţiona cererea de revizuire în ansamblul său, potrivit regulii generale de competenţă prevăzute de art. 510 alin. (1) C. proc. civ., iar nu Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competente să soluţioneze cererea de revizuire întemeiată pe hotărâri potrivnice pronunţate cu privire la aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

1.6. Cererea de recurs

Împotriva Deciziei nr. 429 din 5 iunie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, revizuentul A. a formulat cerere de recurs, apreciind că instanţa a încălcat regulile de competenţă stabilite de art. 510 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la instanţa competentă, cererea sa de revizuire fiind întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susţinut recurentul că, deşi completul de judecată a reţinut că a formulat cerere prin care a solicitat a se constata că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal este competentă, nu a calificat cererea sa ca fiind o cerere de verificare a competenţei şi a evitat să pună în dezbatere dacă este competentă să soluţioneze cauza.

Astfel, instanţa de judecată a încălcat regulile stabilite expres de C. proc. civ. şi cele ale art. 21 alin. (3) din Constituţie privind dreptul la un proces echitabil, raportat la garanţiile procesuale de care dispun părţile în litigiu.

A solicitat recurentul - revizuent admiterea recursului şi constatarea faptului că hotărârea a fost emisă de o instanţă necompetentă să judece cauza, instanţa competentă fiind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, întrucât practica indicată a fi contradictorie provine de la instanţe de acelaşi grad cu Curtea de Apel Piteşti.

II. Soluţia instanţei de control judiciar

2.1. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent şi a cadrului normativ aplicabil, Înalta Curte constată că recursul revizuientului este fondat, potrivit considerentelor care vor fi expuse în continuare:

Revizuientul a învestit Curtea de Apel Piteşti cu o cerere de revizuire a Deciziei nr. 288 din 11 martie 2020 pronunţată de aceeaşi instanţă, întemeiată pe dispoziţiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv existenţa a două sau mai multe hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Curtea de Apel a respins cererea de revizuire ca nefondată, apreciind în esenţă că nu s-a relevat încălcarea autorităţii de lucru judecat prin hotărârea judecătorească contestată, fiind evidenţiată existenţa unei practici judiciare neunitare în considerentele de fapt invocate în această cale extraordinară de atac, aspect care nu se încadrează în motivul de revizuire invocat.

Din considerentele hotărârii atacate, rezultă că instanţa a analizat şi excepţia de necompetenţă materială invocată de revizuient, excepţie pe care a apreciat-o ca nefondată, fără a se regăsi şi dispozitivul asupra acesteia. Curtea de Apel s-a considerat competentă să judece cererea de revizuire, urmare a recalificării cererii de revizuire, fără însă a rezulta cu claritate rezultatul acestei operaţiuni, în raport de care s-a aplicat regula de competenţă generală în materia revizuirii prevăzută de art. 510 alin. (1) C. proc. civ.

Hotărârea Curţii de apel este nelegală, fiind dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a Înaltei Curţi, invocată de revizuient în condiţiile legii, concluzie ca concretizează motivul de neleagalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Aşa cum s-a reţinut în precedent, revizuientul în cerere adresată instanţei s-a prevalat de motivul de revizuire prevăzut de art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că în raport de acest temei juridic al cererii, competentă este potrivit art. 510 alin. (2) C. proc. civ. instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre. Cum hotărârea atacată cu această cale extrordinară de atac a fost pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, instanţa mai mare în grad este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Curtea de apel s-a declarat competentă urmare a recalificării cererii de revizuire, fără a se întrezări, aşa cum s-a reţinut în precedent, rezultatul acestei operaţiuni, pentru a se putea verifica dacă asumarea competenţei mai rămâne valabilă din perspectiva noii configuraţii procesuale şi fără a observa că un astfel de demers judiciar poate fi realizat doar de un judecător competent potrivit legii. În fine, deşi s-a procedat la recalificarea cererii de revizuire într-o altă cerere de aceeaşi natură, însă cu un temei juridic nedefinit, este de observat că totuşi instanţa de fond a analizat pe fond cererea de revizuire întemeiată pe art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. verificând şi constatând că motivele de fapt de care s-a prevalat revizuientul nu se încadrează în motivul de drept invocat, analiză care aşa cum s-a arătat era de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În raport de aceste considerente, în mod greşit s-a soluţionat excepţia de necompetenţă, competenţă care în raport de temeiul juridic invocat revenea în mod evident Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În raport de acest aspect, este de menţionat că nici menţiunea privind caracterului definitiv al hotărârii atacate nu este valabil, fiind înscris în dispozitivul acesteia eronat, întrucât potrivit art. 513 alin. (6) C. proc. civ. revizuientul avea deschisă posibilitatea recurării hotărârii de fond, drept valorificat şi recunoscut prin prezenta hotărâre.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 488 pct. 3 şi 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul exercitat de recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 429 din 5 iunie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o va casa, şi va reţine cauza spre rejudecare, urmând a dispune înaintarea dosarului serviciului registratură al secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru repartizarea aleatorie a cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 429 din 5 iunie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează decizia recurată şi reţine cauza spre competentă soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A..

Înaintează dosarul serviciului registratură al secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru repartizarea aleatorie a cererii de revizuire.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.