Nullity of cassation appeal for failure to invoke specific grounds of illegality under Article 488 of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, iniţial, la data de 03.11.2016, pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, obligarea pârâtei să efectueze plata sumei de 57.617,84 RON, reprezentând subvenţii agricultură-fonduri europene aferente perioadei 2007-2011 şi obligarea pârâtei să efectueze plata sumelor reprezentând subvenţii agricultură-fonduri europene aferente perioadei 2012-2015.

Prin sentinţa civilă nr. 5379 din 26 aprilie 2017, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Soluţia primei instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 29.06.2017.

La data de 13.09.2017, reclamanta A. a formulat cerere completatoare a acţiunii prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură-Centrul Municipiului Bucureşti şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, obligarea pârâţilor, în solidar, să efectueze plata sumei de 57.617,84 RON, reprezentând subvenţii agricultură-fonduri europene, aferentă perioadei 2007-2011, obligarea pârâţilor, în solidar, să efectueze plata sumelor reprezentând subvenţii agricultură-fonduri europene, aferentă perioadei 2012-2015, pe care o va indica ulterior şi obligarea pârâţilor, în solidar, să efectueze plata sumelor reprezentând subvenţii-fonduri europene, aferentă perioadei 2016-2017, pentru via de 8,5 ha.

Prin sentinţa civilă nr. 1968 din 25 aprilie 2018, Curtea a respins excepţia nulităţii acţiunii pentru netimbrare, ca neîntemeiată, a respins excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiată, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ca neîntemeiată.

A respins acţiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi APIA-Centrul Municipiului Bucureşti, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului şi, în principal, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, sau, în subsidiar, casarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii introductive, astfel cum a fost formulată şi precizată.

În susţinerea recursului, recurentul-reclamant a prezentat situaţia de fapt şi a reprodus argumentele prezentate în cuprinsul acţiunii introductive de instanţă şi a cererii completatoare formulate în faţa Curţii de Apel Bucureşti privind plata sumelor solicitate pentru anii 2007-2011 şi 2012-2015.

3. Apărările intimatului-pârât

Intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi, pe fond, respingerea recursului, ca nefondat.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului, a apreciat intimata-pârâtă că recursul nu este întemeiat în drept şi în fapt, dezvoltarea susţinerilor recurentei nepermiţând încadrarea în vreunul dintre temeiurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., pentru că a fost reluată, practic, cererea de chemare în judecată.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă APIA prin întâmpinare.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

4.1. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2. Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă A. nu a înţeles să invoce niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar cererea sa de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor în reglementarea motivelor de casare.

Recurenta s-a limitat la a reitera aspectele prezentate în cuprinsul acţiunii introductive de instanţă şi în cuprinsul cererii completatoare, referitoare la demersurile efectuate pentru acordarea sumelor solicitate prin acţiune, însă, nu s-a referit şi nu a combătut în niciun fel aspectele reţinute prin considerentele hotărârii recurate.

Astfel, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a circumstanţiat în niciun mod criticile sale, în sensul invocării uneia dintre cazurile prevăzute la punctele 1-8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar alegaţiile sale nu combat în niciun fel legalitatea hotărârii instanţei de fond.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că excepţia invocată de intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură este întemeiată, devenind aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de A. împotriva sentinţei nr. 1823 din 17 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.