Rejection of Football Federation Presidency Candidacy; Nullity of Unmotivated Extraordinary Appeal

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată. Procedura derulată

Prin cererea înregistrată, la data de 17.04.2018, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Federaţia Română de Fotbal, anularea dispoziţiei publicate pe site-ul oficial al pârâtei la data de 10.04.2018, prin care i-a fost respinsă candidatura la Preşedinţia Federaţiei Române de Fotbal, a procesului-verbal de verificare a documentelor încheiat de Comisia de verificare a dosarelor de candidatură şi a procesului-verbal de verificare a documentelor încheiat de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din 10.04.2018.

Prin încheierea din camera de consiliu din 20 iunie 2018, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei funcţionale a cauzei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 5860 din 2 octombrie 2018, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Soluţia primei instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 24.10.2018.

Prin sentinţa nr. 429 din 6 februarie 2019, Curtea a admis excepţia necompetenţei generale şi a respins cererea de chemare în judecată ca nefiind de competenţa instanţei judecătoreşti.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susţinerea recursului, recurentul-reclamant a precizat că invocă excepţia nulităţii absolute a clauzei compromisorii prevăzute în Capitolul III lit. g) din Regulamentul Federaţiei Române de Fotbal privind verificarea dosarelor candidaţilor şi excepţia nulităţii actului normativ reprezentat de Regulamentul privind verificarea dosarelor candidaţilor.

A apreciat că normele menţionate sunt nelegale şi sunt lovite de nulitate absolută, neputând să producă efecte juridice.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Federaţia Română de Fotbal a formulat întâmpinare prin care a arătat că cererea de recurs nu este motivată, susţinerile recurentului neputându-se încadra în niciunul dintre motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

4.1. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2. Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte constată că, deşi la nivel formal, după cum a susţinut în şedinţă publică, recurentul-reclamant A. a invocat motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

Recurentul, după cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, s-a limitat la a invoca excepţia nulităţii absolute a unor dispoziţii ale Regulamentului Federaţiei Române de Fotbal şi a Regulamentului privind verificarea dosarelor candidaţilor, apreciind că acestea sunt nelegale şi sunt lovite de nulitate absolută.

Aceste excepţii nu au fost invocate în faţa instanţei de fond şi nu au fost analizate de aceasta.

Or, reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere efectele principiul legalităţii căilor de atac, reţine Înalta Curte că judecarea cererii de recurs are în vedere exclusiv aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate, iar invocarea omisso medio a unor noi motive, neaduse în atenţia primei instanţe, nu este permisă.

În contextul în care aceste aspecte sunt invocate pentru prima dată în instanţa de recurs, devin aplicabile dispoziţiile art. 494 rap. la art. 478 alin. (3) C. proc. civ., fiind inadmisibilă critica la adresa legalităţii sentinţei primei instanţe prin invocarea acestor excepţii.

4.3. În concluzie, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, recurentul-reclamant nu s-a referit şi nu a combătut în niciun fel aspectele reţinute prin considerentele hotărârii recurate, care au avut în vedere, în esenţă, condiţiile stipulate în Regulamentul FRF şi incidenţa normelor care reglementează activitatea acestei instituţii.

Argumentele recurentului expuse în susţinerea excepţiilor nulităţii nu reprezintă altceva decât interpretarea proprie a anumitor dispoziţii din C. proc. civ., pe care le apreciază a fi incidente, argumente care, însă, sunt lipsite de suport legal şi nu prezintă nicio relevanţă în combaterea celor reţinute de prima instanţă, nefiind apte a demonstra nelegalitatea hotărârii pronunţate în cauză.

Astfel, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a circumstanţiat în niciun mod critica sa, în sensul că instanţa de fond ar fi încălcat sau ar fi aplicat greşit normele de drept material incidente cauzei, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că excepţia invocată de intimata-pârâtă Federaţia Română de Fotbal este întemeiată, devenind aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 429 din 6 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.