Negative Security Clearance Report Unchallengeable as Administrative Act; Appeal Rejected as Unfounded

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 31.01.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Protecţie Internă, anularea Raportului DGPI nr. x din 20.04.2016, ce i-a fost comunicat în Dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Timişoara, prin care s-a decis avizarea negativă a sa privind accesul la informaţii secret de serviciu, nivel secret şi retragerea autorizaţiei de acces.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 111 din 27 martie 2019, Curtea a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea reclamantului, ca inadmisibilă.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

A susţinut recurentul-reclamant că interpretarea instanţei de fond este eronată deoarece Raportul DGPI nr. x/20.04.2016 nu este un act de informare internă al Direcţiei Generale de Protecţie Internă, ci este un act prin care s-a stabilit că a fost avizat negativ, stabilindu-se că nu mai îndeplineşte condiţiile de acces la informaţii secret de serviciu, nivel secret şi retragerea autorizaţiei de acces.

Acest act a fost invocat de către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Caraş Severin ca motiv al interzicerii accesului la informaţii clasificate secret de serviciu nivel secret. Natura juridică a actelor contestate nu determină exceptarea lor de la controlul de legalitate.

În Deciziile nr. 751 din 20.09.2012 şi nr. 1120 din 16.10.2008, Curtea Constituţională a reţinut că prevederile referitoare la persoanele care urmează să aibă acces la informaţiile clasificate, protecţia acestor informaţii prin măsuri procedurale, nivelul de secretizare a acestora, precum şi interdicţia clasificării unor categorii de informaţii ori accesul la informaţiile secrete de stat nu reprezintă impedimente de natură să afecteze drepturile şi libertăţile constituţionale, fiind în deplin acord cu normele din legea fundamentală.

A invocat recurentul jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Dombo Beheer BV împotriva Olandei, Cauza Apez Uldozotteinek Szovetsege şi alţii împotriva Ungariei, Cauza Yvon împotriva Franţei) şi Rezoluţia (77) 31 a Consiliului de Miniştri din cadrul Comisiei Europei privind protecţia individului în raport cu actele autorităţilor administrative, Recomandarea (2004) 20 a Consiliului, precizând că au fost prevăzute dreptul de a ataca în faţa autorităţilor administrative sau în faţa instanţei actul administrativ, dreptul de a fi informat, dreptul la asistenţă juridică şi reprezentare, dreptul de a-şi prezenta argumentele şi dreptul de a fi informat despre modalităţile în care poate fi atacată soluţia dată.

Astfel, consideră că Raportul DGPI nr. x/20.04.2016 nu este un act de informare internă, ci îndeplineşte condiţiile de act administrativ prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcţia Generală de Protecţie Internă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că susţinerile recurentului nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ.

Pe fond, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., după cum s-a reţinut şi la respingerea excepţiei nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă DGPI (în practicaua prezentei decizii), se constată că recurentul l-a invocat formal, fără a evidenţia niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra în ipoteza prevăzută de acesta (în sensul că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiaza sau ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei).

Însă, examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, criticile recurentului-reclamant ce se pot circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. neputând fi reţinute.

4.1. Recurentul-reclamant A. a supus controlului instanţei de contencios administrativ legalitatea Raportului nr. x/20.04.2016 emis de Direcţia Generală de Protecţie Internă prin care s-a dispus avizarea negativă a sa privind accesul la informaţii secret de serviciu, nivel secret şi retragerea autorizaţiei de acces.

Prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta Direcţia Generală de Protecţie Internă, reţinând că actul atacat nu prezintă caracterul unui act administrativ.

4.2. Nu pot fi avute în vedere alegaţiile recurentului-reclamant care, în combaterea considerentelor instanţei de fond, a făcut trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi la actele emise de Consiliul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, pentru că în cauză nu se poate reţine încălcarea drepturilor invocate de recurent.

Reţine Înalta Curte că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Deci, pentru a fi considerat act administrativ, condiţiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii.

În cauză, raportul emis de intimata-pârâtă Direcţia Generală de Protecţie Internă nu reprezintă altceva decât o operaţiune preliminară, prin care, în calitate de Autoritate Desemnată de Securitate-ADS, în urma verificărilor efectuate, şi-a exprimat opinia retragerii autorizaţiei recurentului de acces la informaţii clasificate.

4.3. În jurisprudenţa Înaltei Curţi, s-a reţinut că operaţiunile administrative sau actele premergătoare sunt manifestări de voinţă care nu produc efecte prin ele-însele, ci pregătesc emiterea unui act administrativ propriu-zis (avize, acorduri, proiectele, propuneri, memorii tehnice, studii, rapoarte de specialitate etc.).

Potrivit H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, autorizaţia de acces la informaţii clasificate se eliberează numai în baza avizelor acordate de autoritatea desemnată de securitate (ADS) în urma verificărilor efectuate asupra persoanei în cauză, cu acordul scris al acesteia.

In vederea eliberării autorizaţiilor de acces conducătorul unităţii solicită Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat-B. în scris efectuarea verificărilor de securitate asupra persoanelor care urmează să aibă acces la informaţii secrete de stat.

Acordarea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, potrivit nivelului de secretizare, este condiţionată de avizul autorităţii desemnate de securitate şi de decizia B., comunicată instituţiei solicitante.

Prin urmare, având în vedere procedura instituită în cazul autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, raportul ce face obiectul acţiunii, prin care Direcţia Generală de Protecţie Internă, în calitate de Autoritate Desemnată de Securitate, a avizat negativ accesul la informaţii clasificate, nu poate fi atacată în condiţiile Legii nr. 554/2004, pentru că nu constituie un act administrativ, ci, după cum s-a reţinut mai sus, numai un act premergător, un punct de vedere pe care îl solicită autoritatea ce urmează a emite un act administrativ anterior emiterii actului.

4.4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reţinând că soluţia primei instanţe reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 111 din 27 martie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.