Public-domain inventory listing upheld as council resolution non-actionable and government decision claim time-barred

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.12.2018, reclamanta S.C. A. S.A. Adjud a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ-Teritorială Adjud prin Primar, Consiliul Local Adjud şi Guvernul României, anularea în parte a HCL Adjud nr. 117/14.07.2009, pct. 236 din Anexa la hotărâre prin care se inventariază în domeniul public al municipiului suprafaţa de 33.500 mp-Colegiul Tehnic Gh. Balş, respectiv doar cu privire la suprafaţa de 13.916 mp, şi anularea în parte a H.G. nr. 979/26.08.2009 poziţia 229 prin care se inventariază în domeniul public al municipiului suprafaţa de 33.500 mp-Colegiul Tehnic Gh. Balş, respectiv doar cu privire la suprafaţa de 13.916 mp.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 57 din 20 martie 2019, Curtea a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea în parte a HCL nr. 117/14.07.2009 a Consiliului Local al Municipiului Adjud şi a respins acest capăt de cerere ca fiind inadmisibil.

A admis excepţia tardivităţii capătului de cerere având ca obiect anularea în parte a H.G. nr. 979/26.08.2009 şi a respins acest capăt de cerere ca fiind tardiv formulat.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta S.C. A. S.A. Adjud a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate, respingerea excepţiilor ca neîntemeiate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii a capătului de cerere având ca obiect HCL Adjud nr. 117/2009, a apreciat recurenta-reclamantă că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că aceasta nu are caracterul unui act administrativ, neputând fi supusă cenzurii instanţei de contencios administrativ.

Pornind de la definiţia actului administrativ, oferită de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, hotărârile de consiliul local cuprind norme juridice prin care consiliile locale rezolvă probleme de interes local aflate în competenţa lor, fiind acte de realizare a atribuţiilor conferite de lege, acte administrative obligatorii şi executorii.

Mai mult, art. 1 al HCL Adjud nr. 117/2009 prevede că anexele 1-7 din HCL nr. 49/1999 se modifică, se completează şi se înlocuiesc cu anexa ce face parte integrantă din hotărâre, rezultând, astfel, că este vorba despre un act administrativ care modifică un act administrativ anterior şi îl înlocuieşte cu unul nou.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, sub aspectul tardivităţii, în mod greşit prima instanţă a analizat momentul luării la cunoştinţă a actelor şi natura juridică a hotărârii de guvern.

Având în vedere că, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, actele administrative cu caracter normativ pot fi atacate oricând, excepţia tardivităţii este neîntemeiată.

Potrivit art. 108 alin. (2) din Constituţie, hotărârea guvernului este un act emis pentru organizarea executării legii şi, deci, are un caracter normativ, fiind dată în aplicarea prevederilor art. 108 din Constituţie şi ale art. 3 din Legea nr. 213/1998, care reglementează conduita tuturor persoanelor care au tangenţă cu bunurile din domeniul public sau privat al statului, sancţionând cu nulitate absolută orice încălcare a regimului juridic al acestor bunuri şi, ulterior, a tuturor actelor.

A mai precizat că i s-au comunicat pentru prima dată actele ce fac obiectul prezentei cereri la data de 27.09.2018 de instanţa de judecată în cadrul Dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Adjud, după cum rezultă din încheierea de şedinţă din 27 septembrie 2018.

Ulterior acestui moment, prin Adresa nr. x/17.10.2018, a solicitat Consiliului Local Adjud revocarea în parte a HCL nr. 117/2009 pct. 236 din Anexă. Totodată, la data de 17.10.2018, a solicitat Guvernului României revocarea în parte a H.G. nr. 979/26.08.2009 poziţia nr. 229.

Ca urmare a răspunsurilor primite, s-a adresat instanţei de judecată cu prezenta cerere.

Împrejurarea că prin Adresa nr. x/08.02.2018 se face referire că ar fi fost inventariat domeniul public, fără, însă, a comunica efectiv actele administrative, nu poate conduce la ideea că din acel moment ar curge termenul, de vreme ce nu i-a fost comunicată H.G. nr. 979/2009.

3. Apărările formulate în cauză

3.1. Intimaţii-pârâţi UAT Municipiul Adjud şi Consiliul Local al Municipiului Adjud au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

3.2. Şi intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că susţinerile recurentei nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Pe fond, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, alegaţiile recurentei-reclamante, ce se pot circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neputând fi reţinute.

4.1. În ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibil, a capătului de cerere vizând anularea în parte a HCL Adjud nr. 117/2009, în mod corect prima instanţă a reţinut că acest act nu este un act administrativ, ci are natura juridică a unui act preparator.

Astfel, hotărârea în cauză, prin care s-a inventariat domeniul public al Municipiului Adjud, este un act prealabil, cu caracter preparator, nefiind susceptibilă de a produce efecte prin ea însăşi.

Această hotărâre este supusă aprobării prin actul de autoritate al Guvernului, care, pe baza inventarului consemnat în hotărârea consiliului local, stabileşte regimul juridic al bunurilor respective şi care, aprobând domeniul public al municipiului, produce efecte juridice, putând aduce atingere dreptului de proprietatea sau unui interes legitim al unei persoane.

4.2. Referitor la cererea recurentei-reclamante de anulare în parte a H.G. nr. 979/2009, poziţia 229, prin care se inventariază în domeniul public al Municipiului Adjud suprafaţa de 13.916 mp, reţine Înalta Curte că, aşa cum s-a reţinut în doctrină şi în jurisprudenţă, distincţia dintre acte administrative normative şi cele cu caracter individual se face pe tărâmul întinderii efectelor juridice pe care le produc.

Actele administrative normative conţin reguli de conduită generale, abstracte şi impersonale de aplicabilitate repetată. Stabilind reguli de conduită, raporturi juridice de drept abstract, ele se aplică în mod repetat şi pentru orice situaţie particulară care intră sub incidenţa normei, eficienţa acesteia neîncetând printr-unul sau mai multe acte individuale de aplicare. În raport de aceste caracteristici, actul administrativ îşi păstrează caracterul normativ, chiar dacă la data publicării sale ar fi determinabile subiectele de drept cărora urmează să le fie aplicat, însă rămân nedeterminate toate subiectele de drept care-i vor resimţi efectele pe parcursul activităţii sale.

În contrapondere, actele administrative cu caracter individual se caracterizează prin aceea că produc efecte juridice numai cu privire la subiecte de drept determinte, individualizate ca atare în cuprinsul lor, cărora, în virtutea autorităţii lor publice, le prescrie o conduită concretă.

În ceea ce priveşte scopul emiterii lor, aşa cum rezultă din economia Legii nr. 554/2004, actele administrative cu caracter normativ sunt adoptate/emise în scopul organizării executării legii/dispoziţiilor legale, în timp ce actele administrative cu caracter individual se emit totdeauna exclusiv pentru punerea în aplicare, pentru aplicarea în concret a legii/dispoziţiilor legale.

Plecând de la aceste premise teoretice, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o apreciere corectă asupra naturii juridice a H.G. nr. 979/2009, care are natura unui act administrativ individual, nefiind întemeiate criticile recurentei, care contestă acest aspect.

De altfel, în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că hotărârea de atestare a apartenenţei unor bunuri la domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale este un act administrativ cu caracter individual, emis în aplicarea art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia (articol, în prezent, abrogat).

Aşa fiind, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În cauză, reiese cu evidenţă că, prin Adresa nr. x/08.02.2018 emisă de intimatul-pârât UAT Municipiul Adjud, ce i-a fost comunicată la 09.02.2018, recurenta-reclamantă a luat cunoştinţă despre H.G. nr. 979/2009 privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Municipiului Adjud.

Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în termen de 6 luni.

Nerespectarea acestui termen pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ atrage prescrierea (stingerea) dreptului material la acţiune, cu consecinţa respingerii corespunzătoare a cererii de chemare în judecată.

Formularea acţiunii în contencios administrativ la data de 05.12.2018 este în mod evident făcută cu depăşirea termenului anterior menţionat, aşa încât în mod corect instanţa de fond, pe acest temei, a respins acţiunea reclamantei.

4.3. Prin urmare, neputându-se reţine criticile recurentei-reclamante S.C. A. S.A. Adjud, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.A. împotriva sentinţei nr. 57 din 20 martie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.