Public sector salary classification dispute; nullity of cassation appeal for failure to cite specific grounds for casation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal null, thereby allowing the Court of Appeal's decision to stand; consequently, the lower court's dismissal of the action as lacking object remained in force. The dispute involved seven plaintiffs challenging a prosecutor's office decision that rejected their contestation regarding their classification and salarization under Law No. 153/2017, where the first-instance court had previously dismissed the case on the grounds that a subsequent administrative decision had modified the contested annexes, rendering the original decision ineffective. The decisive legal basis was the procedural requirement that appeals (recurs) to the High Court must specifically invoke grounds for cassation under Article 488(1) of the Code of Civil Procedure; because the appellants merely reiterated their initial claims without concretely criticizing the first-instance judgment's legal reasoning, the Court found the appeal failed to meet the mandatory substantive motivation requirements of Article 486(1)(d) and Article 489(2) of the Code of Civil Procedure, resulting in its nullity.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 483 alin. (3) din C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ; Public sector salary classification dispute; nullity of cassation appeal for failure to cite specific grounds for casation: Intimatul-pârât Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pe considerentul că motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată, la data de 30.05.2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A., B., C., D., E., F. şi G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, anularea Hotărârii nr. 5/16.03.2018 emise de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 7/02.02.2018, cu consecinţa anulării acestei decizii şi a emiterii unei noi decizii de încadrare şi salarizare cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
1.2. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 390 din 4 februarie 2019, Curtea a respins acţiunea reclamantelor, ca rămasă fără obiect, reţinând că, prin Decizia nr. 24/06.03.2018 emisă de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, au fost modificate anexele 1-4 ale Deciziei nr. 7/02.02.2018, fiind stabilite pentru reclamante alte indemnizaţii începând cu 01.01.2018, astfel că Decizia nr. 7/2018 nu mai produce niciun efect.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe, reclamantele A., B., C., D., E., F. şi G. au formulat recurs, solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
În susţinerea recursului, recurentele-reclamante au reprodus conţinutul acţiunii introductive de instanţă.
3. Apărările intimatului-pârât
Intimatul-pârât Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pe considerentul că motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
4. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Astfel, instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
4.1. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).
Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
4.2. Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recurentele-reclamante A., B., C., D., E., F. şi G. nu au înţeles să invoce niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor în reglementarea motivelor de casare.
Recurentele-reclamante s-au limitat la a reitera aspectele prezentate în cuprinsul acţiunii introductive de instanţă, fără, însă, a se referi la soluţia primei instanţe, care a respins acţiunea, ca rămasă fără obiect.
Astfel, Înalta Curte constată că recurentele-reclamante nu şi-au circumstanţiat în niciun mod criticile, în sensul invocării unuia dintre cazurile prevăzute la punctele 1-8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar alegaţiile lor nu combat în niciun fel legalitatea hotărârii instanţei de fond.
O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că excepţia invocată de intimatul-pârât este întemeiată, devenind aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de A., B., C., D., E., F. şi G. împotriva sentinţei nr. 390 din 4 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.