Insurance guarantee fund liability for insurer bankruptcy claims and mandatory pre-litigation documentation completion requirements

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 01.03.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 12775/20.02.2018 emise de pârât, obligarea pârâtului la plata sumelor de 3.915,05 RON şi 2.725,96 euro, echivalent în RON la data plăţii, cu titlu de despăgubire, şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor sume, până la data efectivă a plăţii, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 312 din 30 ianuarie 2019, Curtea a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru efecutarea unei expertize tehnice auto, iar, în subsidiar, rejudecarea pe fond şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

După ce a prezentat situaţia de fapt, a arătat recurenta-reclamantă că, potrivit art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, dispoziţiilor Normei ASF 16/2015 şi art. 23 din Legea nr. 503/2013, Fondul de Garantare a Asiguraţilor este o persoană juridică de drept public, înfiinţată de legiuitor cu rolul de a garanta plata creanţelor de asigurare în cazul falimentului unei societăţi de asigurare.

Deşi instanţa de judecată a reţinut că avizul favorabil de plată B. de către inspectorul de daună al societăţii de asigurare nu este susceptibil de a da naştere la obligaţii direct în patrimoniul FGA, instanţa a făcut o interpretare trunchiată a textelor de lege, FGA fiind chemat în proces în calitate de persoană juridică de drept public care garantează plata creanţelor către creditorii persoane fizice/juridice, aşa cum sunt definiţi în textele legale invocate.

Potrivit art. 4 lit. b) pct. iii din Legea nr. 213/2015, "creditor de asigurări poate fi şi persoana păgubită (în cazul asigurării de răspundere civilă), adică persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă".

Rezultă, astfel, că nu se pune problema unei subrogări în drepturile şi obligaţiile asigurătorului faţă de care s-a deschis procedura falimentului, ci de garant al creditorului de asigurări.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul de daună deschis la C. S.A., dosar preluat de FGA, societatea avea deja, la data deschiderii procedurii falimentului, calitatea de creditor de asigurări şi, mai mult, dosarul de daună primise aviz favorabil de plată, fiind propuse la plată şi nu în baza unui email transmis către societate, ci chiar în procedura privind instrumentarea dosarului de daună derulată de către asigurător.

Din economia art. 13 din Norma ASF 16/2015 şi art. 14 din Legea nr. 213/2015, rezultă o distincţie clară după cum la data deschiderii procedurii falimentului exista sau nu un dosar de daună deschis pentru evenimentul generator de prejudiciu, între momentul naşterii dreptului de creanţă, anterior sau ulterior hotărârii de deschidere a falimentului, şi procedura care trebuia urmată de către creditorul în asigurări funcţie de momentul naşterii acestui drept.

Creanţa sa este o creanţă anterioară hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, adresându-se asigurătorului S.C. C. S.A., asigurător care, urmare a avizării de daună, a procedat la deschiderea dosarului de daună, dosar care a fost preluat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor în urma deschiderii procedurii falimentului.

Având în vedere faptul că evenimentul generator de prejudiciu s-a produs anterior deschiderii falimentului, că a avizat dauna şi urmare a acestei avizări a fost deschis un dosar de daună, în calitate de persoană prejudiciată şi de creditor de asigurări nu mai avea obligaţia de a urma procedura prealabilă.

Legiuitorul când a reglementat procedura prealabilă a avut în vedere momentul în care s-a născut creanţa în asigurări, făcând distincţie după cum creanţa era cunoscută sau nu de asigurător/reasigurător şi/sau de Fond, de vreme ce art. 13 alin. (6) al Legii nr. 213/2015 reglementează termenul de prescripţie de 5 ani pentru valorificarea dreptului la acţiune împotriva Fondului.

Un asemenea termen nu şi-ar mai produce niciun efect pentru situaţia în care orice creditor în asigurări, indiferent de momentul naşterii dreptului de creanţă, are obligaţia de a formula o cerere către Fond în termenul de 90 de zile invocat de Fond.

Întrucât avea deja o creanţă la data deschiderii procedurii falimentului C. S.A., care rezulta dintr-un dosar de daună ulterior preluat de către FGA, nu sunt incidente dispoziţiile art. 15 din Norma ASF nr. 16/2015 în ceea ce priveşte deschiderea şi instrumentarea dosarului de daună, cu atât mai mult cu cât, preluând dosarul de daună, pârâtul avea în cuprinsul acestuia toate documentele şi informaţiile necesare.

Pe de altă parte, se pune problema în ce măsură aceste înscrisuri suplimentar solicitate erau edificatoare în soluţionarea cererii de plată, de vreme ce pârâtul avea facturile care să ateste valoarea pagubei, dovada achitării acestora şi cunoştea care sunt rperele avariate.

Aşadar, solicitarea pârâtului de a comunica anumite înscrisuri este una pur formală, pentru că a avut la dosarul de daună toate informaţiile şi documentele necesare pentru a onora la plată cererea formulată de societate.

A depus la dosar documentele care atestă întinderea pagubei, iar pârâtul avea la dispoziţie programe D. şi B. prin care putea proceda la verificarea facturii emise de E. S.R.L., astfel că instanţa de fond a prnunţat o hotărâre cu aplicarea eronată a normelor de drept material, transformându-se într-un simplu contabil al solicitărilor FGA, fără a verifica în concret dacă pârâtul nu putea, în lipsa unei traduceri şi a unui deviz, să cuantifice întinderea pagubei.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat.

4.1. Referitor la plata ratelor restante scadente, aferente contractului de asigurare Casco şi poliţei nr. x/13.07.2015, prima instanţă a apreciat că obligaţia de a depune dovada achitării ratelor de primă nr. 2-12, în cuantum de 164,77 euro fiecare, excedează documentaţiei necesare în vederea analizării cererii de plată formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Considerentele instanţei nu au fost contestate de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, care nu a înţeles să formuleze recurs, astfel încât nu se impune analiza legalităţii hotărârii atacate sub acest aspect.

4.2. Înalta Curte nu poate reţine criticile recurentei-reclamante, neputându-se constata interpretarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material în ceea ce priveşte hotărârea atacată sub aspectul obligaţiei reclamantei de completa dosarul de daună.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor,

"Art. 14. - (1) În vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi.

(2) Cererea-tip de plată prevăzută la alin. (1) se formulează în scris de către potenţialul creditor şi se depune direct la sediul Fondului sau prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poşta electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Odată cu cererea-tip de plată, persoana respectivă anexează înscrisurile justificative, în copie legalizată, din care să rezulte cu exactitate cuantumul sumelor solicitate.

(3) În cazul imposibilităţii de prezentare a înscrisurilor justificative în copie legalizată, creditorul de asigurări poate prezenta fie copii ale acestora, fie o declaraţie pe propria răspundere, în sensul susţinerii acestor documente justificative. În cerere se va preciza motivul imposibilităţii depunerii lor în copie legalizată. Aceste documente vor fi verificate cu evidenţele preluate de Fond de la asigurătorul aflat în faliment.

(4) În cerere se vor menţiona, în principal, următoarele elemente: natura creanţei, momentul naşterii sale şi cuantumul sumei pretinse, dacă există vreun privilegiu ori o garanţie reală în ceea ce priveşte creanţa, precum şi care sunt bunurile acoperite de asigurare.

(5) Cererea, precum şi actele şi informaţiile solicitate potrivit alin. (2) - (4) se depun în limba română; în cazul în care sunt redactate într-o limbă de circulaţie internaţională, acestea se depun însoţite de traducerea autorizată conform legii."

De asemenea, conform art. 16 din aceeaşi lege,

"Art. 16. - În toate cazurile în care consideră că este necesar, comisia specială poate solicita petenţilor completarea documentaţiei şi/sau precizarea ori furnizarea de informaţii suplimentare cu privire la cererea de plată a acestora. Informaţiile solicitate se transmit comisiei, sub sancţiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia."

4.3. În raport cu aceste dispoziţii legale, nu pot fi reţinute alegaţiile recurentei-reclamante în sensul că, în calitate de persoană prejudiciată şi de creditor de asigurare, nu ar mai fi avut obligaţia de a urma procedura prealabilă pentru că Fondul de Garantare a Asiguraţilor ar fi avut toate documentele şi informaţiile necesare din dosarul de daună preluat de la asigurătorul aflat în faliment.

Prin decizia de respingere a cererii de plată, nu s-a contestat calitatea sa de creditor de asigurare, iar faptul că Fondul de Garantare a Asiguraţilor a preluat dosarul de daună de la asigurătorul aflat în faliment nu o scutea de obligaţia de a depune actele solicitate de lege în dovedirea cererii de plată.

Astfel, potrivit art. 14 alin. (2) şi (3) anterior citat, documentele justificative, din care să rezulte cu exactitate cuantumul sumelor solicitate, era necesar a fi anexate cererii-tip de plată, urmând ca aceste documente să fie verificate cu evidenţele preluate de Fond de la asigurătorul aflat în faliment.

Prin urmare, independent de faptul că Fondul preia dosarele de daună de la asigurătorul aflat în faliment, persoana care pretinde un drept de creanţă are obligaţia de a depune înscrisurile justificative odată cu cererea-tip de plată, aceste înscrisuri urmând a fi verificate cu cele aflate în evidenţele Fondului.

De asemenea, potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol, actele se depun în limba română sau, în cazul în care sunt redactate într-o limbă de circulaţie internaţională, însoţite de traducere autorizată conform legii.

În cauză, Comisia specială din cadrul FGA, în vederea soluţionării cererii de plată, a apreciat necesar a fi completată documentaţia depusă de recurenta-reclamantă, solicitându-i, prin Notificarea nr. x/28.11.2017, să depună dovada achitării ratelor nr. 2-12, traducerea legalizată a facturii de reparaţie nr. 4612/10.02.2016, dovada plăţii facturii şi devizul detaliat aferent facturilor emise de E. S.R.L. din 31.05.2016.

Art. 16 din Legea nr. 213/2015 prevede că informaţiile solicitate se transmit comisiei în cel mult 10 zile de la data primirii solicitării, sub sancţiunea respingerii cererii.

Or, aspect neconstat, recurenta-reclamantă nu a B. curs solicitării de completare a documentaţiei anexate cererii-tip de plată, astfel că în mod legal prima instanţă a constatat că dosarul de daună nu a fost complet, confirmând, sub acest aspect, legalitatea Deciziei nr. 12775/20.02.2018 de respingere a cererii de plată formulate de recurenta-reclamantă.

4.4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reţinând că soluţia primei instanţe reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 312 din 30 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.