Salaries for IT specialists in public prosecution: Valuing professional seniority rather than judicial rank for base pay

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 19.11.2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov nr. 9/24.10.2018, anularea Deciziei nr. 105/03.09.2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, emiterea unei noi decizii avându-se în vedere art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 207/2018, art. 17 din secţia 4 a Capitolului VIII din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1) şi (2) din Secţiunea 6 a aceluiaşi capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din Anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, în integralitatea lui (salarii de bază conform indemnizaţiilor de încadrare pentru procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu recunoaşterea vechimii în funcţia de specialist IT în cadrul parchetului) şi obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit solicitării menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, actualizat cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1195 din 27 martie 2019, Curtea a respins, ca nefondată, acţiunea reclamanţilor.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii au formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe fond, anularea Deciziei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov nr. 105/03.09.2018, obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare prin care să stabilească salariul de bază conform indemnizaţiei de încadrare pentru funcţia de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu luarea în considerare a vechimii în funcţia de specialist IT în cadrul parchetului şi obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre venitul calculat conform celor menţionate anterior şi venitul efectiv încasat, actualizată cu indicele de inflaţie, şi la plata dobânzii legale aferente, începând de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

Recurenţii-reclamanţi au invocat interpretarea şi aplicarea greşită a disp. art. 17 şi 22 - Secţiunea 6, Cap. VIII, Anexa V din Legea nr. 153/2017 şi art. 120 din Legea nr. 304/2004, republicată.

În argumentarea recursului, recurenţii-reclamanţi susţin că specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor beneficiază de aceleaşi drepturi salariale cu specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar salariile acestora din urmă sunt prevăzute în Anexa V - Cap. I, lit. B), nr. crt. 4.

Astfel, salariul de bază al recurenţilor-reclamanţi, specialişti IT, a fost stabilit în mod greşit prin raportare la grila de salarizare pentru funcţia cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcţie de 0-3 ani, deşi grila de salarizare nu conţine o astfel de limitare.

În ceea ce priveşte considerentele sentinţei atacate, în sensul că nr. crt. 4, lit. B), Cap. I din Anexa V a Legii nr. 153/2017 se aplică împreună cu nota anexată tabelului de calcul al salariilor, care defineşte vechimea în funcţie în sensul vechimii în funcţia de procuror, judecător, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie, categorii din care specialiştii IT nu fac parte, recurenţii-reclamanţi consideră că acestea excedează cadrului normativ incident.

Norma juridică din art. 120 din Legea nr. 304/2004 republicată este o normă de trimitere la dispoziţiile Anexei V a Legii nr. 153/2017, astfel încât se aplică specialiştilor, prin similitudine, deşi este evident că aceştia nu au calitatea de procuror/judecător, astfel că legiuitorul nu a avut în vedere ca specialistul să aibă vreuna dintre aceste calităţi, pentru a i se stabili salariul de bază şi a i se acorda vechimea în funcţie a acestora.

Având în vedere categoria profesională din care fac parte recurenţii-reclamanţi, în ceea ce priveşte vechimea în funcţie, sunt aplicabile prevederile Notei nr. 1 de la Cap. II, potrivit cărora prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţii auxiliare de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor.

Salarizarea recurenţilor-reclamanţi nu ţine seama de vechimea în funcţie a fiecărui specialist IT şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, principii generale reglementate de Legea nr. 153/2017.

Astfel, art. 17 din Secţiunea 4, Cap. VIII, Anexa V din Legea nr. 153/2017, prevede că salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate [...] se stabilesc pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcţia deţinută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum şi de nivelul instanţei sau al parchetului, după caz.

Cu privire la Nota de fundamentare nr. x/27.08.2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a stat la baza Deciziei nr. 173/2018a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, recurenţii-reclamanţi arată că, în cuprinsul său, se invocă legislaţia anterioară şi nu dispoziţiile în vigoare.

3. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte, analizând motivele de casare invocate de recurenţii-reclamanţi, constată incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sentinţa atacată fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 120 din Legea nr. 304/2004 republicată, art. 17 din Secţiunea 4, Cap. VIII, Anexa V din Legea nr. 153/2017 şi art. 22 din Secţiunea 6, Cap. VIII, Anexa V din Legea nr. 153/2017.

4.1. Prin actele administrative a căror anulare s-a solicitat în prezenta cauză, s-au stabilit drepturile salariale cuvenite reclamanţilor, începând cu data de 23.07.2018, prin raportare la grila de salarizare pentru funcţia de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcţie de 0-3 ani, fără a se lua în considerare vechimea în specialitate.

Prima instanţă a respins acţiunea formulată de reclamanţi, reţinând, în esenţă, că specialiştii IT, deşi sunt asimilaţi din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcţia de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variaţiile salariului de bază, în funcţie de indemnizaţia stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" şi gradaţiilor corespunzătoare acesteia, întrucât deţin vechime "0", în sensul notei de la Cap. I, lit. B), nejustificând acumularea de vechime în funcţiile de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie", singurele relevante pentru observarea şi a celorlalte grile de la Cap. I lit. B) nr. crt. 4, anume rândurile normative pentru "3-5 ani", "5-10 ani", "15-20 ani", "peste 20 ani".

Potrivit dispoziţiilor art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004 republicată, specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare, beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, stabilite potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Conform art. 22 alin. (1) din Secţiunea 6 Cap. VIII, Anexa V a Legii nr. 153/2017, salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la Cap. I lit. B), nr. crt. 4.

De asemenea, dispoziţiile art. 17 din Secţiunea 4, Cap. VIII, Anexa V din Legea nr. 153/2017 prevăd că "salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate [...] se stabilesc pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcţia deţinută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate [...]".

Aşadar, prevederile legale sus-menţionate stabilesc că salariile de bază pentru specialiştii IT sunt prevăzute în Anexa V, Cap. I, lit. B), nr. crt. 4, iar salariul de bază cuprinde şi vechimea în specialitate.

La Cap. I, lit. B), nr. crt. 4 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 este prevăzut salariul de bază pentru un procuror cu grad de judecătorie, diferenţiat în raport de vechimea în funcţie de la 0-3 ani, până la peste 20 ani.

Intimatul-pârât a înţeles să aplice grila prevăzută la lit. B), nr. crt. 4, însă nu a ţinut seama de vechimea în specialitate, încadrând personalul format din specialiştii IT la vechime de "0-3 ani".

Atât instanţa de fond cât şi intimatul-pârât au considerat că prin "vechime în funcţie" se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie şi, întrucât specialiştii IT nu au vechime în funcţia de procuror, în speţă, aceştia nu pot beneficia decât de vechime în funcţie "0-3 ani".

Interpretarea textelor legale incidente este greşită şi conduce, în concret, la aplicarea acestora în contradicţie cu scopul normei analizate.

Astfel, salariul de bază al specialiştilor IT este compus, pe lângă alte elemente şi din vechimea în specialitate.

Interpretând normele legale incidente în sensul inexistenţei unei vechimi în funcţia de procuror şi limitarea încadrării acestora doar la nivelul "0-3 ani", se realizează o restrângere nepermisă a incidenţei normei de trimitere existentă la art. 22 alin. (1), Cap. VIII, Anexa V din Legea nr. 153/2017.

Este evident că referirea la vechimea în funcţia de judecător/procuror este aplicabilă la calcularea salariului de bază pentru aceste categorii profesionale.

În privinţa specialiştilor, în speţă, specialişti IT, dispoziţiile legale sus-menţionate vorbesc de "vechime în specialitate", astfel că salariul de bază are în vedere întreg Cap. I, lit. B), nr. crt. 4, în funcţie de acumularea vechimii.

Înalta Curte consideră că interpretarea oferită de prima instanţă ar conduce la nevalorificarea vechimii în specialitate, deşi spiritul Legii nr. 153/2017 este în sensul diferenţierii salarizării şi în funcţie de vechime.

Dacă specialiştii IT nu pot accede în funcţia de procuror, se cere totuşi a se clarifica motivul pentru care aceştia pot fi totuşi încadraţi la nivelul "0-3 ani", deşi au doar vechime în specialitate IT.

În concluzie, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile aduse hotărârii primei instanţe în ceea ce priveşte vechimea în specialitate.

4.2. Şi capătul de cerere vizând actualizarea cu indicele de inflaţie a drepturilor salariale se impune a fi admis, pentru că această actualizare are drept finalitate păstrarea drepturilor salariale la valoarea reală din momentul la care ar fi trebuit achitate.

Referitor la actualizarea drepturilor salariale cu dobânda legală, Înalta Curte reţine că, fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate şi prin dispoziţiile speciale ale art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii în vigoare la data introducerii acţiunii, potrivit cu care "întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului."

Nu în ultimul rând, se constată că aceste aspecte au fost analizate în cuprinsul Deciziei nr. 2 din 17 februarie 2014 referitoare la recursul în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi art. 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 3 iunie 2014.

Astfel, instanţa de control judiciar, fără a relua considerentele avute în vedere în cursul deciziei, reţine că Înalta Curte - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul că "pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011."

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru cele reţinute anterior, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va admite recursul formulat de recurenţii-reclamanţi, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite acţiunea reclamanţilor, va anula actele atacate şi va obliga pârâtul la emiterea unei noi decizii de salarizare, începând cu 23.07.2018, cu luarea în considerare a vechimii în funcţia de specialist IT şi la plata diferenţei dintre venitul calculat conform prezentei decizii, actualizată cu indicele de inflaţie, şi la plata dobânzii legale, de la data scadenţei venitului lunar şi până la data plăţii efective.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 1195 din 27 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, admite acţiunea reclamanţilor.

Anulează Hotărârea Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov nr. din 9 din data de 24.10.2018 şi Decizia nr. 105/03.09.2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.

Obligă pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov la emiterea unei noi decizii de salarizare pentru reclamanţi, începând cu 23.07.2018, cu luarea în considerare a vechimii în funcţia de specialist IT.

Obligă pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov la plata diferenţei dintre venitul calculat conform prezentei, actualizată cu indicele de inflaţie, şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar şi până la data plăţii efective.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.