Prescription interruption voided by prior perimare in administrative challenge to financial correction notice

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea primei instanţe

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.04.2018, sub nr. x/2018, reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman-Ministerul Educaţiei Naţionale, suspendarea şi anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru Programele Operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x/04.08.2016 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.08.2016 emise de pârâtă, ce i-au fost comunicate la 17.08.2016 şi prin care s-a constatat şi imputat suma de 70.645,75 RON ca fiind cheltuială neeligibilă.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 55 din 19 martie 2019, Curtea a admis acţiunea, a anulat Adresa nr. x/04.08.2016 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.08.2016 emise pârât.

A suspendat executarea actelor administrative până la soluţionare definitivă şi irevocabilă a cauzei.

A respins excepţia tardivităţii acţiunii invocată de pârâtă.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman-Ministerul Educaţiei Naţionale a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce priveşte soluţia primei instanţe de respingere a excepţiei tardivităţii acţiunii, susţinând că instanţa a aplicat greşit şi a interpretat eronat dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 2539 alin. (2) C. civ.

A arătat că art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, lege specială faţă de C. civ., indică un termen de prescripţie de 6 luni pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ, iar, pentru motive temeinice, un termen de 1 an, calificat drept termen de decădere.

Efectul prescrierii dreptului la acţiune este stingerea acestuia, odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal stingându-se şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii.

Ipoteza art. 2539 C. civ. nu face referire la întreruperea termenului de prescripţie, în cauză fiind vorba de o hotărâre prin care nu se sancţionează tocmai promovarea unei acţiuni după împlinirea termenului de prescripţie.

Decăderea reprezintă sancţiunea procesuală ce constă în pierderea dreptului privitor la declararea unei căi de atac sau la îndeplinirea unui alt act de procedură, neexercitat în termenul prescris de lege.

De asemenea, şi analiza situaţiei prin prisma C. civ. este eronată, instanţa interpretând greşit dispoziţiile art. 2539 alin. (2) C. civ., care prevede că prescripţia nu este întreruptă dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă, şi că prescripţia este considerată întreruptă dacă reclamantul introduce, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, o nouă cerere.

Aşadar, legiuitorul a prevăzut expres şi limitativ întreruperea prescripţiei doar în caz de respingere sau de anulare a cererii, nu şi în cazul perimării, soluţie care este menită a sancţiona conduita pasivă sau de tergiversare a actului de justiţie, din moment ce perimarea operează ca urmare a rămânerii în nelucrare mai mult de 6 luni a cererii de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte soluţia pe fondul acţiunii, recurentul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., apreciind că instanţa a încălcat obligaţia de motivare a sentinţei şi, respectiv, că a interpretat greşit normele de drept material.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A susţinut că se afla în interiorul termenului de 6 luni în care putea contesta actul administrativ 6833/2016, întrucât termenul de prescripţei fusese întrerupt prin conduita sa activă, pentru că în permanentă a contestat actul administrativ menţionat.

Pe fond, a apreciat că hotărârea este legală şi temeinică, impunându-se respingerea recursului.

4. Decizia instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentul-reclamant şi cu apărările formulate de intimatul-pârât, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este fondat.

4.1. Intimatul-reclamant Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/04.08.2016 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.08.2016.

Aspect necontestat, actele menţionate i-au fost comunicate la 17.08.2016.

La data de 17.01.2017, Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila a formulat acţiune prin care a solicitat suspendarea şi anularea acestor acte ce a format obiectul Dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 211 din 17 octombrie 2017, Curtea a constatat acţiunea perimată.

4.2. La data de 17.04.2018, Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila a formulat o nouă acţiune prin care a solicitat suspendarea şi anularea aceloraşi acte, acţiune ce face obiectul prezentului dosar, nr. x/2018

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 55/2004, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ individual este de 6 luni de la -data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, -data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii, -data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii, -data expirării termenului de 30 de zile de la înregistrarea cererii (art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004).

Potrivit alin. (2) al art. 11, cererea poate fi introdusă, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.

Instanţa de fond, soluţionând excepţia tardivităţii acţiunii invocată de pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman-Ministerul Educaţiei Naţionale, a constatat că termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este un termen de prescripţie, apreciind că îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 2539 alin. (2) C. civ. referitoare la întreruperea termenului de prescripţie.

4.3. Înalta Curte constată, însă, că aprecierea primei instanţe cu privire la excepţia tardivităţii reflectă interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente, în raport cu circumstanţele de fapt ale cauzei.

Potrivit art. 2539 alin. (2) C. civ.,

"(2) Prescripţia nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenţie în procedura insolvenţei sau a urmăririi silite a renunţat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiţia însă ca noua cerere să fie admisă."

În cauză, prima cerere de chemare în judecată a reclamantului Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila a fost constatată ca perimată, prin sentinţa civilă nr. 211 din 17 octombrie 2017.

Perimarea are o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată. Excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul acesteia este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a justiţiei.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Astfel, nu pot fi reţinute susţinerile intimatului-reclamant Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila în sensul că ar fi avut o conduită activă în ceea ce priveşte contestarea actelor administrative ce fac obiectul acţiunii.

De asemenea, principalul efect al perimării judecăţii constă în repunerea părţilor în situaţia juridică anterioară introducerii cererii în baza căreia activitatea judiciară a fost pornită.

Ca urmare, actele de procedură întocmite până la data perimării judecăţii se consideră lipsite de orice efect şi, dacă prin perimarea judecăţii a fost stins procesul în timp ce se afla în faţa primei instanţe, perimarea şterge şi efectul întreruptiv al prescripţiei extinctive obţinut prin introducerea cererii de chemare în judecată.

Reţine instanţa de control judiciar că legiuitorul a exclus de la întreruperea termenului de prescripţie situaţia în care prima cerere a fost perimată, pentru că, drept efect al perimării, partea interesată va putea introduce o nouă acţiune, însă, numai dacă între timp dreptul la acţiune nu s-a prescris.

Contrar aprecierilor instanţei de fond, în niciun caz dispoziţiile tezei a doua din articolul 2539 alin. (2) C. civ. nu pot fi interpretate în sensul că reclamantul nediligent poate obţine o întrerupere a termenului de prescripţie, prin formularea succesivă a unei cereri identice, după ce, anterior, a lăsat prima cerere să se perime.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată că prezenta acţiune, promovată după expirarea termenului de prescripţie de 6 luni, este tardivă.

4.4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul şi, în rejudecare, va respinge acţiunea reclamantului ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva sentinţei nr. 55 din 19 martie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea reclamantului Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.