Dismissal of appeal upholding mandatory litigation costs against party abandoning claim after service of claim

Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin decizia nr. 4237/21.08.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea la judecata plângerii formulate de petenta A. S.R.L., împotriva Deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor nr. 1776/C2/2091 din data 26.06.2018, în contradictoriu cu intimatele U.M Bucureşti - Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti şi B. S.R.L

La data de 21.09.2018, intimata S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 4237 pronunţate la data de 21.08.2018, hotărâre judecătorească prin care instanţa a luat act de renunţarea la judecată a plângerii împotriva Deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor nr. 1776/C2/2091/26.06.2018, arătând că instanţa de judecată a omis să se pronunţe asupra cererii de obligare a petentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.765,87 RON (cu TVA) conform factură serie xhir 1909 din data de 20.08.2018, depusă la dosar, reprezentând onorariu de avocat, deşi acest lucru fusese solicitat în şedinţă publică la termenul din data de 21.08.2018 şi reţinut ca atare în decizia nr. 4237/21.08.2018, la pag. 1, alin. (7).

2. Soluţia instanţei de fond

Prin decizia civilă nr. 5545 din data de 22 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii formulării cererii de completare a dispozitivului, a admis cererea de completarea a dispozitivului sentinţei civile nr. 4237/21.08.2018, formulată de către intimatul B. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul U.M Bucureşti -Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti şi cu petentul A. S.R.L. şi a obligat petenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4765,87 RON, reprezentând onorariu de avocat.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 5545 din data de 22 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta A. S.R.L. invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 451 alin. (2) şi art. 406 alin. (3) C. proc. civ.

Recurenta a susţinut că instanţa de fond a intrepretat dispoziţiile art. 406 alin. (3) cu un formalism excesiv, acestea nefiind circumstanţiate în funcţie de situaţia specifică acestui proces(proces însemnând şi etapa contestaţiei, nu numai ce a plângerii dedusă judecăţii Curii de Apel Bucureşti).

Nu poate fi reţinut faptul că doar pe baza actelor procesuale din prezenta etapă procesuală poate fi analizată culpa procesuală a părţlor, de vreme ce chiar din interpretarea teleologică a prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că circumstanţele cauzei nu se rezumă la etapa procesuală, ci la întraga cauză dedusă judecăţii.

Recurenta a mai arătat că argumenetele care au stat la baza soluţiei asupra acestor cheltuieli de judecată au fost practic limitate la finalitatea de a constitui o sancţiune procedurală pentru petenta, care a declanşat litigiul pe rolul Curţii de Apel Bucureşti tocmai ca efect al procedurii judiciare demarate de B. în faţa CNSC. Ca atare, Curtea de Apel Bucureşti nu a luat în considerare absolut deloc motivele formulării plângerii şi apoi a celor ce justifică renunţarea la judecata acesteia.

În final, recurenta a arătat că, fără a lua în considerare faptul că plângerea sa a reprezentat doar o reacţie de conservare a drepturilor sale faţă de o contestaţie şicanatoare depusă de B. şi o decizie emisă de CNSC care în final a condus la declararea ca şi câştigătoare a proceduii a A., instanţa de fond a apreciat că onorariul de avocat solicitat nu se impune nici măcar a fi redus, deşi singurul act procesual redactat de către avocatul B. în cauză(întâmpinarea), o fost aproape identic cu contestaţia B. ce a făcut obiectul dosarului CNSC.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata B. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Examinând motivele de recurs invocate şi dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:

În faţa Curţii de Apel Bucureşti, recurenta - reclamantă a renunţat la judecata cererii de chemare în judecată a pârâţilor B. S.R.L. şi U.M Bucureşti -Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti, după comunicarea cererii de chemare în judecată acestora, dovadă fiind şi faptul că intimata-pârâtă B. S.R.L. a formulat întâmpinare.

Cum renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, prima instanţă era obligată să o oblige pe reclamanta-recurentă la plata cheltuielilor de judecată în condiţiile în care intimata-pârâtă a solicitat acest lucru, date fiind prevederile art. 406 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd că instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

Dispoziţiile art. 406 alin. (3) C. proc. civ. au caracter imperativ şi obligă instanţa, în cazul în care renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, să îl oblige pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut, la solicitarea acestuia, acest text de lege neprevăzând necesitatea analizării culpei în declanşarea procesului, aşa cum prevăd dispoziţiile de drept comun din materia acordării cheltuielilor de judecată, existenţa culpei reclamantului rezultând implicit din textul legal invocat mai sus.

Cum culpa procesuală a reclamantului este prezumată de lege prin simplul fapt al renunţării la judecată, dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, prima instanţă nu era obligată să analizeze culpa procesuală în raport cu etapele parcurse în procedura desfăşurată în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, potrivit Legii nr. 101/2016, şi nici motivele pentru care recurenta-reclamantă a formulat plângerea ce face obiectul prezentei cauze.

În ceea ce priveşte aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că textul legal recunoaşte instanţei prerogativa de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse.

Având în vedere criteriile legale indicate în conţinutul normei, Înalta Curte constată că, instanţa de fond, în mod corect nu a redus cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, constatând că există o proporţionalitate între acest cuantum, pe de o parte şi complexitatea cauzei, activitatea desfăşurată de avocat, pe de altă parte, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Această soluţie este în acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, aceasta considerând cu privire la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, că "acestea urmează să fie recuperate de partea care a câştigat procesul, numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil, având în vedere rolul judecătorului în desfăşurarea procesului, care îi oferă posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexităţii cauzei şi muncii depuse de avocat (cauza Nielsen si Johnsen împotriva Norvegiei, cauza Pârcalab împotriva României, cauza Almeida, Garret si alţii contra Portugaliei).

Prin urmare, Înalta Curte constata ca soluţia instantei de fond este una legală şi temeinică, aceasta făcând o corectă aplicare atât a normelor cuprinse în art. 451 alin. (2) cât şi în art. 406 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 5545 din 22 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2021.