Reinstatement of guarantee after definitive rejection of suspension of execution of fiscal acts.

Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 03.08.2018, reclamanta A. S.A. a solicitat restituirea cauţiunii în cuantum de 53583,19 RON, consemnată cu Ordinul de Plată nr. x din data de 16.05.2017, achitată la B. pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării silite ce a făcut obiectul prezentului dosar.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din data de 30 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea şi a dispus restituirea către depunător a cauţiunii în sumă de 53583,19 RON, achitată cu OP nr. x/16.05.2017 emis de B..

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierii din data de 30 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta - pârâtă a susţinut că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită prevederilor art. 1064 C. proc. civ., arătând că deşi, cererea de suspendare a executării a fost respinsă de către Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 2637/27.06.2017, rămasă definitivă prin decizia nr. 968/08.03.2018, fondul cauzei pentru care s-a depus cauţiunea nu a fost soluţionat definitiv.

Recurenta a precizat că fondul cauzei îl constituie cererea de anulare a deciziilor fiscale comunicate prin adresa nr. x/17.03.2017, cerere care face obiectul dosarului nr. x/2017, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, cu termen de judecată la data de 01.02.2019.

În concluzie, având în vedere faptul că fondul litigiului în care a fost consemnată cauţiunea nu a fost soluţionat definitiv, nu poate fi dispusă restituirea cauţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata - reclamantă a solicitat respingerea recursului, arătând că cererea de suspendare a executării silite, cerere în considerarea căreia a fost necesară constituirea cauţiunii, a fost respinsă definitiv, cauţiunea nu mai este necesară.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Înalta Curte, constată că, deşi recurenta-pârâtă şi-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile invocate se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta referindu-se la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv la neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de restituire a cauţiunii, considerente pentru care instanţa va analiza cererea de recurs din perspectiva acestui motiv de casare.

Potrivit dispoziţiilor art. 1064 C. proc. civ., "Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.".

Potrivit dispoziţiilor art. 1064 alin. (4) din C. proc. civ.:"(4)Dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii."

În situaţia în care cererea de suspendare pentru care a fost depusă cauţiunea a fost respinsă, se reţine că nu mai este necesar să se verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 1064 alin. (2) C. proc. civ., întrucât cererea fiind respinsă, partea adversă nu a suferit nicio pagubă şi, deci, nu se pune problema despăgubirii sale din cauţiune.

În ipoteza respingerii cererii pentru care a fost depusă cauţiunea, contrar susţinerilor recurentei-parate, nu este necesară nici îndeplinirea condiţiei privind soluţionarea printr-o hotărâre definitivă a fondului litigiului prevăzută la art. 1064 alin. (1) C. proc. civ.. În cauză, cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale comunicate cu adresa nr. x/17.03.2017 a fost respinsă de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa nr. 2637/27.06.2017, rămasă definitivă prin decizia nr. 968/08.03.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pe de altă parte, rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a soluţionat fondul cauzei este o condiţie incidentă exclusiv în situaţia în care s-a dispus suspendarea executării. În cauza de faţă, cererea de suspendare a executării actelor administrativ - fiscale a fost respinsă definitiv.

Înalta Curte apreciază că recurenta-pârâtă face o confuzie între procedura de soluţionare a cererii de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004, procedură distinctă şi urgentă, care necesită plata unei cauţiuni, potrivit prevederilor art. 278 Codul de procedură fiscală şi procedura de soluţionare a cererii de anulare a aceluiaşi act administrativ, pentru care legea nu a prevăzut obligaţia de constituire a unei cauţiuni.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, apreciind că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva încheierii din 30 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2021.