Conflict of interest for local authorities in leasing communal land despite statutory obligation and non-decisive vote

Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înaintată Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 6 octombrie 2017 şi înregistrată sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/19.09.2017 emis de pârâtă pentru motivul inexistenţei unui conflict de interese.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 29 din data de 13 februarie 2018, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea, ca nefondată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 29 din data de 13 februarie 2018 a Curţii de Apel Suceva, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclaamntul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul - reclamant a arătat că participarea sa la dezbaterea şi adoptarea HCL nr. 14/2015 şi HCL nr. 28/2015 s-a făcut în scopul îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de lege pentru punerea în valoare a pajiştilor în mod eficient şi în interesul colectivităţii locale.

Adoptarea unei hotărâri a consiliului local pentru îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege exclude existenţa conflictului de interese al consilierilor locali care au participat la deliberarea şi votarea acesteia.

De asemenea, recurentul a susţinut că votul său nu a fost decisiv în adoptarea hotărârile anterior menţionate, aşadar, chiar dacă nu ar fi participat la vot, aceste hotărâri ar fi fost adoptate.

Referitor la HCL nr. 21/23016 privind împuternicirea primarului comunei Blândeşti pentru verificarea lucrărilor efectuate pe pajiştea aparţinând domeniului priviat al comunei Blândeşti pentru verificarea lucrărilor efectuate pe pajiştea aparţinând domeniului privat al comunei Blîndeşti, în mod eronat s-a reţinut că a participat la adoptarea acesteia din moment ce la acea dată avea calitatea de primar şi nu de consilier local.

Participarea la deliberarea şi adoptarea hotărârii consiliului local prev. de art. 46 din Legea nr. 215/2001, constituie conflict de interese numai pentru consilierii locali, conform art. 77 din Legea nr. 161/2003 şi nu pentru primari.

Nu sunt îndeplinite nici cerinţele prevăzute de art. 76 din Legea nr. 161/2003 care reglementează conflictul de interese în cazul primarilor.

În cauză HCL nr. 21/2016 nu este un act administrativ emis de primar, nu este o dispoziţie emisă de primar, nu este un act juridic încheiat de primar şi nu a produs niciun folos material pentru sine, soţ ori rude de gradul I.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a invocat excepţia nulităţii recursului cu motivarea că recurentul nu a formulat veritabile critici de nelegalitate a sentinţei recurate. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În cauză, reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Raportul de evaluare nr. . x/19.09.2017, emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Prin Raportul de evaluare ce face obiectul prezentului dosar, s-a constatat existenţa unui conflict de interese în privinţa reclamantului A., reţinându-se că acesta, în calitate de consilier local şi primar: a participat şi votat H.C.L. nr. 14/25.02.2015 privind aprobarea închirierii pajiştii prin licitaţie publică, teren în suprafaţă de 542,58 ha situat în satele Blândeşti, Cherchejeni, Şoldăneşti, aparţinând domeniului privat al comunei Blândeşti; a participat şi H.C.L. nr. 28/30.04.2015 privind scăderea taxei de participare la licitaţie privind închirierea pajiştii comunale aparţinând comunei Blândeşti şi modificarea punctului 10 în caietul de sarcini; a încheiat cu Consiliul Local al comunei Blândeşti, judeţul Botoşani contractul de închiriere nr. x/12.06.2015; a participat la adoptarea H.C.L. nr. 21/08.08.2016 privind împuternicirea primarului comunei Blândeşti pentru verificarea lucrărilor efectuate pe pajiştea situate în satele Blândeşti, Cerchejeni, Şoldăneşti, aparţinând domeniului privat al comunei Blândeşti.

În urma adoptării primelor două hotărârii menţionte mai sus, recurentul a încheiat cu Consiliul Local al comunei Blândeşti, judeţul Botoşani, contractul de închiriere nr. x/12.06.2015 pentru suprafeţe de pajişti aflate în domeniul privat al comunei Blândeşti.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că o primă critică adusă hotărârii recurate constă în aceea că problema supusă dezbaterii prin primele două hotărâri aflate în discuţie era exclusiv de interes general, iar adoptarea acestor hotărâri s-a facut pentru îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege, ceea ce exclude existenţa unui conflict de interese.

Critica este nefondată.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003:

"Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative".

În temeiul art. 71 din acelaşi act normativ:

"Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public".

În cazul consilierilor locali, dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale, prevăd că:

"nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local".

Ca o detaliere a acestei interdicţii legale, în art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali se arată:

"(1) Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă.(3) Anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei".

Prin urmare, legiuitorul nu a insittuit vreo excepţie de la interdicţia de a participa la adoptarea hotărârilor a consilierilor locali în cazul în care interesul este unul general, public al colectivităţii locale.

Este adevărat că participarea la adoptarea hotărârilor consiliului local este o obligaţie impusă de lege pentru consilierii locali, însă dispoziţiile legale prevăzute în art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003 impun fără excepţie atât obligaţiile de anunţ a interesului persoanal, cât şi neparticiparea la deliberare şi vot pe chestiunea de interes.

Nefondată este critica referitoare la faptul că votul recurentului nu a fost decisiv în adoptarea celor două hotărâri de Consiliu local, pentru că dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 215/2001, care impun interdicţia participării la vot a consilierului local care are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local sunt imperative, iar legiuitorul nu a reglementat nicio excepţie de la această interdicţie.

Înalta Curte reţine că HCL nr. 14/2015 a fost votată în unanimitate, iar HCL nr. 28/2015 a fost votată cu 8 voturi "pentru" şi 3 abţineri, cum de altfel învederează şi recurentul-reclamant, deci în cazul în care s-ar fi abţinut, nu exista pericolul ca hotărârile să nu fie adoptate şi astfel să fie încălcate interesele generale ale locuitorilor UAT Blîndeşti.

Nu pot fi primite nici susţinerile recurentului ce vizează încheierea contractului de închiriere nr. x/20215, întrucât recunoaşterea dreptului de a participa la o licitaţie publică pentru orice persoană fizică sau juridică nu este de natură a înlătura conflictul de interese.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, încheierea contractului de închiriere nr. x/12.06.2015 reprezintă un aspect de natură a confirma existenţa conflictului de interese la data discutării şi votării celor două hotărâri.

Referitor la HCL nr. 21/2016, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că recurentul în calitate de crescător de animale a beneficiat de măsurile luate de el în cadrul verificărilor efectuate la pajiştea din satele Blîndeşti, Cerchejenisi Soldăneşti, ca urmare a împuternicii primite în calitate de primar al comunei Blîndeşti. Faptul că ulterior a dispus delegarea atribuţiei respective către viceprimar nu înlătură starea de conflict de interese în care s-a aflat.

De asemenea, este nefondat şi argumentul conform căruia nu a existat niciun interes personal care să contravină intereselor generale ale locuitorilor comunei Blîndeşti, întrucât în concordanţă cu jurisprudenţa sa în interpretarea sintagmei "interes personal", Înalta Curte reţine că oricum din dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, rezultă că, determinant pentru atragerea sancţiunii conflictului de interese, este simplul fapt al posibilităţii anticipării deciziei autorităţii - nepunându-se în discuţie existenţa propriu-zisă, materializată a unui beneficiu ori a unui folos.

În acest context, autoritatea pârâtă şi instanţa de fond au reţinut în mod corect faptul că în exercitarea funcţiilor de consilier local şi de primar, recurentul avea obligaţia de a adopta o conduită preventivă de natură să îl împiedice să ajungă într-un conflict de interese şi să dea dovada unei atitudini neutre, imparţiale şi obiective faţă de interesele sale de orice natură, fiindu-i interzis să participe la luarea unei decizii în exercitarea funcţiei de autoritate, care produce anumite beneficii pentru el, rude sau alte persoane.

Pentru considerentele expuse, constatând că soluţia primei instanţe reflectă o corectă aplicare şi interpretare a normelor legale, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 29 din 13 februarie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2021.