Suspension of proceedings pending validity review of regulatory norm governing termination benefits

Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 07.11.2014, sub nr. x/2014, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând obligarea acesteia la plata sumei nete totale de 628.380 RON reprezentând indemnizaţia cuvenită la încetarea mandatului/primă pentru întreaga activitate, conform art. 6 alin. (3) lit. e) din Regulamentul CNVM nr. 4/2003, modificat prin Regulamentul nr. 4/2013; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare calculate conform O.G. nr. 13/2011 începând cu data de 30.04.2013 şi până la data introducerii acţiunii, în cuantum de 76.249,18 RON şi apoi până la data plăţii efective a sumelor datorate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 4 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare şi, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea soluţionării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, până la soluţionarea dosarului nr. x/2014 aflat pe rolul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie.

3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 4 septembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, respectiv să se constate că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru suspendarea judecării cauzei.

În motivarea recursului arată că a formulat cererea în temeiul Regulamentului nr. 4/2003 al C.N.V.M., astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 10/2010, respectiv a Regulamentului nr. 4/2013 şi a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 628.380 RON reprezentând indemnizaţie cuvenită la încheierea mandatului/primă pentru întreaga activitate, conform dispoziţiilor art. 6 alin. (3) lit. e) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 4/2003.

Arată că prin Hotărârea Parlamentului României nr. 10 din 27.03.2012 a fost numit membru al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, în funcţia de comisar pentru un mandat de 5 ani, exercitând această funcţie până la data de 29.04.2013, când C.N.V.M. şi-a încetat existenţa, fiind preluată de A.S.F., în baza O.U.G nr. 93/18.12.2012.

Conform Regulamentului nr. 4/2003, modificat prin Regulamentul nr. 10/15.04.2010 şi prin Regulamentul nr. 4/2013, art. 6 alin. (3) lit. e) prevedea că, la data încetării mandatului, membrii C.N.V.M. vor beneficia de o primă pentru întreaga activitate, reprezentând de 9 ori venitul lunar brut cel mai mare din toată perioada exercitării mandatului, plătită în sumă netă.

Precizează că în dosarul nr. x/2016, A.S.F. a solicitat anularea Regulamentului nr. 4/21.06.2007, a Regulamentului nr. 10/15.04.2010, a Ordinului nr. 22/15.04.2010 şi a Ordinului nr. 66/21.06.2007, toate emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, iar prin cererea ce face obiectul dosarului nr. x/2014, A.S.F. a solicitat anularea Regulamentului nr. 4/2013 de modificare a Regulamentului nr. 4/2003, precum şi anularea Ordinului nr. 18/27.02.2013 pentru aprobarea Regulamentului nr. 4/2013. Prin sentinţa civilă nr. 577 din 22 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, instanţa a admis excepţia tardivităţii şi a respins acţiunea formulată de ASF, sentinţa rămânând definitivă prin Decizia nr. 1233/2020 din data de 27.02.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Consideră că în mod greşit instanţa a apreciat că se impune suspendarea judecării cauzei pană la soluţionarea dosarului nr. x/2014, întrucât Regulamentul nr. 4/2013, ce face obiectul acestui dosar, nu i se aplică, deoarece şi-a început mandatul de membru în CNVM în anul 2012, înainte ca acel regulament să intre în vigoare, iar conform principiului tempus regit actum, situaţiilor juridice născute sub imperiul unei legi li se aplică legea respectivă, şi nu una ulterioară, care nu era în vigoare la data naşterii raportului juridic.

Susţine că cererea sa a fost în mod corect întemeiată pe Regulamentul nr. 4/2003, în forma în vigoare la data naşterii dreptului său, respectiv la data începerii mandatului de comisar C.N.V.M., când era în vigoare forma modificată prin Regulamentul nr. 10/2010.

Mai arată că anularea Regulamentului nr. 4/2013 nu va determina reintrarea în vigoare a Regulamentului nr. 10/2010, însă acesta a produs efecte înainte de modificare, ce au intrat în circuitul civil, unul dintre acestea fiind naşterea dreptului său la indemnizaţia cuvenită la încetarea mandatului.

Recurentul-reclamant mai arată că Regulamentul nr. 4/2013 este un act administrativ cu caracter normativ, iar art. 23 din Legea nr. 554/2004 prevede că hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile, prin care s-au anulat acte administrative cu caracter normativ, sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, astfel că, indiferent de soluţia din dosarul nr. x/2014, aceasta se va aplica numai pentru viitor, instanţa fiind obligată să aibă în vedere legea în vigoare la momentul introducerii cererii.

De asemenea, arată că dreptul de creanţă constând în indemnizaţia pentru încheierea mandatului/prima pentru întreaga activitate, prevăzută la art. 6 alin. (3) lit. c) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 4/2003, modificat prin Regulamentul nr. 4/2010, s-a născut la data încetării mandatului de comisar C.N.V.M., respectiv la data de 27.03.2012, când nu era în vigoare Regulamentul nr. 4/2013.

Prin urmare, consideră că modul de soluţionare a dosarului nr. x/2014, având ca obiect anularea Regulamentului nr. 4/2013, nu este în măsură să determine soluţia ce urmează a fi pronunţată în prezenta cauză, întrucât legea civilă nu retroactivează.

Pe de altă parte, susţine că modificările aduse prin Regulamentul nr. 4/2013 nu i se aplică şi pe motiv că acestea vizau indemnizaţia primită de către personalul angajat al C.N.V.M., şi nu indemnizaţia la care erau îndreptăţiţi membrii C.N.V.M.

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata - pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea măsurii suspendării soluţionării dosarului până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2014

Consideră în esenţă că cererea de recurs este neîntemeiată, întrucât motivele care au determinat suspendarea judecării cauzei subzistă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport cu criticile din cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, obligarea acesteia la plata sumei nete totale de 628.380 RON reprezentând indemnizaţia cuvenită la încetarea mandatului/primă pentru întreaga activitate, conform art. 6 alin. (3) lit. e) din Regulamentul CNVM nr. 4/2003, modificat prin Regulamentul nr. 4/2013, precum şi a dobânzii legale penalizatoare, calculate conform O.G. nr. 13/2011, începând cu data de 30.04.2013 şi până la data introducerii acţiunii, în cuantum de 76.249,18 RON şi apoi până la data plăţii efective a sumelor datorate.

Prin încheierea recurată în prezentul dosar, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului nr. x/2014 aflat pe rolul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, constatând că soluţionarea cauzei depinde de soluţionarea dosarului nr. x/2014 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, dat fiind faptul că în prezenta cauză este vorba de obligarea pârâtei ASF la plata indemnizaţiei cuvenite la încheierea mandatului/primă pentru întreaga activitate, conform art. 6 alin. (3) lit. e) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 4/2003, iar validitatea Regulamentului C.N.V.M. nr. 4/2013 urmează a se stabili în dosarul nr. x/2014.

Instanţa a mai reţinut că nu poate primi susţinerile reclamantului, în sensul aplicării regulamentului în forma la data începerii raportului de drept material care stă la baza cererii de chemare în judecată, întrucât acesta este un aspect ce urmează a fi tranşat cu ocazia soluţionării pe fond a cauzei.

Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe este corectă, având în vedere că dosarul nr. x/2014 are ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Autoritatea de Supraveghere Financiară, prin care aceasta, în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi intervenienta D., a solicitat: anularea Regulamentului nr. 4/2013 de modificare a Regulamentului nr. 4/2003 privind regimul şi principiile remunerării membrilor şi personalului angajat al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare; anularea Ordinului nr. 18/27.02.2013 pentru aprobarea Regulamentului nr. 4/2013 de modificare a Regulamentului nr. 4/2003 privind regimul şi principiile remunerării membrilor şi personalului angajat al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.

Cum în prezentul dosar se solicită de către reclamant acordarea indemnizaţiei cuvenite la încetarea mandatului/primă pentru întreaga activitate, în temeiul art. 6 alin. (3) lit. e) din Regulamentul CNVM nr. 4/2003, modificat prin Regulamentul nr. 4/2013, iar Regulamentul C.N.V.M. nr. 4/2013 face obiectul dosarului nr. x/2014, în sensul verificării acestuia sub aspectul legalităţii, Înalta Curte apreciază, în acord cu cele reţinute de către prima instanţă, că se impune suspendarea judecării prezentei cauze până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2014

Cu alte cuvinte, pretenţiile solicitate de către recurentul-reclamant sunt formulate în temeiul unui act a cărui legalitate face obiectul unui alt dosar, respectiv a dosarului nr. x/2014, împrejurare ce impune cu necesitate suspendarea judecării prezentei cauze până la pronunţarea cu caracter definitiv a instanţelor judecătoreşti asupra respectivului act.

În ceea ce priveşte critica recurentului cu privire la faptul că Regulamentul CNVM nr. 4/2013, ce face obiectul dosarului nr. x/2014, nu i se aplică, deoarece şi-a început mandatul de membru în CNVM în anul 2012, înainte ca acest regulament să intre în vigoare, Înalta Curte consideră că prima instanţă a apreciat în mod corect că această critică nu poate fi primită, întrucât acesta este un aspect ce urmează a fi tranşat cu ocazia soluţionării pe fond a cauzei, cererea de chemare în judecată fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 6 alin. (3) lit. e) din Regulamentul CNVM nr. 4/2003 astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 4/2013.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 4 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 4 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 15 aprilie 2021.