Former judge's transfer defeats notary-exemption claim; appeal upheld and denied.

Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31.07.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, anularea adresei nr. x/3.05.2018 emise de pârât şi obligarea acestuia să dispună numirea sa în funcţia de notar public fără examen.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5414 din 17 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 5414 din 17 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului arată că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, având în vedere că, în mod eronat, instanţa de fond s-a limitat la interpretarea şi aplicarea textelor de lege anterior enunţate dintr-o perspectivă pe care a denumit-o "gramaticală", apreciind că ceea ce contează pentru accederea fără examen în funcţia de notar este funcţionarea efectivă, la data eliberării din funcţie din motive neimputabile, la instanţa supremă, şi nu gradul profesional corespunzător Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Susţine că dispoziţiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi art. 33 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 nu condiţionează acest aspect de funcţionarea efectivă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data pensionării, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Astfel, arată că legiuitorul a dorit să confere un drept judecătorilor ce au dobândit cea mai importantă funcţie din sistemul judiciar, în semn de recunoaştere a eforturilor şi a competenţei acestora, motiv pentru care s-a apreciat că nu mai este necesară susţinerea examenului la intrarea în profesia de notar.

Recurentul-reclamant apreciază că se crează o discriminare nejustificată între un judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care îşi exercită funcţia efectiv în cadrul acestei instanţe şi un judecător cu acelaşi grad, care exercită funcţia în cadrul altei instanţe sau la un alt organism, ca urmare a transferului sau delegării. Astfel, faptul că anterior pensionării a fost transferat la Curtea de Apel Craiova nu prezintă relevanţă, întrucât prin transfer nu a dobândit statut de judecător de curtea de apel, ci şi-a păstrat calitatea de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie până la data pensionării.

Sub acest aspect, invocă situaţia în care funcţia de director al Institutului Naţional al Magistraturii este ocupată de judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, detaşaţi la INM, din aceeaşi perspectivă a accederii fără examen în funcţia de notar, apreciind că situaţia este aceeaşi şi pentru judecătorii ÎCCJ detaşaţi la CJUE, CEDO sau la alte organisme naţionale (C.S.M.) sau internaţionale, unde judecătorii ÎCCJ, fără a fi eliberaţi din funcţie, sunt detaşaţi şi funcţionează efectiv. Apreciază că situaţia sa este similară acestora, întrucât cu toţii şi-au păstrat calitatea de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar în perioada anterioară pensionării au funcţionat efectiv la altă instituţie.

Într-o altă critică, arată că instanţa de fond a ignorat prevederile Hotărârii nr. 1344/15.12.2010 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a reţinut că este posibil transferul unui judecător de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la o instanţă ierarhic inferioară, cu păstrarea gradului profesional dobândit în ierarhie, transferul intrând sub incidenţa prevederilor Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, astfel că nu este necesară eliberarea din funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Precizează că instanţa de fond nu a ţinut seama nici de Punctul de vedere nr. 32430/1154/2011 întocmit de Direcţia legislaţie, documentare şi contencios a C.S.M. şi însuşit de secţia pentru judecători a C.S.M., în cuprinsul căruia se reproduc considerentele Hotărârii nr. 1344/15.12.2010 a secţiei pentru judecători a C.S.M. şi care a vizat şi situaţia recurentului din speţă, întrucât a stat la baza Hotărârii nr. 21/19.01.2012 a secţiei pentru judecători a C.S.M., prin care i s-a aprobat transferul.

Mai susţine că instanţa de fond nu a făcut nicio referire la susţinerile sale priviind cele decise de C.S.M. în privinţa păstrării calităţii de judecător la instanţa supremă în cazul transferului la o curte de apel.

Recurentul-reclamant susţine că şi-a păstrat statutul de judecător de Înaltă Curte, având salariul şi pensia corespunzătoare, neputându-se considera că ar fi avut statut de judecător de curte de apel, astfel că nu există niciun motiv pentru a fi privat de dreptul de a accede în profesia de notar public fără examen.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul - pârât Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală, apreciind că prima instanţă a dat o corectă dezlegare problemei de drept ridicate în cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, anularea adresei nr. x/3.05.2018 emise de pârât şi obligarea acestuia să dispună numirea sa în funcţia de notar public fără examen.

Prima instanţă a respins acţiunea, apreciind, în esenţă, că reclamantul nu îndeplinea condiţiile pentru dobândirea calităţii de notar public, fără examen, întrucât păstrarea de către reclamant a gradului profesional corespunzător Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu îi conferă şi această posibilitate, câtă vreme la data eliberării sale din funcţie, reclamantul funcţiona efectiv la o altă instanţă.

În cauză sunt incidente următoarele texte de lege:

Art. 33 alin. (1) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995:

"(1) Pot dobândi, la cerere, fără examen, calitatea de notar public şi judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Cererea de numire se adresează ministrului justiţiei, în termen de cel mult un an de la data expirării mandatului sau eliberării din funcţie, din motive neimputabile."

Art. 26 alin. (1) din Ordinul nr. 2.333/C din 24 iulie 2013 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, emis de Ministerul Justiţiei:

"(1) Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pot dobândi, la cerere, fără examen, calitatea de notar public, în temeiul dispoziţiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

Art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor:

"(2) Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cărora le-a expirat mandatul pentru care au fost numiţi ori, după caz, sunt eliberaţi din motive neimputabile, îşi păstrează gradul dobândit în ierarhie şi pot ocupa o funcţie de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pot reveni pe funcţia de magistrat deţinută anterior sau pe o altă funcţie de judecător ori procuror sau pot opta pentru intrarea în avocatură sau notariat, fără examen."

Analizând textele de lege de mai sus, se constată că legiuitorul a fost constant în a arăta că această facilitate este conferită judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care sunt eliberaţi din funcţie din motive neimputabile.

Or, în contextul în care recurentul-reclamant a fost transferat începând cu data de 15.02.2012 la Curtea de Apel Craiova, la momentul eliberării sale din funcţie ca urmare a pensionării (01.04.2018), acesta, deşi deţinea gradul profesional corespunzător Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, funcţiona efectiv la Curtea de Apel Craiova.

Este adevărat că recurentul-reclamant şi-a păstrat gradul profesional de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar această împrejurare nu este suficientă, prin ea însăşi, ca recurentul-reclamant să acceadă în funcţia de notar public, fără examen, câtă vreme condiţia premisă, aceea de a fi judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu este îndeplinită.

Înalta Curte constată că dobândirea calităţii de notar public, fără examen, reprezintă o situaţie de excepţie, ceea ce face ca normele ce o reglementează să fie de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinse la alte situaţii decât cele avute în vedere de legiuitor la edictarea respectivei norme.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului-reclamant referitoare la similaritatea cu situaţia detaşării, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în condiţiile în care pe durata detaşării, persoana detaşată îşi păstrează funcţia şi toate celelalte drepturi, fiind vorba doar de o schimbare temporară a locului de muncă, ce poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult un an, cu posibilitatea prelungirii, pentru motive obiective şi cu acordul ambelor părţi.

Nu aceeaşi este situaţia în cazul transferului, care odată dispus, are caracter definitiv, persoana transferată nemaiavând niciun fel de raporturi cu instituţia de la care se transferă.

Prin urmare, şi din această perspectivă nu se poate reţine interpretarea recurentului-reclamant cu privire la faptul că, deşi a fost transferat, îşi păstrează calitatea de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Este de necontestat faptul că această facilitate acordată judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost dată în considerarea competenţelor profesionale, dar pentru a putea beneficia de aceasta este necesar ca persoana să fi fost judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la momentul eliberării din funcţie, condiţie ce nu este respectată de către recurent.

Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 5414 din 17 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 5414 din 17 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 15 aprilie 2021.