Inapplicability of mandatory RCA insurance norms to voluntary CASCO vehicle damage claims
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, upholding the lower court’s decision to reject the claim against the Insured Guarantee Fund. The dispute concerned a challenge to a fund decision refusing payment for vehicle damage, where the plaintiff argued that the Financial Supervisory Authority Norm No. 23/2014 should apply to determine the compensation amount. The court held the appeal unfounded because the insurance policy at issue was a voluntary CASCO policy, not a mandatory third-party liability (RCA) policy, and therefore the specific norms governing mandatory civil liability for vehicle accidents were inapplicable; consequently, compensation is determined by the specific clauses of the CASCO contract, which the plaintiff had not effectively challenged. The final operative outcome confirms the initial rejection of the claim.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Inapplicability of mandatory RCA insurance norms to voluntary CASCO vehicle damage claims: În opinia instanţei de recurs, aceste critici se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi, prin urmare, în temeiul art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 486 C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la data de 07.08.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, modificarea deciziei FGA nr. 7472/12.07.2017 în sensul admiterii cererii de plată pentru suma ce va rezulta din raportul de expertiză tehnică ce se va întocmi în cauză.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2927 din 20 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de efectuare a unei expertize tehnice auto, ca inutilă şi a respins actiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 2927 din 20 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., susţinând că instanţa de fond în mod eronat a apreciat că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile Normelor ASF nr. 23/2014 aplicabile poliţelor RCA, în condiţiile în care acestea au fost folosite şi de expertul ce a întocmit expertiza extrajudiciară.
Consideră că, raportat la data producerii accidentului, sunt aplicabile Normele ASF nr. 23/2014.
4. Apărările intimatului-pârât
Deşi a fost legal citat, intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu a formulat întâmpinare.
II. Soluţia instanţei de recurs
2.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimatul-pârât, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.
În speţă se constată că, deşi cererea de recurs este formulată extrem de succint, recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de fond în mod eronat a apreciat că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile Normelor ASF nr. 23/2014, în condiţiile în care acestea au fost folosite şi de expertul ce a întocmit expertiza extrajudiciară, precum şi faptul că, raportat la data producerii accidentului, sunt aplicabile Normele ASF nr. 23/2014.
În opinia instanţei de recurs, aceste critici se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi, prin urmare, în temeiul art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 486 C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului.
2.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, modificarea deciziei FGA nr. 7472/12.07.2017 în sensul admiterii cererii de plată pentru suma ce va rezulta din raportul de expertiză tehnică ce se va întocmi în cauză.
Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată, iar împotriva sentinţei de fond reclamantul a formulat recurs, prin care arată că instanţa de fond în mod eronat a apreciat că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile Normei ASF nr. 23/2014, în condiţiile în care acestea au fost folosite şi de expertul ce a întocmit expertiza extrajudiciară, precum şi faptul că, raportat la data producerii accidentului, sunt aplicabile Norma ASF nr. 23/2014.
Raportat la aceste critici, Înalta Curte constată că ele sunt nefondate, dat fiind faptul că în motivarea sentinţei recurate, prima instanţă nu a făcut nicio referire la Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară.
Este adevărat că aceasta era norma în vigoare la data producerii evenimentului rutier, fiind în vigoare de la data de 1 ianuarie 2015 până la 22 decembrie 2016, ulterior fiind abrogată şi înlocuită prin Norma nr. 39/2016, dar instanţa nu a avut-o în vedere la motivarea hotărârii recurate.
Pe de altă parte, recurentul-reclamant nu a arătat în concret care sunt criticile pe care le aduce sentinţei recurate din această perspectivă şi nici argumentele pentru care a considerat că se impune a se face aplicarea acestei norme, respectiv care sunt aspectele ce se impuneau a fi soluţionate făcându-se aplicarea Normei ASF nr. 23/2014.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect că reclamantul nu a invocat nerespectarea clauzelor din contractul de asigurare CASCO încheiat cu B. S.A. referitor la modul de stabilire a valorii reale a autoturismului la data accidentului, ci a contestat nerespectarea ordinelor CSA în vigoare la data producerii accidentului, fără a indica, însă, la care ordin se referă.
Un alt aspect ce se impune a fi semnalat, astfel cum reiese din chiar titlul respectivei norme, este acela că Norma ASF nr. 23/2014 vizează asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, or, în speţă, este vorba de o asigurare CASCO.
Şi în privinţa acestui aspect prima instanţă a reţinut în mod corect că, întrucât poliţa de asigurare a reclamantului era de tip CASCO, nu există niciun ordin sau normă ASF/CSA care să fie avută în vedere la stabilirea despăgubirilor, deoarece acestea reglementează doar situaţia poliţelor RCA, în cazul poliţelor de asigurare de tip CASCO despăgubirea urmând a fi stabilită în funcţie de clauzele contractului de asigurare, cu privire la care reclamantul nu a avut nicio critică.
Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.
2.2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 2927 din 20 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 2927 din 20 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 15 aprilie 2021.