Mootness of public employment salary challenge due to subsequent administrative recalculation exceeding claimed reference values

Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 28.03.2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Finanţelor Publice:

- anularea, în parte, a Ordinului nr. 330 din 27.01.2017 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit, începând cu data de 1 octombrie 2016, recalcularea indemnizaţiei de încadrare brută lunară cuvenită prin raportarea la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON;

- obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să modifice ordinele emise prin includerea în indemnizaţia de încadrare brută lunară cuvenită a valorii de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 de modificare a O.U.G. nr. 83/2014, cu majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015;

- obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionată anterior şi venitul efectiv plătit;

- obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să plătească dobânda legală şi rata inflaţiei la sumele datorate ca diferenţă, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective;

- obligarea Ministerului Finanţelor să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plăţii sumelor datorate;

- obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4160 din 7 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; a anulat în parte Ordinul nr. 2534/21.12.2016 şi Ordinul nr. 330/27.01.2017, respectiv în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi; a obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să modifice ordinele susmenţionate cu luarea în considerare, în ce îi priveşte pe reclamanţi, a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu 9.04.2015, cu majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015; a obligat pârâtul la plata către reclamanţi a diferenţelor salariale rezultate, actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective; a respins acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 4160 din 7 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată în esenţă că hotărârea atacată este nelegală, fiind pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, având în vedere că prin Ordinul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 2534/21.12.2016, începând cu data de 01 august 2016, procurorii şi personalul de specialitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au beneficiat de drepturile salariale prevăzute în anexele ordinului, trecute în dreptul fiecăruia.

Consideră că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, întrucât reclamanţii nu au contestat, la data emiterii, Ordinul nr. 1702 din 30 iulie 2015 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care au fost stabilite, începând cu data de 09.04.2015, indemnizaţiile majorate ale procurorilor şi personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Susţine că drepturile salariale ale reclamanţilor au fost stabilite în acord cu prevederile O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, în condiţiile în care la emiterea Ordinului nr. 1702 din 30 iulie 2015 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a realizat o aliniere a indemnizaţiilor, acesta nefiind contestat de reclamanţii din prezenta cauză.

De asemenea, invocă faptul că prima instanţă a încălcat principiul neretroactivităţii legii cu privire la data de la care se acordă drepturile salariale, în raport cu Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. (11) - (14) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2015.

Precizează că la mijlocul lunii ianuarie 2017 au fost plătite aceste drepturi retroactiv, începând cu 1 augus 2016, astfel încât acţiunea este lipsită de obiect, având în vedere că prin Ordinul nr. 303 din 19 ianuarie 2017 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus recalcularea drepturilor salariale prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 83/2014, iar aceste drepturi salariale au fost plătite integral, retroactiv, în cursul lunii februarie 2017.

O altă critică vizează faptul că instanţa de fond a admis în mod greşit cererile accesorii privind actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, întrucât fondurile alocate Ministerului Public pentru plata drepturilor salariale sunt aprobate anual, prin Legea Bugetului de stat, fără a cuprinde sumele acordate peste suma datorată. De asemenea, arată că dobânda reprezintă o sancţiune civilă, reprezentând daune moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată şi că aceasta presupune încheierea unei convenţii, ceea ce nu este cazul în speţă.

4. Apărările intimaţilor-reclamanţi

Deşi au fost legali citaţi, intimaţii-reclamanţi nu au formulat întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Finanţelor Publice: anularea, în parte, a Ordinului nr. 330 din 27.01.2017 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit, începând cu data de 1 octombrie 2016, recalcularea indemnizaţiei de încadrare brută lunară cuvenită prin raportarea la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON; obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să modifice ordinele emise prin includerea în indemnizaţia de încadrare brută lunară cuvenită a valorii de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 de modificare a O.U.G. nr. 83/2014, cu majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015; obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionată anterior şi venitul efectiv plătit; obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să plătească dobânda legală şi rata inflaţiei la sumele datorate ca diferenţă, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective; obligarea Ministerului Finanţelor să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plăţii sumelor datorate.

În raport cu susţinerile părţilor şi cu probele administrate la dosar, Înalta Curte reţine că prin Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 897/22.05.2018 s-a stabilit modul de calcul al indemnizaţiilor reclamanţilor pentru perioada 09.04.2015 - 31.12.2017 şi în continuare.

Potrivit actului administrativ în discuţie - Ordinul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 897/22.05.2018, începând cu data de 09.04.2015, categoriile de personal din care fac parte şi reclamanţii beneficiază de indemnizaţii de încadrare, stabilite în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, iar în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON, stabilindu-se că plata drepturilor salariale rezultate prin aplicarea valorilor de referinţă sectoriale amintite se va realiza în continuare în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON, iar pentru perioadele anterioare plata drepturilor salariale urma a se face după asigurarea fondurilor necesare de către ordonatorul principal de credite.

Mai mult, prin Ordinul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 3206/29.11.2019 s-a dispus că, în perioada 01.12.2016 - 31.12.2017, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, parchetelor de pe lângă curţile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale şi parchetelor de pe lângă judecătorii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor şi specialiştii din cadrul Ministerului Public se salarizează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 484,18 RON.

Înalta Curte constată că prin ordinele de mai sus s-a dispus recalcularea indemnizaţiei intimaţilor-reclamanţi în raport cu o valoare de referinţă sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acţiune.

În consecinţă, dată fiind emiterea de către pârâtul Ministerul Public - Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a Ordinelor nr. 897/2018 şi nr. 3206/2019, prin care s-a stabilit o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON începând cu data de 09.04.2015 şi de 484,18 RON începând cu data de 01.12.2015, Înalta Curte reţine că, în prezent, acţiunea reclamanţilor a rămas fără obiect.

Faţă de rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată şi emiterea ordinelor de salarizare, astfel cum au fost solicitate de către intimaţi, Înalta Curte consideră că nu se mai impune analizarea criticilor din recurs privind încălcarea principiului neretroactivităţii legii, respingerea de către instanţa de fond a excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pe motiv că reclamanţii nu au contestat Ordinul nr. 1702 din 30 iulie 2015 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi greşita admitere a cererilor accesorii.

Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamanţilor, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 4160 din 7 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 4160 din 7 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal .

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 15 aprilie 2021.