Non-bank financial institution's registration refusal upheld based on director's pending criminal appeal and reputational fitness

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra contestaţiei de faţă:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 21 august 2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu intimata Banca Naţională a României, a solicitat anularea hotărârii nr. 13/24.07.2020, pronunţată de Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României şi obligarea intimatei la înscrierea societăţii contestatoare în Registrul General al IFN-urilor.

În motivarea contestaţiei, contestatoarea a susţinut următoarele:

În fapt, A. S.A. a depus, în luna martie 2020, cerere de înscriere în Registrul General al IFN-urilor la Direcţia de Reglementare şi Autorizare din cadrul Băncii Naţionale a României, ataşând documentaţia aferentă dovedirii îndeplinirii tuturor condiţiilor impuse de normele incidente în cazul formulării unei astfel de cereri.

Cu toate acestea, intimata Banca Naţională a României i-a respins cererea pe motivul că directorul societăţii face obiectul dosarului penal cu nr. x/2017, în condiţiile în care acesta a fost achitat de prima instanţă, iar Parchetul a făcut apel.

A. S.A. a urmat procedura necontencioasă şi a făcut contestaţie conform legii, la Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României, contestaţie ce a fost respinsă prin Hotărârea nr. 13 din 24 iulie 2020.

Apreciază că Hotărârea nr. 13 din 24 iulie 2020, pronunţată de Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României, prin care i-a respins cererea de înscriere în Registrul General al IFN-urilor, s-a făcut într-un mod nelegal şi netemeinic.

Astfel, hotărârea atacată încalcă prevederile art. 4 din C. proc. pen., potrivit cărora "(1) Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă".

Având în vedere că directorul B. a fost achitat în primă instanţă, la Judecătoria Deva, acesta este prezumat nevinovat şi doar în cazul în care va fi găsit vinovat în apel, ar avea motiv întemeiat Banca Naţională a României să îi respingă cererea de înscriere în Registrul General al Băncii Naţionale a României.

Contestatoarea învederează că, deşi în Regulamentul nr. 20/2009 al Băncii Naţionale a României se stipulează că persoana ce îndeplineşte calitatea de director într-o instituţie creditoare trebuie să nu fie urmărită penal, această cerinţă nu este preluată de norma de drept material incidenţă în cazul de faţă, respectiv Legea nr. 93/2009.

Mai mult, Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României a respins cererea bazându-se pe o cerinţă a Regulamentului care nu este o condiţie eliminatorie, iar neîndeplinirea acestei cerinţe nu poate conduce, în mod automat, la respingerea cererii de înscriere în Registrul General al I.F.N.-urilor. Cerinţele prevăzute de Regulamentul 20/2009 al Băncii Naţionale a României invocate de Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României, nu pot fi reţinute ca pertinente deoarece, nu se poate aprecia că directorul B. nu îndeplineşte cerinţa unei reputaţii adecvate din cauza existenţei unui dosar penal în care a fost achitat şi s-a declarat apel, această abordare fiind în dezacord cu dispoziţiile Legii nr. 93/2009 şi cu intenţia legiuitorului de la momentul la care s-a prevăzut necesitatea îndeplinirii acestei cerinţe.

A.. S.A. poate fi înscrisă în Registrul General, iar, în cazul în care directorul societăţii va fi găsit vinovat în apel, BNR are pârghiile necesare de a cere schimbarea directorului şi de a opri activitatea de creditare până ce se numeşte un alt director.

Totodată, arată că Decizia nr. 117/2004, pronunţată de Curtea Constituţională, nu este aplicabilă în cauză, având în vedere că, pe de o parte, în primă instanţă directorul B. a fost achitat, iar pe de altă parte, Noul C. proc. pen. a intrat în vigoare în anul 2014, iar decizia a fost pronunţată în anul 2004.

Nu în ultimul rând, apreciază că a lămurit toate aspectele semnalate de Direcţia de Reglementare şi Autorizare din cadrul Băncii Naţionale a României şi Direcţia de Reglementare şi Autorizare, rămânând o singură diferenţă de opinie, respectiv cea referitoare la calificarea dosarului penal.

De asemenea, consideră că în mod greşit s-a reţinut în hotărârea atacată că directorul B. ar fi furnizat informaţii contradictorii şi nesincere pe parcursul instrumentării cererilor de înscriere în Registrul general.

2. Apărările formulate în cauză

2.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 29 septembrie 2020, intimata Banca Naţională a României a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, apreciind că hotărârea atacată respectă dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 93/2009, coroborat cu art. 14 lit. b) şi art. 15 din Regulamentul nr. 20/2009.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, cu luarea în considerare a criticilor formulate prin cererea de chemare în judecată şi a apărărilor invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este nefondată, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:

Prin cererea din data de 19 februarie 2019, înregistrată la Banca Naţională a României cu nr. X/22.02.2019, A.. S.A. a solicitat înscrierea în Registrul General ţinut de Banca Naţională a României, depunând documentaţie în acest sens. În urma analizei întregii documentaţii şi a propriilor verificări ale direcţiei de specialitate din Banca Naţională a României, cererea de înscriere a fost respinsă în temeiul art. 27 din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, coroborat cu art. 25 alin. (1) lit. b) din Regulamentul BNR nr. 20/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare. S-a reţinut neîndeplinirea cerinţei privind reputaţia adecvată, prevăzute la art. 20 din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 14 lit. b) şi art. 15 din Regulamentul BNR nr. 20/2009, de către B., conducătorul societăţii, acesta având calitatea de inculpat în dosarul nr. x/2017, aflat la data depunerii cererii de înscriere în Registrul General, pe rolul Judecătoriei Deva, secţia penală, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, înşelăciune şi desfăşurarea fără drept de activităţi din cele prevăzute de art. 5 alin. (1) şi art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată, cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007 cu modificările şi completările ulterioare, decizia direcţiei de specialitate din Banca Naţională a României fiind comunicată societăţii cu adresa nr. x/16.09.2019.

Împotriva acestei decizii, A.. S.A. a formulat contestaţie care a fost soluţionată de Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României prin Hotărârea nr. 9/18 noiembrie 2019, în sensul respingerii contestaţiei, ca neîntemeiată, întrucât B., conducătorul societăţii, nu îndeplinea cerinţa privind reputaţia adecvată prevăzută de dispoziţiile legale anterior menţionate.

Împotriva acestei hotărâri A.. S.A. a formulat contestaţie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care a fost soluţionată prin decizia nr. 2366/09 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, în sensul respingerii contestaţiei, ca nefondată, cu consecinţa menţinerii Hotărârii Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României.

Printr-o nouă cerere, înregistrată la BNR cu nr. X/23.03.2020, A.. S.A. a reiterat solicitarea de înscriere în Registrul general ţinut de Banca Naţională a României.

Structura de specialitate din cadrul Băncii Naţionale a României a întocmit adresa de respingere a cererii de înscriere în Registrul General a societăţii A. S.A., considerând că domnul B. nu îndeplineşte cerinţa referitoare la reputaţia adecvată, prevăzută de art. 20 din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 14 lit. b) şi art. 15 din Regulamentul BNR nr. 20/2009, având în vedere menţinerea calităţii de inculpat la data depunerii celei de a doua cereri de înscriere în Registrul General al IFN-urilor, în faza soluţionării apelului în dosarul nr. x/2017. Decizia a fost comunicată contestatoarei cu adresa nr. x/05.06.2020.

A. S.A. a contestat la Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României decizia de respingere a înscrierii societăţii în Registrul general al IFN-urilor ţinut de BNR, Consiliul de Administraţie analizând, în şedinţa din data de 24 iulie 2020, contestaţia formulată de aceasta.

În temeiul art. 60 din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, coroborat cu dispoziţiile art. 275 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit, şi adecvarea capitalului, s-a pronunţat Hotărârea nr. 13 din 24 iulie 2020, prin care s-a respins ca nefondată contestaţia formulată de A. S.A., cu consecinţa menţinerii dispoziţiilor adresei nr. x/05.06.2020 prin care Direcţia Reglementare şi Autorizare a comunicat decizia de respingere a cererii de înscriere a contestatoarei în Registrul General ţinut de Banca Naţională a României, întrucât B., conducătorul societăţii, nu îndeplinea cerinţa privind reputaţia adecvată prevăzută la art. 20 din Legea nr. 93/2009, coroborat cu art. 14 lit. b) şi art. 15 din Regulamentul BNR nr. 20/2009.

Potrivit art. 60 din Legea nr. 93/2009, "Căile de contestare a actelor emise de Banca Naţională a României în aplicarea prevederilor prezentei legi sunt cele prevăzute în cap. IX "Căi de contestare" al titlului III al părţii I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare".

Conform art. 275 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare, "(1) Actele adoptate de Banca Naţională a României conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, cu privire la o instituţie de credit, inclusiv cele cu privire la persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) ori la persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituţiei de credit şi actele cu privire la acţionarii acesteia, pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, care se pronunţă prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării.

(2) Hotărârea consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României poate fi atacată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare.

(3) Banca Naţională a României este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.

(4) În cazul contestării în instanţă a actelor Băncii Naţionale a României, instanţa judecătorească se pronunţă asupra legalităţii acestor acte."

Din coroborarea dispoziţiilor legale evocate în precedent rezultă că instanţa de contencios administrativ este abilitată a se pronunţa asupra legalităţii hotărârii Consiliului de administraţie al B.N.R., respectiv a conformităţii acestui act administrativ cu actele normative în temeiul şi pentru organizarea căruia a fost emis, precum şi a veridicităţii stării de fapt ce a dus la declanşarea şi finalizarea procesului decizional contestat.

Problema de drept care se cere a fi dezlegată în cauză este dacă hotărârea contestată a fost emisă cu respectarea art. 20 din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, coroborat cu art. 14 lit. b) şi art. 15 din Regulamentul BNR nr. 20/2009, respectiv, dacă directorul societăţii contestatoare, B., îndeplineşte cerinţa privind reputaţia adecvată.

Conform art. 17 din Legea nr. 93/2009, "(1) Prezenta secţiune este aplicabilă instituţiilor financiare nebancare ce fac obiectul înscrierii în Registrul general. (2) Instituţiile financiare nebancare trebuie să îndeplinească cerinţele generale prevăzute în prezenta secţiune şi în reglementările emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentei legi", iar potrivit art. 20 din acelaşi act normativ, "Conducătorii instituţiilor financiare nebancare trebuie să aibă reputaţie şi experienţă adecvate pentru exercitarea responsabilităţilor încredinţate, conform criteriilor stabilite de Banca Naţională a României".

Potrivit art. 14 din Regulamentul BNR nr. 20/2009:

"La evaluarea reputaţiei conducătorilor, Banca Naţională a României are în vedere cel puţin următoarele aspecte:

a) existenţa unei condamnări pentru infracţiuni de corupţie, spălare de bani, terorism, infracţiuni contra patrimoniului, abuz în serviciu, luare sau dare de mită, fals şi uz de fals, deturnare de fonduri, evaziune fiscală, primire de foloase necuvenite, trafic de influenţă, mărturie mincinoasă, infracţiuni prevăzute de legislaţia specială în domeniul financiar-bancar, de legislaţia privind societăţile comerciale, insolvenţa sau protecţia consumatorilor ori pentru orice alte fapte relevante;

b) conducătorul este urmărit penal sau judecat pentru oricare dintre infracţiunile prevăzute la lit. a) (…)".

Dispoziţiile art. 15 din Regulamentul BNR nr. 20/2009 prevăd că "La evaluarea reputaţiei conducătorilor, aspectele prevăzute la art. 14 sunt avute în vedere, de la caz la caz, în funcţie de gravitatea circumstanţelor caracteristice fiecărei situaţii, în măsura în care acestea pot induce dubii cu privire la îndeplinirea criteriului privind reputaţia conducătorilor".

Criticile contestatoarei potrivit cărora doar în situaţia în care conducătorul acesteia ar fi condamnat penal definitiv ar avea intimata un motiv întemeiat de a respinge cererea de înscriere în Registrul general al Băncii Naţionale a României, sunt nefondate.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 14 lit. b) din Regulamentul BNR nr. 20/2009 sunt fără echivoc şi statuează că la evaluarea reputaţiei conducătorilor entităţilor ce solicită înscrierea în Registrul General trebuie avută în vedere şi situaţia în care aceştia sunt urmăriţi penal sau judecaţi, nu doar împrejurarea în care aceştia sunt condamnaţi. Or, în cauză, la data la care a fost analizată cererea contestatoare A. S.A., conducătorul acesteia, B., era judecat în dosarul penal nr. x/2017, aflat pe rolul Judecătoriei Deva, secţia penală, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, înşelăciune şi desfăşurarea fără drept de activităţi din cele prevăzute de art. 5 alin. (1) şi art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată, cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007 cu modificările şi completările ulterioare.

Chiar dacă acesta a fost achitat în primă instanţă, împotriva sentinţei penale, pronunţate la fond, au declarat apel atât B., cât şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, astfel că hotărârea penală nu este nici definitivă şi nici executorie, iar conducătorul societăţii contestatoare se regăseşte în continuare în ipoteza reglementată la art. 14 lit. b) din Regulamentul BNR nr. 20/2009.

Totodată, Înalta Curte are în vedere că Regulamentul BNR nr. 20/2009 a fost emis de Banca Naţională a României în aplicarea Legii nr. 93/2009, iar dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 93/2009 prevăd în mod expres că instituţiile financiare nebancare trebuie să îndeplinească inclusiv cerinţele generale prevăzute în reglementările emise de Banca Naţională a României în aplicarea acestei legi.

Prin urmare, nu pot fi reţinute criticile contestatoarei potrivit cărora neîndeplinirea cerinţei prevăzută la art. 14 lit. b) din Regulamentul BNR nr. 20/2009 nu este de natură să conducă la respingerea cererii de înscriere în Registrul General al IFN-urilor.

Criticile contestatoarei privind încălcarea art. 4 din C. proc. pen., care consacră prezumţia de nevinovăţie, şi nearmonizarea acestor dispoziţii cu prevederile Regulamentului BNR nr. 20/2009, sunt de asemenea, nefondate.

Înalta Curte reţine că prin emiterea actului contestat în cauză, intimata nu a adus atingere prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură conducătorul societăţii contestatoare până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă, ci doar şi-a exercitat competenţele exclusive atribuite de lege în ceea ce priveşte evaluarea modului de îndeplinire a cerinţelor legale pentru a fi înscris în Registrul General al Instituţiilor Financiare Nebancare ţinut de BNR.

În temeiul acestei atribuţii, Banca Naţională a României evaluează modul de conformare a entităţilor ce solicită înscrierea în Registrul General al IFN-urilor la cerinţele stabilite de legiuitor prin actele normative adoptate în domeniu, una dintre aceste cerinţe fiind cea menţionată la art. 20 din Legea nr. 93/2009, respectiv cea referitoare la reputaţia adecvată pe care trebuie să o aibă conducătorii instituţiilor financiare nebancare.

Activitatea de analiză şi decizie asupra factorului reputaţional adecvat este efectuată într-un domeniu de reglementare aflat în competenţa exclusivă a Băncii Naţionale a României, ce are ca scop asigurarea şi menţinerea stabilităţii financiare şi care nu aduce atingere şi nu se suprapune peste principiile de desfăşurare a procesului penal.

De altfel, prezumţia de nevinovăţie nu are legătură cu prevederile legale ce au stat la baza respingerii cererii contestatoarei de înscriere în Registrul General al IFN-urilor, ea funcţionând doar în cadrul procesului penal şi neputând fi extinsă şi asupra situaţiilor în care o persoană trebuie să îndeplinească cerinţa bunei reputaţii pentru accederea într-o profesie ori pentru desfăşurarea unei activităţi, cum este cazul în speţă.

Totodată, contrar susţinerilor contestatoarei potrivit cărora putea fi înscrisă în Registrul General, iar dacă conducătorul acesteia era găsit vinovat în apel s-ar fi putut solicita schimbarea acestuia şi opri activitatea de creditare, Înalta Curte reţine că îndeplinirea condiţiilor legale pentru înscriere în Registrul General se verifică la momentul analizării cererii de înscriere, în conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 93/2009, care prevăd că "Neîndeplinirea cerinţelor legale aplicabile atrage respingerea cererii de înscriere a entităţii în Registrul General şi, implicit, neacordarea permisiunii de a desfăşura activitate de creditare". Or, aşa cum s-a reţinut şi în precedent, la momentul analizării cererii de înscriere în Registrul general al IFN-urilor, formulată de A. S.A., conducătorul acesteia nu îndeplinea cerinţa privind reputaţia adecvată, prevăzută de art. 20 din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, coroborat cu art. 14 lit. b) şi art. 15 din Regulamentul BNR nr. 20/2009.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că din hotărârea atacată nu reiese că intimata şi-ar fi fundamentat concluzia privind caracterul contradictoriu şi adesea nesincer al informaţiilor furnizate de directorul B. pe parcursul instrumentării cererilor de înscriere în Registrul General exclusiv pe baza răspunsului oferit de către acesta la întrebarea nr. 6 din chestionarul nr. 2b şi, în orice caz, explicaţiile oferite de contestatoare cu privire la motivele pentru care la întrebarea nr. 6 din chestionarul nr. 2b, "Sunteţi urmărit penal sau judecat pentru oricare dintre infracţiunile prevăzute la pct. 4. (fals, uz de fals, . . . . . . . . . .). Dacă răspunsul este afirmativ, furnizaţi detalii complete", directorul a răspuns "Nu este cazul", nu sunt de natură să conducă la o concluzie contrară.

Înalta Curte are în vedere, de asemenea, şi că acest aspect nu a avut un caracter determinant în ceea ce priveşte soluţia intimatei de respingere a cererii de înscriere în Registrul General şi că, indiferent de modul de interpretare a atitudinii directorului contestatoarei pe parcursul instrumentării cererilor de înscriere, motivul principal pentru care s-a apreciat neîndeplinirea condiţiei referitoare la caracterul adecvat al reputaţiei acestuia a fost calitatea sa de inculpat într-un dosar penal nesoluţionat definitiv.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006, va respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. S.A. împotriva hotărârii Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României nr. 13 din 24 iulie 2020, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. S.A. împotriva hotărârii Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României nr. 13 din 24 iulie 2020, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2021.