ORDA’s multi-remuneration designation annulled and appeal rejected; court affirms single-collector mandate

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 8 aprilie 2016, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A.), B. şi Uniunea Naţională a Artiştilor din România - UNART, anularea Deciziei O.R.D.A. nr. 81/29.07.2015 privind desemnarea organismelor de gestiune colectivă B., A. şi Uniunea Naţională a Artiştilor din România - UNART drept colectori ai remuneraţiilor datorate artiştilor interpreţi sau executanţi pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune în limita repertoriilor gestionate, publicată în Monitorul Oficial nr. 605/11.08.2015.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 599 din 22 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active, a lipsei de interes şi a inadmisibilităţii, a admis acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, B. şi Uniunea Naţională a Artiştilor din România - UNART, având ca obiect "anulare act administrativ", a anulat Decizia O.R.D.A. nr. 81/29.07.2015, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul reclamantului de către intervenienta Societatea Română de Radiodifuziune, obligând pârâţii să achite reclamantului suma de 3050 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse de instanţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că formularea textului art. 133 din Legea nr. 8/1996 este extrem de clară şi neechivocă, orice consideraţiuni legate de justeţea, oportunitatea, modalitatea practică de transpunere, fiind irelevante în analiza de legalitate a deciziei.

Astfel, din alin. (2) al textului reiese fără putinţă de tăgadă că poate exista un singur colector în domeniul titularilor de drepturi în cauză, fiind în sarcina organismelor beneficiare desemnarea acestuia, legea nelăsând nici un moment ca opţiune la îndemână posibilitatea ca fiecare organism de gestiune să colecteze remuneraţiile datorate artiştilor interpreţi sau executanţi pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, în limita repertoriilor gestionate.

Or, alin. (3), incident în speţă nu instituie absolut nicio excepţie de la această soluţie legislativă, ci statuează doar, în lipsa unei înţelegeri în acest sens între organismele beneficiare, cine "arbitrează", cine exercită aceeaşi atribuţie de a desemna colectorul, restul premiselor fiind aceleaşi, în egală măsură neexistând posibilitatea ca fiecare organism de gestiune să colecteze remuneraţiile datorate artiştilor interpreţi sau executanţi pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, în limita repertoriilor gestionate. Alin. 4 face referire la colectorul unic desemnat de ORDA în condiţiile art. 3.

S-a mai arătat că, referirile pârâţilor la faptul că art. 1065 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, face trimitere la art. 133 în integralitatea lui, nu doar la prevederile art. 133 alin. (2) şi următoarele, aşa cum arată reclamanta, considerând amănuntul important întrucât textul alin. (1) prevede "colectarea sumelor datorate de utilizatori sau de alţi plătitori se face de organismul de gestiune colectivă al cărui repertoriu se utilizează" sunt cu totul nerelevante în cauză, întrucât nu ne aflăm în ipoteza alin. (1).

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, în esenţă, următoarele:

Aşa cum rezultă din prevederile Legii nr. 8/1996, în materia gestiunii colective, regula o reprezintă colectarea remuneraţiilor în baza mandatului încredinţat de titularii de drepturi.

Concret, potrivit art. 1232 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, organismele de gestiune colectivă autorizează, la cerere, utilizarea operelor de creaţie intelectuală, numai pe baza documentelor care certifică existenţa mandatului titularilor de drepturi de autor sau conexe, cu excepţia cazurilor de gestiune colectivă obligatorie.

Prin interpretarea greşită a prevederilor legale care reglementează gestiunea colectivă, instanţa de fond a considerat că prevederile art. 133 alin. (1) sunt nerelevante în cauză întrucât nu ne aflăm în ipoteza alin. (1), în aprecierea instanţei de fond, ipoteza alin. (1) vizează existenţa unui singur organism de gestiune colectivă pentru acelaşi domeniu de creaţie, acesta fiind motivul pentru care alin. (2) vine cu soluţia pentru cazul în care nu este întrunită ipoteza alin. (1).

Contrar celor reţinute de instanţă, se consideră că prevederile art. 133 alin. (1) reprezintă o prelungire a regulii statuate de art. 1232 alin. (1). Aşadar, ipoteza alin. (1) nu vizează aşa cum greşit a apreciat instanţa de fond, existenţa unui organism de gestiune în acelaşi domeniu de creaţie, ci faptul că remuneraţiile sunt colectate, ca regulă, de organismul al cărui repertoriu se utilizează, fără referire la numărul organismelor.

Pentru drepturile prevăzute de art. 1232 alin. (1), care se exercită în temeiul mandatului (regula), sunt incidente prevederile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora colectarea sumelor datorate de utilizatori sau de alţi plătitori se face de organismul de gestiune colectivă al cărui repertoriu se utilizează.

Prin urmare, se consideră că în materia gestiunii colective reglementate de 1232 alin. (1) - gestiune facultativă - indiferent de numărul organismelor avizate să funcţioneze, fiecare dintre acestea va colecta remuneraţiile în baza mandatului, în limita repertoriului gestionat.

Astfel, se apreciază că Decizia ORDA nr. 81/29.07.2015, a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, fiecare dinte cele trei organisme de gestiune colectivă, B., A., UNART, fiind în mod corect desemnat să colecteze remuneraţiile cuvenite propriilor membri, în limita repertoriului încredinţat în temeiul mandatului.

Existenţa unui repertoriu propriu pe care să-l gestioneze, alcătuit pe baza mandatului direct acordat de titularii de drepturi, este una dintre condiţiile prevăzute de Legea nr. 8/1996 pentru acordarea de către ORDA a avizului de constituire şi de funcţionare a unei asociaţii ca organism de gestiune colectivă.

4. Apărările formulate de intimaţi

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei civile nr. 599/22.02.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca fiind temeinică si legala.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Intimatul-reclamant A. a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acţiune îndreptată împotriva pârâţilor Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A.), B. şi Uniunea Naţională a Artiştilor din România - UNART, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Deciziei O.R.D.A. nr. 81/29.07.2015 privind desemnarea organismelor de gestiune colectivă B., A. şi Uniunea Naţională a Artiştilor din România - UNART drept colectori ai remuneraţiilor datorate artiştilor interpreţi sau executanţi pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune în limita repertoriilor gestionate, publicată în Monitorul Oficial nr. 605/11.08.2015.

Prima instanţă, pentru considerentele arătate pe scurt la punctul 2, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active, a lipsei de interes şi a inadmisibilităţii, a admis acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, B. şi Uniunea Naţională a Artiştilor din România - UNART, având ca obiect "anulare act administrativ", a anulat Decizia O.R.D.A. nr. 81/29.07.2015, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul reclamantului de către intervenienta Societatea Română de Radiodifuziune, obligând pârâţii să achite reclamantului suma de 3050 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse de instanţă.

Pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, prin Decizia ORDA nr. 81/29.07.2015, contestată în prezenta cauză, au fost desemnate: B., A. şi Uniunea Naţională a Artiştilor din România - UNART, cu sediul în Bucureşti, Calea x B, drept colectori ai remuneraţiilor datorate artiştilor interpreţi sau executanţi pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, în limita repertoriilor gestionate.

Metodologia privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ şi a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, este cea cuprinsă în decizia civilă nr. 153A din 12 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze de proprietate intelectuală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 470/5.07.2011 în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2011.

Conform art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, "Principalele atribuţii ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor sunt următoarele: a) reglementează activitatea din domeniu prin decizii ale directorului general, potrivit legii", iar potrivit art. 7 alin. (3) din H.G. nr. 401/2006, "în exercitarea atribuţiilor sale directorul general emite decizii".

Decizia atacată în prezenta cauză a fost emisă, aşa cum rezultă din preambulul său, în temeiul dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. a) şi f) din Legea nr. 8/1996, Metodologiei privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ şi a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune cuprinsă în Decizia nr. 153/A din 12.05.2011 a C.A.B., publicată în baza Deciziei ORDA nr. 216/2011 în M. Of. al României, precum şi a art. 7 alin. (3) din H.G. nr. 401/2006 .

Potrivit art. 123 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, forma în vigoare la data emiterii actului administrativ atacat:

"(1) Titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod individual sau, pe bază de mandat, prin organismele de gestiune colectivă, în condiţiile prezentei legi.

(2) Gestiunea colectivă a drepturilor de autor se poate face numai pentru operele aduse anterior la cunoştinţă publică, iar gestiunea colectivă a drepturilor conexe se poate face numai pentru interpretări sau execuţii fixate ori radiodifuzate anterior, precum şi pentru fonograme ori videograme aduse anterior la cunoştinţă publică.

(3) Titularii de drepturi de autor sau de drepturi conexe nu pot cesiona drepturile patrimoniale recunoscute prin prezenta lege către organisme de gestiune colectivă." Conform art. 1231 din acelaşi act normativ: "(1) Gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea următoarelor drepturi:

a) dreptul la remuneraţie compensatorie pentru copia privată;

b) dreptul la remuneraţie echitabilă pentru împrumutul public prevăzut la art. 144 alin. (2);

c) dreptul de suită;

d) dreptul de radiodifuzare a operelor muzicale;

e) dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, cu excepţia proiecţiei publice a operelor cinematografice;

f) dreptul la remuneraţie echitabilă recunoscut artiştilor interpreţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică şi radiodifuzarea fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora;

g) dreptul de retransmitere prin cablu.

h) dreptul la compensaţie echitabilă pentru operele orfane. (2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1), organismele de gestiune colectivă îi reprezintă şi pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat." Pe de altă parte, conform art. 1232 din acelaşi act normativ: "(1) Pot fi gestionate colectiv următoarele drepturi:

a) dreptul de reproducere a operelor muzicale pe fonograme sau videograme;

b) dreptul de comunicare publică a operelor, cu excepţia operelor muzicale, şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual;

c) dreptul de împrumut, cu excepţia cazului prevăzut la art. 1231 alin. (1) lit. b);

d) dreptul de radiodifuzare a operelor şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual;

e) dreptul la remuneraţie echitabilă rezultată din cesiunea dreptului de închiriere prevăzut la art. 1111 alin. (1);

f) dreptul la remuneraţie echitabilă recunoscut artiştilor interpreţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică şi radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora. (2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1) organismele de gestiune colectivă îi reprezintă numai pe titularii de drepturi care le-au acordat mandat şi elaborează metodologii, în limita repertoriului gestionat, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. a), sau negociază direct cu utilizatorii contractele de licenţă.

Organismele de gestiune colectivă vor permite, la cererea utilizatorilor, consultarea la sediul organismelor a repertoriului de opere gestionat, dintre cele utilizate de solicitant, în forma prevăzută la art. 126 alin. (2), precum şi lista titularilor de drepturi de autor şi de drepturi conexe, români şi străini, pe care îi reprezintă. Această activitate de gestiune colectivă se află sub supravegherea şi controlul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în calitate de garant al aplicării legii. (3) Organismele de gestiune colectivă autorizează, la cerere, utilizarea operelor de creaţie intelectuală, numai în baza documentelor care certifică existenţa mandatului titularilor de drepturi de autor sau conexe, cu excepţia cazurilor de gestiune colectivă obligatorie." Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, pentru exercitarea dreptului prevăzut de art. 1231 alin. (1) lit.

f) din Legea nr. 8/1996, gestiunea colectivă este obligatorie, iar pentru exercitarea dreptului prevăzut de art. 1232 alin. (1) lit.

f) din Legea nr. 8/1996, gestiunea colectivă este facultativă. În cauza de faţă, sunt incidente dispoziţiile art. 1232 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, astfel că, în acord cu prevederile art. 123 din acelaşi act normativ, titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile atât în mod individual cât şi pe bază de mandat, prin organismele de gestiune colectivă.

Potrivit art. 133 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, regăsit în Secţiunea a III-a Funcţionarea organismelor de gestiune colectivă, forma în vigoare la data emiterii actului administrativ atacat: "(1) Colectarea sumelor datorate de utilizatori sau de alţi plătitori se face de organismul de gestiune colectivă al cărui repertoriu se utilizează. (2) În situaţia în care există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru acelaşi domeniu de creaţie, iar drepturile gestionate sunt din categoria celor prevăzute la art. 1232, organismele beneficiare stabilesc, printr-un protocol care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în vederea publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala acestora, următoarele:

a) criteriile repartizării între organisme a remuneraţiei;

b) organismul de gestiune colectivă care urmează să fie numit dintre acestea, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, drept colector în domeniul titularilor de drepturi în cauză;

c) modalitatea de evidenţiere şi justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colector. (3) În cazul prevăzut la alin. (2), dacă organismele de gestiune colectivă beneficiare nu depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor protocolul menţionat, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a metodologiilor Oficiul Român pentru Drepturile de Autor desemnează dintre acestea colectorul în domeniul titularilor de drepturi în cauză, pe baza reprezentativităţii, prin decizie a directorului general. (4) Pentru situaţia prevăzută la alin. (3), colectorul unic desemnat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor nu poate repartiza sumele colectate nici între organismele beneficiare, nici propriilor membri, decât după depunerea la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a unui protocol încheiat între organismele beneficiare prin care se stabilesc criteriile privind repartizarea sumelor colectate.

Cheltuielile de colectare, în acest caz, se evidenţiază distinct şi trebuie să fie justificate prin documente privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune care este colector în domeniul titularilor de drepturi în cauză. (5) La expirarea termenului de 30 de zile prevăzut la alin. (3), oricare dintre organismele de gestiune colectivă poate solicita Oficiului Român pentru Drepturile de Autor iniţierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, pentru stabilirea criteriilor privind repartizarea remuneraţiei între categoriile de beneficiari.

Procedura de arbitraj, precum şi etapele ulterioare sunt cele prevăzute la art. 1312 alin. (3) - (9). (6) Sumele colectate de organismul de gestiune colectivă, în calitate de colector unic, potrivit prevederilor art. 1071 alin. (1), ale art. 121 alin. (2) şi alin. (1) şi (3) ale prezentului articol, se evidenţiază în conturi analitice distincte. (7) Organismul de gestiune colectivă, care este colector unic, are obligaţia să elibereze autorizarea prin licenţă neexclusivă, în formă scrisă, în numele tuturor organismelor de gestiune colectivă beneficiare, şi să asigure transparenţa activităţilor de colectare, precum şi a costurilor aferente în raporturile cu organismele de gestiune colectivă beneficiare.

Acestea au obligaţia de a sprijini activitatea de colectare. (8) Prevederile art. 134 alin. (2) lit.

f) se aplică în mod corespunzător şi organismelor de gestiune colectivă care sunt colectori unici. (9) Organismele de gestiune colectivă pot conveni printr-un protocol care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, desemnarea unui colector comun pe un domeniu de plătitori, privind remuneraţiile cuvenite categoriilor de titulari de drepturi reprezentate de acestea. De asemenea, organismele de gestiune colectivă pot înfiinţa, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, organisme comune de colectare pentru mai multe domenii, care să funcţioneze potrivit prevederilor legale referitoare la federaţiile de persoane juridice de drept privat fără scop lucrativ, precum şi potrivit prevederilor exprese privind organizarea şi funcţionarea organismelor de gestiune colectivă din prezenta lege." Este evident în cauza de faţă faptul că, pentru exercitarea dreptului prevăzut de art. 1232 alin. (1) lit.

f) din Legea nr. 8/1996, există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru acelaşi domeniu de creaţie. Analizând înscrisurile dosarului, se reţine că nu s-a dovedit că a fost încheiat un protocol prin care să fie desemnat un colector în domeniul titularilor de drepturi în cauză, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 133 alin. (2) din Legea nr. 8/1996. În acest context, deveneau aplicabile dispoziţiile art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 care prevăd că în situaţia nedepunerii protocolului menţionat la alin. (2), ORDA desemnează dintre organismele de gestiune colectivă, colectorul în domeniul titularilor de drepturi în cauză, pe baza reprezentativităţii, prin decizie a directorului general.

Se poate concluziona că, în raport de dispoziţiile pct. 3 din Metodologia cuprinsă în Decizia nr. 153A/2011 a Curţii de Apel Bucureşti, publicată în baza Deciziei ORDA nr. 216/2011 şi de dispoziţiile art. 133 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/199, în cazul în care gestiunea colectivă este facultativă (situaţia fonogramelor publicate în scop comercial, care intră în sfera de reglementare a dispoziţiilor art. 1232 alin. (1) lit.

f) din Legea nr. 8/1996) dacă există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru acest domeniu, sunt reglementate două modalităţi de desemnare a organismului care va colecta sumele datorate de utilizatori, respectiv încheierea unui protocol de către organismele de gestiune colectivă prin care se stabileşte organismul ce va fi numit colector, iar în lipsa unui protocol, organismul de gestiune colectivă colector se desemnează prin decizia directorului ORDA pe baza reprezentativităţii. Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 1065 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe: "(1) Pentru utilizarea directă sau indirectă a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora prin radiodifuzare sau prin orice modalitate de comunicare către public, artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme au dreptul la o remuneraţie unică echitabilă. (2) Cuantumul acestei remuneraţii se stabileşte prin metodologii, conform procedurii prevăzute la art. 131, 1311 şi 1312.

(3) Colectarea remuneraţiei unice se efectuează în condiţiile prevăzute la art. 133." Faţă de conţinutul acestei norme legale, în mod corect a reţinut prima instanţă că art. 1065 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, face trimitere la art. 133 în integralitatea lui, nu doar la prevederile art. 133 alin. (2) şi următoarele, însă ipoteza incidentă în cauză nu este ce a alin. (1) care vizează existenţa unui singur organism de gestiune colectivă pentru acelaşi domeniu de creaţie, ci cea a alin. (2), după cum s-a arătat mai sus.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva sentinţei nr. 599 din 22 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

În baza dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ., va fi obligat recurentul-pârât Oficiul Român pentru Drepturile de Autor să plătească intimatului-reclamant A. cheltuieli de judecată în cuantum de 11.601,07 RON, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva sentinţei nr. 599 din 22 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Oficiul Român pentru Drepturile de Autor să plătească intimatului-reclamant A. cheltuieli de judecată în cuantum de 11.601,07 RON, reprezentând onorariu avocat .

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2021.