Extraordinary appeal for material error: misapplication of trial-in-absentia request fails strict statutory definition

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 7155/13.12.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014 s-a admis excepţia perimării şi, pe cale de consecinţă, s-a constatat perimată acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Împotriva sentinţei civile mai sus indicate au formulat recurs recurenţii A. şi B., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii la instanţa de fond.

Prin decizia civilă nr. 3074/04.07.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii recursului şi a respins recursul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare A. şi B., solicitând admiterea contestaţiei lor, anularea sentinţei civile nr. 3074/04.07.2017 şi, pe cale de consecinţă, soluţionarea recursului printr-o nouă hotărâre care să dispună continuarea judecării cauzei la instanţa de fond.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22.11.2018, instanţa a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., având în vedere lipsa părţilor.

La data de 12.06.2019, cauza a fost repusă pe rol în vederea soluţionării cererilor de repunere pe rol formulate de A. şi B., cât şi Camera de Comerţ şi Industrie România- Republica Moldova "Unirea" (CCIRM).

Prin decizia civilă nr. 2288 din data de 12.06.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B., împotriva deciziei civile nr. 3074/04.07.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

2. Cererea de recurs.

Împotriva deciziei civile nr. 2288 din 12 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii A., B. şi Camera de Comerţ şi Industrie România - Republica Moldova "Unirea" (CCIRM).

Prin încheierea de şedinţă publică din data de 10 martie 2020, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cauza a fost suspendată întrucât părţile au lipsit.

3. Aspecte procedurale.

La data de 09.09.2020 recurenţii A., B. au formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei.

4. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea de şedinţă din data de 02.02.2021 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de repunere pe rol a cauzei şi a menţinut măsura suspendării.

5. Contestaţia în anulare.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 02.02.2021 a depus contestaţie în anulare reclamanţii A. şi B., invocând dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. - eroare materială, încheierea a fost dată cu neobservarea faptului că a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În dezvoltarea motivelor contestaţiei în anulare, reclamanţii au arătat că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale având în vedere că în mod eronat a constatat instanţa că nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă odată cu cererea de repunere pe rol a cauzei şi în consecinţă cererea de repunere pe rol nu a fost făcută în vederea continuării judecăţii, iar această eroare materială a condus la o greşită aplicare a legii iar măsura dispusă este nelegală.

6. Soluţia asupra contestaţiei în anulare

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată a fi nefondată contestaţia în anulare introdusă de contestatorii A. şi B., pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte reţine că intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat apărări vizând inadmisibilitatea contestaţiei în anulare, susţinând, în esenţă, că motivele invocate de contestator în susţinerea căii de atac nu corespund sintagmei de "eroare materială" prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege.

Deci, în cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică exclusiv erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunţarea unei soluţii eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deşi era ataşată dovada achitării taxei de timbru, greşita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat, etc.

Fiind un text de excepţie, noţiunea de "greşeală materială" nu poate fi interpretată extensiv.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.:

"(2) Hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: [...] 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Din cuprinsul textului de lege, rezultă cerinţele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac şi anume ca aceasta să fie îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs, iar prin motivele pe care se sprijină să fie invocată o pretinsă eroare materială a instanţei de control judiciar, intervenită cu ocazia soluţionării recursului.

În cauza de faţă, deşi aceste cerinţe nu sunt îndeplinite în totalitate, având în vedere că Înalta Curte nu a procedat la soluţionarea recursului, ci a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei şi a menţinut măsura suspendării dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 10 martie 2020, aspectele invocate de intimată cu privire la inexistenţa erorii materiale sesizate de contestator vor fi analizate pe fondul contestaţiei, având în vedere că "greşeala materială", în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nu face parte din aspectele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac, ci din aspectele analizate de instanţa de judecată în stabilirea caracterului fondat ori nefondat al contestaţiei în anulare.

Prin urmare, procedând la analizarea pe fond a motivelor contestaţiei în anulare cu care a fost învestită, Înalta Curte reţine că sub denumirea de "eroare materială" contestatorii au arătat că în mod greşit instanţa de judecată nu a observat solicitarea acestora de judecare a cauzei în lipsă.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că eroarea materială invocată de contestatori în prezenta cauză nu priveşte o greşeală materială a instanţei de recurs cu privire la date sau elemente din cuprinsul înscrisurilor aflate în dosarul cauzei, ci aspecte de procedură ce puteau fi remediate, aşa cum se menţionează în dispoziţiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ., prin formularea unei cereri de redeschidere făcută de una din părţi.

Împrejurarea că ar fi solicitat anterior dispunerii măsurii suspendării judecata cauzei în lipsă, putea face obiectul recursului ce ar fi putut fi declarat împotriva încheierii de suspendare din data de 10.03.2020.

Recurenţii nu au atacat această încheiere, iar prin cerere de repunere pe rol din data de 09.09.2020 nu au cerut judecata cauzei în lipsă.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele contestaţiei în anulare nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

7. Temeiul de drept al soluţiei.

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii şi contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii.

Respinge contestaţia în anulare declarată de contestatorii A. şi B. împotriva încheierii din 2 februarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 aprilie 2021.