Judicial disciplinary closure of complaint regarding prosecutor's investigative conduct upheld; appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.09.2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară - Direcţia de Inspecţie pentru Procurori, au formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei Inspectorului Şef din cadrul Inspecţiei Judiciare nr. C19-2740 din data de 27.08.2019, comunicată la data de 03.09.2019, precum şi împotriva rezoluţiei de clasare nr. 2350/A din 16.07.2019, solicitând anularea ca netemeinice şi nelegale a actelor administrative atacate şi trimiterea cauzei la Inspecţia Judiciară, în vederea reluării cercetărilor cu privire la modul de efectuare a urmăririi penale şi soluţia dispusă în dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, cu consecinţa redeschiderii acestui dosar de urmărire penală.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 489 din data de 23 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de către reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, având ca obiect Rezoluţia de Clasare nr. 2350/A/16.07.2019 şi Rezoluţia Inspectorului - Şef nr. C19-2740/27.08.2019.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 489 din data de 23 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii A. şi B. arătând că instanţa de fond a încălcat regulile de procedură, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.), precum şi că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

O primă critică adusă hotărârii recurate, prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. este dată de faptul că prin hotărârea dată, instanţa de fond a încălcat regulile de procedură referitoare la administrarea probatoriului în cauză şi la rolul activ al judecătorului consfinţit de dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ. deoarece, deşi avea posibilitate de a solicita dosarul de urmărire penală nr. 272/P/2017 de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, nu a făcut acest lucru, şi a menţionat în mod nelegal în hotărârea recurată că aspectele reclamante în cadrul sesizării depusă la Inspecţia Judiciară au fost temeinic analizate de către inspectorul judiciar, care la rândul lui ar fi constatat că nu este vorba despre nicio abatere disciplinară în cauză.

Dacă instanţa de fond ar fi solicitat dosarul de urmărire penală nr. 272/P/2017, ar fi observat că în acest dosar, în afară de luarea declaraţiilor unor martori, nu au fost efectuate niciun fel de alte acte de urmărire penală, respectiv nu s-a dispus constituirea unei Comisii rogatorii formată din reprezentanţi ai Statului Român şi reprezentanţi ai Statului Sîrb, comisie care prin pârghiile legale avute la dispoziţie, putea afla cauzele care au condus la decesul fiului recurenţilor-reclamanţi şi putea identifica de asemenea persoanele implicate în această situaţie tragică.

Instanţa de fond nu a analizat sub nicio formă aceste aspecte concrete ci doar a expus în hotărârea atacată, o teorie a principiului independenţei magistratului, dar cu încălcarea dreptului la un proces echitabil şi cu încălcarea dispoziţiilor speciale în materie din C. proc. civ., referitoare la administrarea probatoriului.

O a doua critică a hotărârii recurate, prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., vizează faptul că instanţa de fond a pronunţat hotărârea recurată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, instanţa de fond, în modul lapidar în care a pronunţat hotărârea recurată, a încălcat nomele legale în materie procesual - civilă, atunci când a reţinut că obiectivul verificării disciplinare nu îl poate constitui raţionamentul logico-juridic al magistratului chemat să instrumenteze o cauză, ci doar încălcarea cu intenţie a normelor de drept material/procesual, calificată prin scopul determinat de a vătăma o persoană, respectiv, acceptând producerea unei asemenea consecinţe sau încălcarea din culpă a normelor de drept material sau procesual, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, ceea ce nu s-ar fi constatat în cauza de faţă din punctul de vedere eronat şi greşit al Inspecţiei Judiciare.

Prin această reţinere nelegală şi părtinitoare, instanţa de fond nu a făcut altceva decât să încalce normele juridice privind principiul egalităţii părţilor în procesul civil, deoarece din reţinerile şi analiza instanţei rezultă că niciodată, un magistrat nu va putea fi tras la răspundere disciplinară iar textele legale care reglementează răspunderea disciplinară a magistraţilor ar reprezenta (prin prisma reţinerilor instanţei de fond) o simplă teorie sau o ficţiune imposibil de atins, de către cetăţeanul de rând ce formulează o plângere cu privire la încălcarea drepturilor sale procesuale.

4. Apărările formulate în cauză.

intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 02 decembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 14 aprilie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând încheierea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care au solicitat anularea Rezoluţiei Inspectorului Şef din cadrul Inspecţiei Judiciare nr. C19-2740 din data de 27.08.2019, comunicată la data de 03.09.2019, a rezoluţiei de clasare nr. 2350/A din 16.07.2019, precum şi trimiterea cauzei la Inspecţia Judiciară, în vederea reluării cercetărilor cu privire la modul de efectuare a urmăririi penale şi soluţia dispusă în dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, cu consecinţa redeschiderii acestui dosar de urmărire penală.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând că modalitatea în care procurorul interpretează dispoziţiile legale şi probele administrate în cauză este un proces intelectiv, în cadrul căruia procurorul decide liber, în limitele legii şi fără nici o influenţă, iar opinia pe care şi-o formează poate fi cenzurată doar în cadrul procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 339 şi următoarele din noul C. proc. pen., potrivit cărora împotriva actelor procurorului se poate formula plângere la procurorul ierarhic superior şi apoi la judecătorul de cameră preliminară. Altfel spus, remediul pus la dispoziţie de legiuitor pentru partea nemulţumită de soluţia dispusă de magistrat este calea prevăzută de dispoziţiile sus-citate şi căile de atac prevăzute de lege în general, iar nu sesizarea Inspecţiei Judiciare, pentru că, nici pârâta şi nici instanţa de contencios administrativ nu are competenţa legală de a verifica soluţiile magistraţilor fie că sunt în dosare penale în curs de cercetare/urmărire penală sau în faţa instanţei de judecată, fie în dosare de altă natură.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", recurenţii-reclamanţi au susţinut că instanţa a încălcat regulile de procedură referitoare la administrarea probatoriului în cauză şi la rolul activ al judecătorului consfinţit de dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ. deoarece, deşi avea posibilitate de a solicita dosarul de urmărire penală nr. 272/P/2017 de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, nu a făcut acest lucru, şi a menţionat în mod nelegal în hotărârea recurată că aspectele reclamante în cadrul sesizării depusă la Inspecţia Judiciară au fost temeinic analizate de către inspectorul judiciar, care la rândul lui ar fi constatat că nu este vorba despre nicio abatere disciplinară în cauză.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că pentru soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Rezoluţiei de clasare instanţa de fond nu avea nevoie de dosarul de urmărire penală nr. 272/P/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin ci trebuia să verifice respectarea dispoziţiilor art. 45 alin. (3), (4) şi art. 451 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 317/2004, respectiv dacă inspectorul judiciar şi inspectorul-şef au depăşit ori nu limitele competenţelor prevăzute de lege, atât cu ocazia verificării prealabile a sesizării cât şi la emiterea rezoluţiei de clasare.

Astfel, potrivit art. 45 alin. (3) din Legea 317/2004, aspectele semnalate (…) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare, în cadrul căreia se stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare.

În ceea ce priveşte motivele legate de pretinsa superficialitate cu care s-a condus ancheta penală în dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, precum şi faptul că aceasta era inaptă să conducă la identificarea persoanelor vinovate, în mod corect a reţinut instanţa de fond că aceste aspecte au fost analizate de către inspectorul judiciar prin raportare la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 potrivit cărora, constituie abatere disciplinară exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, iar potrivit art. 991 din Legea nr. 303/2004, există rea-credinţă atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu ştiinţă normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane respectiv există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual.

Or, pentru existenţa relei credinţe, trebuia să se probeze încălcarea de către magistrat, în mod intenţionat, voit (cu ştiinţă) a normelor de drept material ori procesual în scopul (urmărind) vătămării unei persoane sau acceptând acest lucru, iar pentru existenţa gravei neglijenţe judecătorul sau procurorul trebuie să nesocotească neintenţionat, neurmărind, din culpă, normele de drept material ori procesual însă nesocotirea trebuie să fie într-un mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil.

Or, în cauza de faţă, în mod corect a reţinut prima instanţă faptul că, intimata-pârâtă, în urma verificărilor efectuate, a reţinut inexistenţa indiciilor care să conducă la săvârşirea de către magistraţii procurori a acestei abateri disciplinare.

Concluzionând, Înalta Curte constată că nu pot fi primite criticile recurenţilor-reclamanţi în sensul că "dacă instanţa de fond ar fi solicitat dosarul de urmărire penală nr. 272/P/2017 ar fi observat că în afară de luarea declaraţiilor unor martori, nu au fost efectuate alte acte de urmărire penală" atât timp cât modalitatea în care procurorul interpretează dispoziţiile legale şi probele administrate în cauză este un proces intelectiv, în cadrul căruia procurorul decide liber, în limitele legii şi fără nici o influenţă, iar opinia pe care şi-o formează poate fi cenzurată doar în cadrul procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 339 şi următoarele din noul C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este nefondat şi va fi respins.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că recurenţii-reclamanţi, nici prin sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare şi nici prin acţiunea dedusă judecăţii, nu au indicat ce norme de drept material ori procesual au fost încălcate de către magistraţii procurori, iar în expunerea motivelor de recurs au menţinut aceeaşi atitudine, respectiv faptul că "normele materiale încălcate de instanţa care a soluţionat cauza sunt evidente, nu au dorit să le enumere, ci au arătat că identificarea acestora este lăsată la aprecierea Înaltei Curţi.

În acest context, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că pentru verificarea existenţei unei abateri disciplinare voinţa legiuitorului nu a fost aceea de a înfrânge în vreun fel principiul independenţei magistratului, căci obiectivul verificării disciplinare nu poate privi raţionamentul logico-juridic al magistratului chemat să instrumenteze o cauză, ci doar, încălcarea cu intenţie a normelor de drept material ori procesual, calificată prin scopul determinat de a vătăma o persoană respectiv acceptând producerea unei asemenea consecinţe, sau, în forma prevăzută de art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, încălcarea din culpă a normelor de drept material sau procesual, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, ceea ce nu s-a constatat în cauza de faţă.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei nr. 489 din 23 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 aprilie 2021.