Auxiliary judicial staff salary equalization: retroactive application of sectoral reference value under Constitutional Court Decision 794/2016

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 18 aprilie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. şi Q., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice, au solicitat:

(i) modificarea deciziei nr. 88 din data de 28 februarie 2017 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (pentru personalul auxiliar de specialitate) sau emiterea unei alte decizii în sensul luării în considerare a unei valori de referinţa sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015);

(ii) efectuarea plătii diferenţei dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectoriale de 405 RON şi venitul efectiv plătit;

(iii) acordarea dobânzii legale şi a ratei inflaţiei la sumele cuvenite.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 5840 din 11 septembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 5 februarie 2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1493 din 28 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Finanţelor Publice şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

(ii) a admis în parte acţiunea reclamanţilor;

(iii) a anulat în parte Decizia nr. 88 din 28.02.2017, emisă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin Procurorul general, să emită o nouă decizie de salarizare în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015;

(iv) a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti să plătească reclamanţilor diferenţa dintre salariul stabilit potrivit valorii de referinţă sectorială de 405 RON şi salariul efectiv plătit, actualizată cu rata inflaţiei şi cu dobânda legală aferentă calculată de la data scadenţei şi până la data plăţii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate au declarat recurs pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

În motivarea recursului, părţile au prezentat cadrul legislativ incident în materia drepturilor salariale, ulterior adoptării Legii nr. 284/2010, făcând trimitere la Legea nr. 285/2010, O.U.G. nr. 80/2010, O.U.G. nr. 84/2012, O.U.G. nr. 103/2013, O.U.G. nr. 83/2014 şi O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 20/2016 şi O.U.G. nr. 43/2016.

Susţin recurenţii-pârâţi că, ulterior declarării neconstituţionalităţii art. 31 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015 prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în calitate de ordonator principal de credite, a emis ordinul de salarizare prin care s-a recunoscut şi calculat indemnizaţia de încadrare cuvenită procurorilor în raport de valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 01.10.2016. Ulterior, ordonatorul secundar de credite, respectiv Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a procedat la calcularea salariilor cuvenite grefierilor şi conducătorilor auto în raport de valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 01.10.2016, în conformitate cu dispoziţiile deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale şi cu prevederile O.U.G. nr. 20/2016,

Totodată, mai arată recurenţii că, prin Decizia nr. 298/11.07.2018, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a recunoscut personalului auxiliar de specialitate şi conex dreptul la calcularea drepturilor salariale în raport de valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON începând cu data de 09.04.2015, respectiv de 463,50 RON începând cu data de 01.12.2015, astfel încât nu este necesară anularea Deciziei nr. 88/28.02.2017, câtă vreme drepturile pretinse au fost recunoscute retroactiv.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice a solicitat menţinerea sentinţei recurate în ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi de respingere a acţiunii, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport cu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale cărui prevederi se încadrează calea de atac), Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti este nefondat, pentru următoarele considerente:

Criticile de nelegalitate formulate de pârâţi se referă, în esenţă, la greşita stabilire de către instanţa de fond a indemnizaţiilor de încadrare salarială cuvenite reclamanţilor în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015. Recurenţii-pârâţi au susţinut că această valoare de referinţă nu putea fi luată în considerare anterior datei de 01.10.2016, întrucât ordonatorul principal de credite, respectiv Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a recunoscut această valoare de referinţă sectorială doar începând cu data de 01.10.2016, în acord cu considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016.

În ceea ce priveşte argumentul ce decurge din interpretarea considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, Înalta Curte constată că, potrivit considerentelor 26-32 din această hotărâre, forul constituţional a reţinut că hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizaţiei de încadrare a magistraţilor reclamanţi în cauzele respective au aplicabilitate generală, întrucât prin acestea nu s-au recunoscut anumite drepturi în baza unor situaţii de fapt particulare, ci s-au interpretat norme de lege cu aplicabilitate generală. În continuare, Curtea Constituţională a stabilit că efectul constatării neconstituţionalităţii art. 31 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr. 43/2016, îl reprezintă calcularea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la care se face egalizarea prin includerea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti (considerentul 32).

Prin urmare, însăşi instanţa de control constituţional a stabilit modalitatea în care se va face aplicarea dispoziţiilor legale, consecutiv constatării caracterului neconstituţional al normelor cu examinarea cărora a fost învestită, în sensul extinderii beneficiilor recunoscute prin hotărâri judecătoreşti individuale întregii categorii profesionale şi familii ocupaţionale, aceasta fiind unica modalitate de înlăturare a inechităţilor constatate în sistemul de salarizare a personalului bugetar.

Se mai reţine că deciziile Curţii Constituţionale de constatare a neconstituţionalităţii unui text de lege sunt aplicabile, de la data publicării lor în Monitorul Oficial, tuturor litigiilor pendinte. Drept urmare, existenţa unor hotărâri judecătoreşti prin care se recunoaşte un anume nivel al salarizării, începând cu 09.04.2015, este relevantă în stabilirea nivelului maxim al salariului/indemnizaţiei în plată.

Aşadar, criticile recurenţilor-pârâţi sunt nefondate. În realitate, aplicarea unitară şi generală a dispoziţiilor legale incidente în materia salarizării, inclusiv pentru perioada anterioară publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, reprezintă mijlocul de înlăturare a inechităţilor din sistemul de salarizare al personalului bugetar, scop urmărit de legiuitor şi prin edictarea O.U.G. nr. 20/2016.

De altfel, chiar pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a înţeles să valorifice considerentele deciziei Curţii Constituţionale, prin emiterea de către Procurorul general al acestui parchet a Deciziei nr. 298/11.07.2018, în cuprinsul căreia indemnizaţia de încadrare brută cuvenită personalului auxiliar de specialitate a fost recalculată, începând cu data de 09.04.2015, la valoarea de 421,36 RON (mai ridicată decât cea solicitată prin acţiune), deci pentru o perioadă anterioară publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial. Aşadar, prin cererea de recurs, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti îşi contestă propria practică administrativă de punere în executare a cadrului normativ de salarizare a personalului, în acord cu dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale.

În ceea ce priveşte data de la care se aplică valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, Înalta Curte reţine că, la nivelul ordonatorului de credite Consiliul Superior al Magistraturii, au fost stabilite, cu caracter definitiv, drepturile salariale cuvenite unor magistraţi prin raportare la această valoare de referinţă sectorială, cu începere de la data de 09.04.2015, în urma pronunţării de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sentinţei nr. 48/13.01.2017, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia din data de 22.06.2017, ca urmare respingerii recursului de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, prin dispoziţiile art. 1 alin. (51) din Legea nr. 71/2015, privind aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, s-a stabilit obligaţia egalizării indemnizaţiilor pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice la nivelul maxim aflat în plată în cadrul acelei autorităţi/instituţii, dispoziţii care, potrivit Deciziei nr. 23/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se aplică şi familiei ocupaţionale "Justiţie".

Prin urmare, începând cu data de 09.04.2015, reclamanţii din prezenta cauză aveau dreptul de a beneficia de indemnizaţii brute de încadrare calculate în raport cu valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, astfel cum beneficiau şi alte categorii de personal din aceeaşi familie ocupaţională, fiind neîntemeiată susţinerea pârâtului în sensul că această indemnizaţie poate fi avută în vedere doar de la data de 01.10.2016, dată de la care a fost aplicată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în salarizarea personalului propriu. Argumentul pârâtului nesocoteşte considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 749/2016, care a stabilit că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare (…) trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice."

În acest context, Înalta Curte concluzionează în sensul că valoarea de referinţă sectorială calculată prin Decizia nr. 88/28.02.2017 nu respectă prevederile legale, fiind stabilită într-un cuantum inferior celui cuvenit reclamanţilor din categoria profesională a personalului auxiliar şi conex, motiv pentru care sentinţa recurată va fi menţinută de instanţa de control judiciar, consecutiv respingerii, ca nefondat, a recursului declarat de pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În ceea ce priveşte argumentul emiterii de către Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a Deciziei nr. 298/11.07.2018, prin care s-a recunoscut personalului auxiliar de specialitate şi conex dreptul la calcularea drepturilor salariale în raport de valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON începând cu data de 09.04.2015, respectiv de 463,50 RON începând cu data de 01.12.2015, Înalta Curte reţine că această împrejurare nu sprijină solicitarea pârâţilor de menţinere, ca legală, a deciziei atacate, ci, dimpotrivă, confirmă nelegalitatea actului contestat, respectiv faptul că valoarea de referinţă sectorială de 405 RON a fost greşit luată în considerare la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamanţilor doar începând cu data de 01.10.2016.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1493 din 28 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 aprilie 2021.