Cumulative 30% statutory cap on judicial salaries overrides maximum individual allowance rates under Law 153/2017

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.11.2018 sub dosar nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. în contradictoriu cu pârâţii (1) Ministerul Justiţiei, (2) Curtea de Apel Alba Iulia şi (3) Tribunalul Hunedoara, au solicitat în principal:

1. anularea ordinului nr. 3069/C/2018 şi obligarea pârâţilor 1 şi 2 la emiterea ordinelor de încadrare pentru judecători în sensul stabilirii drepturilor de indemnizaţie cu luarea în considerare a tuturor sporurilor în procentul legal (în total de 45 %), respectiv acordarea, pe lângă sporul de pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15 % şi a următoarelor sporuri: - sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 25% din indemnizaţia de încadrare; - sporul pentru păstrarea confidenţialităţii, în procent de 5% din indemnizaţia de încadrare;

2. obligarea pârâţilor de ordinul 2-3 la repararea prejudiciului produs prin asigurarea fondurilor necesare, calcularea şi plata sporurilor cuvenite începând cu data de 01.07.2018;

3. actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei şi până la data plăţii integrale;

4. obligarea pârâţilor la dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective;

în subsidiar:

1. în ipoteza în care se respinge pct. 1, anularea ordinului nr. 3069/C/2018 şi obligarea pârâţilor 1 şi 2 la emiterea ordinelor de încadrare pentru judecători, prin care sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi spor pentru păstrarea confidenţialităţii să fie acordat în procentul identificat ca fiind cel mai mare la nivelul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia;

2. obligarea pârâţilor de ordinul 2-3 la repararea prejudiciului produs prin asigurarea fondurilor necesare, calcularea şi plata sporurilor cuvenite începând cu data de 01.07.2018;

3. actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei şi până la data plăţii integrale;

4. obligarea pârâţilor la dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plătii efective.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1221 din data de 28.03.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei şi a respins capătul cererii de chemare în judecată privind plata formulat de părţile reclamante în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca privind o persoană fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia referitor la capătul de cerere privind anulare Ordin nr. 3069/C/2018 şi emitere nou ordin de încadrare salarială şi a respins capătul cererii de chemare în judecată privind anulare Ordin nr. 3069/C/2018 şi emitere nou Ordin de încadrare salarială, formulat de părţile reclamante în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, ca privind o persoană fără calitate procesuală pasivă.

A respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, astfel cum a fost invocată de pârâtul Tribunalul Hunedoara.

A respins, în rest, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A., B., C. şi I., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Hunedoara, ca neîntemeiată.

A admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii D., G., H., E., J. şi F., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Hunedoara.

A anulat, în parte, Ordinul ministrului justiţiei nr. 3069/C/2018 în ceea ce priveşte Anexele nr. 225, 226, 228, 229, 233 şi 234 în limita cuantumului sporurilor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii, cu consecinţa obligării părţii pârâte Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de stabilire drepturi salariale în sensul acordării începând cu data de 01.07.2018 în beneficiul fiecărei părţi reclamante - D., G., H., E., J. şi F. - a unui procent total de 17,05% al sporurilor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii raportat la indemnizaţia de încadrare brută lunară.

A obligat pârâtul Tribunalul Hunedoara să recalculeze drepturile salariale efect al ordinului instituit spre emitere în sarcina Ministerului Justiţiei şi să plătească fiecărei părţi reclamante - D., G., H., E., J. şi F. - diferenţele salariale rezultate începând cu data de 01.07.2018, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii efective.

A respins, în rest, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii D., G., H., E., J. şi F., ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 1221 din data de 28.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Hunedoara.

Prin motivele de recurs formulate, pârâtul Ministerul Justiţiei a arătat că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar soluţia instituită de către instanţa de fond nu îşi găseşte aplicabilitatea în cuprinsul dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017.

Astfel, pentru a pronunţa soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că "limita de 30% instituită de art. 25 alin. (1) din Legea - cadru nr. 153/2017 nu priveşte nivelul indemnizaţiei individuale stabilite de ordinul litigios, ci suma tuturor salariilor/indemnizaţiilor, potrivit textului legal. Aşadar, câtă vreme ordonatorul de credite nu demonstrează faptul depăşirii acelui nivel legal prin recunoaşterea sporurilor la un cuantum procentual similar/identic, marja de apreciere a Ministerului Justiţiei nu îşi poate găsi un temei normativ în textul legal amintit."

Ordinul ministrului justiţiei nr. 3069/C/07.08.2018 a fost emis ţinând seama de Ordinul ministrului justiţiei nr. 2066/C/24.05.2018 prin care s-au pus în aplicare dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, respectiv au fost stabilite în beneficiul intimaţilor-reclamanţi drepturile salariate cuvenite începând cu data de 01.07.2018, în aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017, calculate având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON.

Din lectura atentă a cererii de chemare în judecată, solicită instanţei de control judiciar să constate că reclamanţii au solicitat anularea OMJ nr. 3069/C/2018 şi obligarea pârâţilor la emiterea ordinelor de încadrare cu luarea în considerare a tuturor sporurilor în procent legal (în total de 45%) respectiv acordarea, pe lângă sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15% şi a sporurilor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, în procent de 25% din indemnizaţia de încadrare şi sporul pentru păstrarea confidenţialităţii, în procent de 5% din indemnizaţia de încadrare.

Curtea de Apel Bucureşti şi-a întemeiat soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată şi anularea ordinului emis de ministrul justiţiei pe dispoziţiile art. 7 lit. i) din Legea - cadru nr. 153/2017, care defineşte "sporul" şi cu înlăturarea dispoziţiilor cuprinse în art. 25 alin. (1) din Legea - cadru nr. 153/2017.

A mai reţinut prima instanţă că, "atâta vreme cât ordonatorul de credite nu demonstrează faptul depăşirii acelui nivel legal prin recunoaşterea sporurilor la un cuantum procentual similar/identic, marja de apreciere a Ministerului Justiţiei nu îşi poate găsi un temei normativ în textul legal amintit".

"În aceste condiţii, odată recunoscut de ministrul justiţiei în beneficiul unui judecător din cadrul Judecătoriei Petroşani un nivel cumulat total de 17,05% al sporurilor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii raportat la indemnizaţia de încadrare brută lunară (cazul reclamantei I.), acelaşi nivel cumulat trebuie acordat şi celorlalţi judecători ale căror drepturi salariate sunt stabilite în integralitate prin prisma Legii-cadru nr. 153/2017, respectiv pentru reclamanţii D., G. lutiana, H., E., J. şi F.".

Sentinţa civilă recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale stabilite în art. 25 din Legea - cadru nr. 153/2017 potrivit căruia:

"Limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi - alin. (1) Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz."

În ceea ce priveşte acordarea sporurilor, potrivit OMJ nr. 3069/C/2018, solicită să se constate caracterul de oportunitate al acestei decizii adoptată de Ministerul Justiţiei, având în vedere că în conformitate cu art. 5 din Capitolul VIII al Anexei V - Familia Ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie şi Curtea Constituţională", din Legea - cadru nr. 153/2017, sporurile care li se cuvin intimaţilor-reclamanţi, potrivit legii, nu sunt de 25%, respectiv 5%, existând posibilitatea ca acestea să fie stabilite şi în procent mai mic, întrucât sunt "până la 25%", respectiv "până la 5%", după cum urmează:

Art. 5 din Anexa V stabileşte în mod expres:

"Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunalele specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asistenţii judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică şi personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, precum şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, personalul de probaţiune beneficiază şi de un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizaţia lunară de încadrare."

Astfel, Ministerul Justiţiei, în calitate de ordonator de credite, are obligaţia de a respecta dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 mai sus enunţate, potrivit cărora "Suma sporurilor (...) acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază (...)".

Ordinul ministrului justiţiei nr. 3069/C/2018, anexele privitoare la reclamanţi a fost emis cu respectarea acestor dispoziţii proprii cuprinse în art. 25 din Legea - cadru nr. 153/2017, determinând o aplicare şi limitare a sporurilor acordate intimaţilor-reclamanţi, acordate individual, pentru fiecare persoană în parte.

Din analiza dispoziţiilor legale, rezultă că textul nu garantează intimaţilor-reclamanţi obţinerea unui cuantum cumulat al sporurilor în procent fix din salariul de bază, cuantumul acestora urmând a fi determinat pe aplicarea unei duble condiţionări:

- încadrarea fiecărui spor în limitele maxime prevăzute de Anexa V (până la 25%, până la 15% şi până la 5%);

- interdicţia depăşirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, de 30% din suma indemnizaţiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite".

În final, recurentul-pârât a solicitat înlăturarea susţinerilor instanţei de fond, cu privire la recunoaşterea de către ministrul justiţiei în beneficiul unui judecător din cadrul Judecătoriei Petroşani un nivel cumulat total de 17,05% al sporurilor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii raportat la indemnizaţia de încadrare brută lunară (cazul reclamantei I.) şi acordarea acestui nivel cumulat şi celorlalţi judecători, respectiv pentru reclamanţii D., G. luliana, H., E., J. şi F., ale căror drepturi salariale au fost stabilite în integralitate prin prisma Legii-cadru nr. 153/2017.

Prin motivele de recurs formulate, pârâta Curtea de Apel Alba Iulia cu privire la diferenţele de procent între sporurile de condiţii vătămătoare, de risc şi de confidenţialitate între magistraţi şi la aplicabilitatea în procent maxim a prevederilor art. 4 şi 5 din Anexa V din Legea nr. 153/2017 a arătat că, la data de 31 decembrie 2017, indemnizaţiile brute ale magistraţilor pot fi şi sunt stabilite la nivelul maxim doar prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii familii ocupaţionale "Justiţie" conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016.

Magistraţii şi întreg personalul din Justiţie au beneficiat de sporurile de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de confidenţialitate în baza Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (în anul 2010), respectiv Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (în anii 2011-2017).

Sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi sporul de confidenţialitate de 15% recunoscute prin hotărâri judecătoreşti emise în aplicarea legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, au fost luate în considerare la adoptarea acestei legi-cadru şi incluse parţial în indemnizaţia de încadrare sub formă de adaus (25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi 10% pentru asigurarea confidenţialităţii), diferenţa fiind inclusă în indemnizaţia brută sub formă de cuantum sporuri, conform art. 4 din Anexa nr. VI - Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei, Legea nr. 330/2009.

Câtă vreme aceste drepturi s-au menţinut în această formă - de cuantum - în salariile brute acordate în perioada 2010 - 2017, soluţia instanţei de a acorda acelaşi procent de 17,5% pentru sporurile de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de confidenţialitate începând cu data de 01.07.2018 este nefondată, luând în considerare faptul că acest cuantum diferă în funcţie de vechimea efectivă în muncă şi în funcţie a fiecărui magistrat, iar o astfel de dispoziţie ar conduce la o acordare fără a se ţine cont de vechimile efectiv realizate de reclamanţi.

Chiar din sentinţa recurată şi din actele de la dosarul cauzei reiese faptul că, D., G., H., E., J. şi F. au vechimi în muncă şi în funcţie diferite, astfel încât egalizarea dispusă de către instanţă la procentul total de 17,5% conduce la încălcarea prevederilor legale referitoare la acordarea diferenţiată a drepturilor salariale în condiţii identice de vechime, contrar şi Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, aplicabilă din această perspectivă şi după intrarea în vigoare a legii de salarizare nr. 153/2017, mai exact şi etapei corespunzătoare datei de 01.01.2018, iar de acest aspect trebuie să se ţină cont chiar şi în condiţiile în care o parte dintre reclamanţi ar ajunge cu indemnizaţia de încadrare la valoarea celei din 2022.

Prin motivele de recurs formulate, pârâtul Tribunalul Hunedoara a arătat că, neavând atribuţii de stabilire a drepturilor salariale, ci doar de plată efectivă a drepturilor salariale stabilite de ordonatorul principal de credite prin ordin de salarizare, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Tribunalului Hunedoara, în raport de obiectul cauzei de faţă, ce vizează în principal anularea Ordinului MJ 3069/C/2018 şi emiterea unor noi ordine cu luarea în considerare a tuturor sporurilor în alt cuantum decât cel în care au fost stabilite prin ordinul de salarizare a cărui anulare se solicită.

Or, stabilirea drepturilor salariale ale reclamanţilor, trecute, actuale sau viitoare, este o atribuţie a Ministerului Justiţiei, nu a Tribunalului Hunedoara, motiv pentru care a apreciat că Tribunalul Hunedoara nu are calitate procesuală pasivă în cauză. În măsura în care, printr-un ordin de salarizare emis pe numele reclamanţilor, s-ar stabili că acestora li se cuvin drepturi salariale suplimentare cu siguranţă Tribunalul Hunedoara, în virtutea atribuţiilor de ordonator terţiar de credite, va efectua plăţile cuvenite conform drepturilor stabilite în favoarea reclamanţilor.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimaţii-reclamanţi nu au depus întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 11 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţii-pârâţi, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate şi vor fi admise.

Intimaţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care au solicitat, în principal, anularea Ordinului nr. 3069/C/2018 şi obligarea pârâţilor la emiterea ordinelor de încadrare pentru judecători în sensul stabilirii drepturilor de indemnizaţie cu luarea în considerare a tuturor sporurilor în procentul legal (în total de 45 %), respectiv acordarea, pe lângă sporul de pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15 % şi a următoarelor sporuri: - sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 25% din indemnizaţia de încadrare; - sporul pentru păstrarea confidenţialităţii, în procent de 5% din indemnizaţia de încadrare.

Prima instanţă a admis, în parte, cererea dedusă judecăţii, a anulat, în parte, Ordinul ministrului justiţiei nr. 3069/C/2018 în ceea ce priveşte Anexele nr. 225, 226, 228, 229, 233 şi 234 în limita cuantumului sporurilor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii, cu consecinţa obligării părţii pârâte Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de stabilire drepturi salariale în sensul acordării începând cu data de 01.07.2018 în beneficiul fiecărei părţi reclamante - D., G., H., E., J. şi F. - a unui procent total de 17,05% al sporurilor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii raportat la indemnizaţia de încadrare brută lunară.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că odată recunoscut de ministrul justiţiei în beneficiul unui judecător din cadrul Judecătoriei Petroşani un nivel cumulat total de 17,05% al sporurilor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii raportat la indemnizaţia de încadrare brută lunară (cazul reclamantei I.), acelaşi nivel cumulat trebuie acordat şi celorlalţi judecători ale căror drepturi salariale sunt stabilite în integralitate prin prisma Legii-cadru nr. 153/2017, respectiv pentru reclamanţii D., G., H., E., J. şi F..

Învestită cu soluţionarea cererilor de recurs, Înalta Curte constată că pârâţii şi-au întemeiat motivele de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este greşită.

Astfel, prin Ordinul nr. 3069/C/07.08.2018, emis de Ministrul Justiţiei, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice, cu modificările şi completările ulterioare s-a stabilit că începând cu data de 01.01.2018, judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia, prevăzuţi în Anexele nr. 1-244 la acest ordin, beneficiază de drepturile salariale menţionate în anexe.

Potrivit art. 25 din Capitolul III secţiunea III a Legii nr. 153/2017, "suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz."

Art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017 prevede că "cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Alin. (6) al aceluiaşi articol stipulează că:

"în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022 " .

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, prin raportare la Anexele la Ordinul nr. 3069/C/07.08.2018 drepturile salariale sunt corect calculate în considerarea dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017. Sporurile acordate au fost majorate cu 25% începând cu 1 ianuarie 2018, la nivelul acordat pentru luna decembrie 2017 şi cu respectarea limitei de 30%, astfel cum aceasta este prevăzută de art. 25, Cap. III, secţiunea III a Legii nr. 153/2017.

De asemenea, Înalta Curte reţine că potrivit art. 38 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, legiuitorul a prevăzut o aplicare etapizată a acesteia, astfel încât pentru anul 2018 sunt aplicabile dispoziţiile din cuprinsul acestui act normativ, care, pe de o parte, stabileşte exact cuantumul majorării salariale faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, iar, pe de altă parte, impune două limitări, respectiv limitarea tuturor sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite şi limitarea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare la nivelul celor stabilite pentru anul 2022, în cazul în care urmare a majorărilor din 2018, acestea ar fi mai mari.

Deşi, prima instanţă a observat că reclamanţilor nu le este recunoscut necondiţionat dreptul la acordarea cumulată a celor 3 tipuri de sporuri în cuantumul lor maxim, ci doar dreptul la acordarea sporurilor, cuantumul acestora urmând a fi determinat prin aplicarea unei duble condiţionări: încadrarea fiecărui spor în limitele maxime prevăzute în Anexa V (până la 25%, până la 15% şi până la 5%) şi, totodată, interdicţia depăşirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, de 30% din suma indemnizaţiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite, în mod greşit a considerat că limita de 30% nu priveşte nivelul indemnizaţiei individuale stabilite de ordinul litigios, ci odată recunoscut de ministrul justiţiei în beneficiul unui judecător un nivel cumulat de 17,5 % al sporurilor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii raportat la indemnizaţia de încadrare brută lunară, acelaşi nivel cumulat trebuie acordat şi celorlalţi judecători ale căror drepturi salariale sunt stabilite în integralitate prin prisma Legii-cadru nr. 153/2017.

Înalta Curte constată că în dosarul de fond a fost depus Ordinul nr. 35/C/04.01.2019 emis de Ministerul Justiţiei în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016 şi a Ordinului nr. 75/15.03.2018, emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi în aplicarea dispoziţiilor Ordinului ministrului justiţiei nr. 2066/C/24.05.2018, prin care s-a statuat la art. 1: alin. (1), că în perioada 9.04.2015 - 30.11.2015, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia se stabilesc prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON; alin. (2) în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia se stabilesc prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON; alin. (3) în perioada 01.01.2018 - 30.06.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia se recalculează, având în vedere cele menţionate la alin. (2). De asemenea, la art. 2 s-a stipulat că plata drepturilor salariale se realizează numai după asigurarea fondurilor necesare în bugetele Ministerului Justiţiei, Curţii de Apel Alba Iulia şi tribunalelor din circumscripţia acesteia, în acord cu prevederile legale care reglementează finanţele publice.

Pe de o parte, Înalta Curte având în vedere aplicarea etapizată a legii, astfel cum rezultă din voinţa legiuitorului clar exprimată, reţine că pentru anul 2018, cuantumul sporurilor este condiţionat de respectarea plafonului prevăzut de art. 25 din Legea nr. 153/2017, chiar dacă Anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017 prevede pentru domeniul de activitate "Justiţie" sporuri de până la 45% din salariul de bază sau după caz, din îndemnizaţia de încadrare, aceasta fiind lăsată la aprecierea ordonatorului principal de credite.

În plus, aceste dispoziţii nu prevăd în mod imperativ un astfel de cuantum maxim, legiuitorul folosind sintagma "până la", iar împrejurarea că aplicabilitatea dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017 a condus la determinarea diferită a cuantumului sporurilor cuvenite altui magistrat nu poate fi reţinută, având în vedere limitările impuse de Legea nr. 153/2017.

Înalta Curte constată că, Ministerul Justiţiei, în calitate de ordonator de credite, are obligaţia de a respecta dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 mai sus enunţate, potrivit cărora "Suma sporurilor (...) acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază (...)", precum şi faptul că, Ordinul ministrului justiţiei nr. 3069/C/2018 şi anexele privitoare la reclamanţi au fost emise cu respectarea acestor dispoziţii proprii, determinând o aplicare şi limitare a sporurilor acordate intimaţilor-reclamanţi, acordate individual, pentru fiecare persoană în parte.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în considerentele hotărârii pronunţate, cu privire la reclamanţii D., G., H., E., J., F. şi I. că din lectura Anexei la Ordinul litigios rezultă că au fost acordate toate sporurile în discuţie, chiar dacă reflectarea lor nu s-a făcut diferenţiat, ci cumulat.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că acţiunea formulată de reclamanţii D., G., H., E., J. şi F. este neîntemeiată şi o va respinge.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa în parte sentinţa recurată şi în rejudecare, va respinge acţiunea formulată de reclamanţii D., G., H., E., J. şi F., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Hunedoara, ca neîntemeiată şi va menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 1221 din 28 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi în rejudecare respinge acţiunea formulată de reclamanţii D., G., H., E., J. şi F., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Hunedoara, ca neîntemeiată.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.