Preeminence of res judicata over administrative ban: state aid eligibility despite prior restitution of undue subsidies

Dosar nr. x/2014

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 19.12.2014 sub nr. x/2014, reclamanta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Investiţii pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vrancea, a solicitat anularea Deciziei nr. 16241/03.11.2014, obligarea pârâtei să soluţioneze contestaţia nr. 774/19.09.2014 formulată împotriva procesului-verbal de constatare nr. x/26.08.2014 în privinţa obligaţiei de restituire a sumei de 6.701.445,58 RON ajutor de stat şi în privinţa interdicţiei de a beneficia de ajutoare de stat pe o perioadă de 3 ani calendaristici de la data încasării sumei, totodată a solicitat şi recunoaşterea dreptului societăţii de a beneficia de ajutoare de stat fără impunerea vreunei interdicţii.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 88 din 7 mai 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de obiect invocată de pârâtă, ca nefondată, a admis în parte acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean, având ca obiect anulare act administrativ; a anulat Decizia nr. 19.210/16.11.2015 şi procesul-verbal nr. x/26.08.2014, emise de pârâtă, a respins capătul de cerere privind recunoaşterea dreptului de a beneficia de ajutoare de stat fără impunerea unei interdicţii, ca nefondat, a obligat pârâta către reclamantă la plata în parte a cheltuielilor de judecată în cuantum de 25.043 RON.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Agenţia de Plăţi şi Investiţii pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vrancea a declarat recurs, întemeiat pe art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei recurate şi respingerea în tot a acţiunii reclamantei.

În motivarea căii de atac exercitate instituţia publică pârâtă a susţinut următoarele:

Instanţa a reţinut că procesul-verbal nr. x/26.08.2014 a fost emis netemeinic şi nelegal întrucât interdicţia de a beneficia de ajutor de stat pe o perioadă de 3 ani calendaristici de la data încasării sumelor necuvenite (trim. IV al anului 2011) nu există, potrivit sentinţei nr. 1591/17.12.2014 a Tribunalului Vrancea (definitivă prin Decizia nr. 1135/25.05.2015 a Curţii de Apel Galaţi), reclamanta putând beneficia de schema de ajutor de stat ulterior încheierii procesului-verbal de constatare nr. x/05.07.2012.

În mod convergent se reţine aspectul că, în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 839/2010, privind faptul că prevederile acestei hotărâri nu se aplică beneficiarilor care sunt persoane împotriva cărora a fost emisă o decizie de recuperare definitivă a unui ajutor de stat, dacă această decizie nu a fost executată (...), întrucât reclamanta a achitat integral suma stabilită prin procesul-verbal nr. x/05.07.2012 (în anul 2012) este evident faptul că poate beneficia de ajutor de stat ulterior anului 2011.

Raţionamentul Curţii de apel poate fi considerat valabil în desconsiderarea prevederilor art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 14/2010 referitoare la interdicţia de 3 ani calendaristici ce se aplică beneficiarilor care au încasat sume de la bugetul de stat în mod necuvenit, de la data încasării acestor sume, prevederi care au întemeiat în final actele administrative atacate în cauză, respectiv Decizia nr. 19210/16.11.2015 şi procesul-verbal de constatare nr. x/26.08.2014 aşa cum a fost modificat în procedura reglementată prin dispoziţiile art. 214 şi 216 Codul de procedură fiscalălă aprobat prin O.G. nr. 92/2003.

În speţă se apreciază că nu poate fi reţinut efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al Hotărârii nr. 1591/17.12.2014 pronunţate de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2014 şi menţinută prin Decizia nr. 1135/25.05.2015 a Curţii de Apel Galaţi întrucât chestiunea dezlegată prin această hotărâre se referă strict la efectele procesului-verbal nr. x/05.07.2012 şi stabilesc că acesta "nu produce efecte în ceea ce priveşte dreptul reclamantei de a beneficia de ajutoare de stat în formele şi domeniile la care se referă O.G. nr. 14/2010", aspect de care s-a ţinut seama la soluţionarea contestaţiei formulate de către reclamantă împotriva procesului-verbal nr. x/26.08.2014, prin admiterea în parte a contestaţie soluţionate prin decizia nr. 19210/16.11.2015.

Astfel, silogismul instanţei de fond potrivit căruia în prezenta cauză interdicţia de a beneficia de ajutor de stat pe o perioadă de 3 ani calendaristici de la data încasării sumelor necuvenite nu există deoarece această chestiune a fost dezlegată cu putere de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 1591/17.12.2014 a Tribunalului Vrancea, reprezintă o veritabilă încălcare a principiului ubi lex nori distinguit, nec nos distinguere debemus, fiind efectiv înfrânte dispoziţiile restrictive ale art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 14/2010 prin adăugarea la lege a efectului pozitiv al hotărârii judecătoreşti, lucru evident inadmisibil.

Aşadar, în considerarea celor sus menţionate, situaţia de fapt şi de drept, aşa cum reiese din actele administrative anulate în prezenta cauză de către instanţa de fond, se referă la faptul că reclamanta a beneficiat de ajutoare de stat în valoare totală de 6.701.445,58 RON în condiţiile în care, anterior emiterii procesului-verbal nr. x/05.07.2012 (ce de altfel a fost menţinut prin sentinţa nr. 1591/17.12.2014), a încasat în mod necuvenit ajutoare de stat acordate în baza O.G. nr. 14/2010, iar de la data încasării acestora operează interdicţia de a mai beneficia de ajutoare de stat în decursul a 3 ani calendaristici. În acest cadru referirea la procesul-verbal nr. x/2012 este doar pentru a arăta că plasarea acestuia în timp are relevanţă doar în ce priveşte constatarea primirii unui ajutor de stat în mod necuvenit, iar nu pentru aplicarea prevederilor art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 14/2010 întrucât acestea operează de la un moment anterior, respectiv data încasării de către reclamantă a plăţii necuvenite, dată de la care curge perioada de interdicţie de a mai beneficia de alte ajutoare de stat acordate în baza O.G. nr. 14/2010, aşa cum au fost plăţile imputate prin procesul-verbal nr. x/26.08.2014.

Cu privire la analiza Curţii de apel asupra efectului în speţă a prevederilor art. 2 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 839/2010, se învederează faptul că instanţa a scos din context aceste dispoziţii, pentru a ajunge la concluzia că reclamanta putea beneficia de ajutor de stat ulterior anului 2011, întrucât a achitat integral suma stabilită prin procesul-verbal nr. x/05.07.2012, deoarece aplicarea dispoziţiilor în cauză se raportează la toate situaţiile prevăzute la art. 13 -17 din O.G. nr. 14/2010, inclusiv la perioada în care operează interdicţia prevăzută de art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 14/2010.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare reclamanta intimată societatea A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului pârâtei, apreciind că hotărârea instanţei de fond este legală, fiind pronunţată cu aplicarea justă a principiului puterii de lucru judecat a sentinţei nr. 1591/17.12.2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

2.1. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat potrivit considerentelor care vor fi expuse în continuare:

Reclamanta a dedus controlului instanţei de fond legalitatea procesului-verbal de constatare nr. x/26.08.2014 emis de instituţia publică pârâtă, prin care s-a dispus obligarea acesteia la restituirea sumei de 6.701.445,58 RON, cu accesoriile aferente, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 14/2010. Concomitent s-a dispus în temeiul art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 14/2010 interdicţia de a beneficia de ajutor de stat pentru o perioadă de 3 ani calendaristici de la data încasării sumelor necuvenite.

S-a reţinut în sarcina reclamantei societatea A. S.R.L. faptul că a încasat în mod necuvenit sume de la bugetul de stat, pentru realizarea angajamentelor asumate în favoarea bunăstării şi protecţiei porcilor conform H.G. nr. 839/2010.

Prin acest act administrativ i s-a reproşat în concret reclamantei înscrierea sau atestarea de date ori situaţii nereale pe documentele de decontare vizând cererile de plată a ajutorului de stat nr. 1787/14.02.2012, 7107/14.05.2012 şi 13.066/19.07.2012, întrucât reclamanta era exclusă de la plată pe o perioadă de 3 ani, conform art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 14/2010, ca urmare a încheierii procesului-verbal nr. x/05.07.2012 emis de pârâta APIA, aspect constatat prin Decizia nr. 19/2014 a Camerei de Conturi Vrancea.

Prima instanţă a anulat procesului-verbal de constatare nr. x/26.08.2014 apreciind în esenţă nelegalitatea acestuia urmare a valorificării puterii de lucru judecat a sentinţei nr. 1591/2014 a Tribunalului Vrancea, pronunţând astfel o hotărâre legală, criticile pârâtei fiind în consecinţă nefondate.

Se constată că, în mod judicios, s-a dat eficienţă puterii de lucru judecat a sentinţei nr. 1591/2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea prin care a fost recunoscut dreptul reclamantei de a beneficia de ajutoare de stat în formele şi domeniile la care se referă O.G. nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, drept care, contrar constatărilor din actul administrativ atacat, nu este afectat de Procesul-verbal nr. x/05.07.2012.

Prin această hotărâre s-a statuat între aceleaşi părţi că "procesul-verbal nr. x/05.07.2012 nu produce efecte în ceea ce priveşte dreptul reclamantei de a beneficia de ajutoare de stat în formele şi domeniile la care se referă O.G. nr. 14/2010".

Or, efectul pozitiv al lucrului judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească se impune într-un al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Puterea de lucru judecat, în forma prezumţiei, vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti, principiul puterii de lucru judecat împiedicând infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces. Prezumţia nu opreşte judecata celui de-al doilea proces, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu pot fi ignorate.

Aplicarea în concret a acestui principiu, scuteşte şi, în acelaşi timp, împiedică instanţa celui de-al doilea litigiu dintre părţi de a mai oferi dezlegări aspectelor deja soluţionate în primul litigiu, acestea constituind una din premisele silogismului judiciar de la care trebuie să plece cea de-a doua instanţă, aşa cum de altfel, în mod corect, a procedat instanţa de fond.

Procedând în acord cu principiul sus enunţat şi explicitat, în mod just, judecătorul fondului a apreciat că procesul-verbal nr. x/26.08.2014 a fost emis nelegal, întrucât interdicţia de a beneficia de ajutor de stat pe o perioadă de 3 ani calendaristici de la data încasării sumelor necuvenite (trim. IV al anului 2011) nu există potrivit sentinţei civile nr. 1591/17.12.2014 a Tribunalului Vrancea (definitivă prin Decizia nr. 1135/25.05.2015 a Curţii de Apel Galaţi), reclamanta fiind în drept a beneficia de schema de ajutor de stat ulterior încheierii procesului-verbal de constatare nr. x/05.07.2012.

Este de subliniat în acest context că demersul administrativ al pârâtei, respectiv întocmirea şi emiterea procesului-verbal de constatare nr. x/26.08.2014, este rezultatul punerii în aplicare a Deciziei nr. 19/2014 emisă de Camera de Conturi Vrancea, pentru că anterior controlului acestei instituţii publice, la solicitarea formală a reclamantei pârâta a achitat voluntar sumele ce se tind a fi recuperate prin acest act administrativ.

Or, între un act administrativ şi o hotărâre judecătorească, ale căror dispoziţii sunt în conflict, va prevala întotdeauna caracterul obligatoriu al acesteia din urmă, care cu autoritate de lucru judecat a statuat că reclamantei nu i se aplică interdicţia de a beneficia de ajutor de stat pe o perioadă de 3 ani calendaristici de la data încasării sumelor necuvenite.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, va respinge recursul formulat de Agenţia de Plăţi şi Investiţii pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vrancea împotriva sentinţei nr. 88 din 7 mai 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Agenţia de Plăţi şi Investiţii pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vrancea împotriva sentinţei nr. 88 din 7 mai 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.