Interim 100% reimbursement of off-label cancer medication to protect the right to life despite lack of authorized therapeutic indication

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătăţii şi Guvernul României, pe calea ordonanţei preşedinţiale, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen, obligarea acestora la asigurarea către reclamant a medicamentului Avastin pe baza de prescripţie medicală, în regim de compensare de 100%, până la soluţionarea dosarului de fond nr. x/2020 al Curţii de Apel Galaţi şi obligarea acestora la includerea pe lista de medicamente compensate în sistemul asigurărilor de sănătate, în Nomenclatorul de produse compensate, a acestui medicament pentru indicaţia glioblastom.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 8 din 13 ianuarie 2021, a respins excepţiile invocate de pârâţi, ca nefondate.

Totodată, a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamant, obligând pârâţii să asigure reclamantului medicamentul Avastin pe bază de prescripţie medicală în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală) până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Galaţi.

3. Recursurile exercitate

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România.

3.1. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Ministerul Sănătăţii a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială.

3.2. Recursul incident

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România a declarat recurs incident faţă de cererile de recurs ale pârâţilor Ministerul Sănătăţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, solicitând admiterea acesteia, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale passive, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.

3.3. În motivarea căii, pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 din C. proc. civ.

În esenţă, recurenta a susţinut că hotărârea primei instanţe a fost dată cu greşita aplicare şi interpretare a legislaţiei specifice asigurărilor sociale de sănătate.

Astfel, a arătat că medicamentul în litigiu a fost autorizat prin procedura centralizată, conform Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului, de către Agenţia Europeană a Medicamentului numai pentru indicaţiile terapeutice prevăzute în rezumatul caracteristicilor produsului Bevacizumab (denumire comercială Avastin). Utilizarea în afara autorizaţiei de punere pe piaţă a unui medicament nu este reglementată de dreptul Uniunii Europene.

Aşadar, prescrierea şi administrarea medicamentului în litigiu pentru indicaţii neacoperite de autorizaţia sa de introducere pe piaţă, aduc atingere efectului util al Directivei 89/105 şi al Directivei 2001/83, precum şi competenţelor atribuite Uniunii Europene în temeiul procedurii centralizate instituite prin Regulamentul 726/2004.

Conform art. 6 alin. (1) din Directiva menţionată, niciun medicament nu poate fi introdus pe piaţa unui stat membru dacă nu a fost emisă o autorizaţie de punere pe piaţă de către autorităţile competente din respectivul stat membru, sau dacă nu a fost acordată o autorizaţie de conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004.

În continuare, a arătat, contrar celor reţinute de prima instanţă, că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 997 din C. proc. civ.: existenţa în favoarea reclamantei a unei aparenţe a dreptului pretins vătămat şi, respectiv, neprejudecarea fondului cauzei.

Cu privire la prima condiţie, existenţa în favoarea reclamantei a unei aparenţe a dreptului pretins, a arătat că nu este îndeplinită.

În cauză, nu au fost respectate condiţiile obligatorii pentru aprobarea şi decontarea acestui medicament din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, întrucât, potrivit Ordinul nr. 1301/2008, nu poate fi prescris pentru afecţiunea de care suferă partea, ci doar pentru alte afecţiuni.

Indicaţiile medicamentului Avastin sunt menţionate în rezumatul caracteristicilor acestuia, astfel cum au fost autorizate de către Agenţia Europeană a Medicamentului.

Or, prima instanţă a ignorat faptul că pentru afecţiunea de care suferă intimatul medicamentul în litigiu nu poate fi acordat şi decontat în cadrul sistemului public de asigurări sociale de sănătate, motivat de faptul că acest medicament este inclus în Lista medicamentelor compensate aprobată prin H.G. nr. 720/2008, cu modificările şi completările ulterioare, însă pentru alte afecţiuni (indicaţii terapeutice), nu şi pentru afecţiunea de care suferă intimatul-reclamant.

Atâta timp cât deţinătorul de autorizaţie de punere pe piaţă nu a solicitat Agenţiei Europene a Medicamentului şi nici Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale autorizarea indicaţiei de Glioblastom, această indicaţie nu poate fi inclusă în protocolul terapeutic al medicamentului Avastin şi, prin urmare, nu poate fi decontat pentru această indicaţie.

În aceste condiţii, în mod greşit prima instanţă a reţinut că există o pasivitate a autorităţilor publice, în condiţiile în care medicamentul nu poate fi suspus procesului de autorizare şi evaluare, neputându-se iniţia din oficiu procedura de evaluare pentru extinderea indicaţiilor terapeutice şi la afecţiunea de care suferă intimata.

A precizat recurenta-pârâtă că, pentru tratarea afecţiunii de care suferă intimata-reclamantă, există alternativă terapeutică decontată în regim de compensare 100% de către sistemul de asigurări sociale de sănătate, respectiv DCI-ul Temozolomidum (denumire comercială Temodal).

Or, prima instanţă nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 3 alin. (3) din H.G. nr.

720/2008, de argumentele sale şi de prevederile art. 3 alin. (1) şi (2) din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1301/500/2008.

În cazul acestui medicament, medicul avea obligaţia să informeze pacientul cu privire la faptul că medicamentul nu face parte din pachetul de bază acordat asiguraţilor, că pacientul nu poate avea o speranţă legitimă cu privire la decontarea acestui medicament şi că acesta urmează să achite din resurse proprii contravaloarea medicamentului, potrivit art. 248 alin. (1) lit. f), i) şi l) din Legea nr. 95/2006.

Totodată, judecătorul fondului nu a reţinut un aspect important, şi anume că, pentru ca un medicament să poată fi inclus cu o extindere de indicaţie terapeutică în Lista medicamentelor compensate aprobată prin H.G. nr. 720/2008, trebuie supus mecanismului de autorizare şi, ulterior, mecanismului de evaluare de către deţinătorul de autorizaţie de punere pe piaţă sau de reprezentantul legal al acestuia, conform art. 704 şi 706 din Legea nr. 95/2006 şi cu dispoziţiile Ordinului ministrului sănătăţii nr. 861/2014.

A mai precizat recurenta că medicamentul Avastin se regăseşte în H.G. nr. 720/2008, cu modificările şi completările ulterioare, la poziţia 42 din cadrul Secţiunii C2 - DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii incluşi în programele naţionale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu şi spitalicesc. "P3: Programul naţional de oncologie" şi prezintă marcajul (*).

Pentru asigurarea şi acordarea către intimatul-reclamant a medicamentului în litigiu ar fi trebuit ca acesta să aibă o indicaţie terapeutică autorizată prin decizie emisă de către ANMDM, la solicitarea scrisă a deţinătorului de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentului, şi ar fi trebuit ca indicaţia terapeutică pentru medicament să fie inclusă în Protocolul prevăzut de Ordinul MS/CNAS nr. 1301/500/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, prescripţiile medicale decontate se eliberează numai de către medicii care sunt în contract cu casa de asigurări de sănătate.

Decizia de solicitare a evaluării unui nou medicament în vederea includerii acestuia în Lista/Protocolul prevăzut de Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. 1301/500/2008 nu este una limitativă la nivelul autorităţilor publice pârâte, ci presupune demersul exclusiv al unei persoane juridice de drept privat, respectiv al deţinătorului de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentului. Prima instanţă a ignorat imposibilitatea legală de acordare a medicamentului în cadrul sistemului de asigurări de sănătate.

Referitor la cea de-a doua condiţie, neprejudecarea fondului, de asemenea a apreciat că nu este îndeplinită.

În cadrul ordonanţei preşedinţiale judecătorul are dreptul de a realiza un examen sumar al cauzei, spre a stabili de partea cui este aparenţa dreptului, însă nu se va putea pronunţa asupra valabilităţii unui act sau, în speţă, asupra obligării CNAS de a deconta din bugetul FNUASS medicamentul solicitat de reclamant pentru care nu există temei legal de decontare pentru motivele arătate.

Instanţa are posibilitatea de a examina chiar şi actele înfăţişate de părţi, fără a aprecia asupra valabilităţii acestora, întrucât o atare cercetare este posibilă numai cu ocazia unei judecăţi în fond, numai în cadrul unui litigiu pe calea dreptului comun putându-se tranşa fondul raporturilor juridice între părţi.

Solicitarea din prezenta acţiune, întemeiată pe art. 997 din C. proc. civ., presupune, implicit, ca instanţa să constate, la nivel de aparenţă, refuzul nejustificat al autorităţilor de a modifica sau completa cadrul normativ care reglementează prescrierea şi administrarea medicamentului Bevacizumabum, ceea ce antamează fondul cauzei.

Astfel, nu poate fi acceptată solicitarea reclamantuluii de acordare în mod provizoriu a medicamentului în litigiu, întrucât analiza necesară soluţionării cauzei presupune un probatoriu complex care nu se poate administra decât în cadrul acţiunii de fond.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

4. Apărările intimatului-reclamant

Prin concluziile scrise formulate, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursurilor şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului pârâtului Ministerul Sănătăţii, Înalta Curte constată că sunt incidente prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul acesteia este nefondat, iar recursul incident declarant de pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

1.1. Cu privire la recursul formulat de pârâtul Ministerul Sănătăţii. Regularitatea promovării căii de atac

Potrivit dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată i se pune în vedere părţii obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Art. 32 din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii.

Prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. arată că menţiunile prevăzute la art. 486 alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

De asemenea, potrivit art. 197 din C. proc. civ. "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

Înalta Curte constată că, deşi recurentului i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în suma de 200 RON, conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum rezultă din rezoluţia şi dovada primirii procedurii de citare aflate la dosar, recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală, situaţie în care devin incidente prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

1.2. În ceea ce priveşte recursul incident

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România a declarat recurs incident la data de 2 februarie 2021 (înainte de comunicarea motivelor de recurs ale celorlalţi recurenţi -22.02.2021) fără să formuleze şi întâmpinare la data declarării căii de atac, întâmpinarea fiind depusă la dosar la data 31 martie 2021.

Potrivit art. 474 din C. proc. civ., apelul incident şi apelul provocat se depun de către intimat odată cu întâmpinarea la apelul principal, fiind aplicabile prevederile art. 4711 din acelaşi Cod.

În temeiul art. 491 din acelaşi act normativ:

"(1) Recursul incident şi recursul provocat se poate exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 si 473, care se aplică în mod corespunzător; dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile.

(2)Prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător."

Prin urmare, recursul incident, formulat cu nesocotirea prevederilor legale menţionate, este inadmisibil.

1.3. Referitor la recursul pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea autorităţilor pârâte, pe calea ordonanţei preşedinţiale, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen, să îi asigure, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentului Avastin.

Curtea de Apel Galaţi a admis cererea reclamantului, formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, până la soluţionarea definitivă a litigiului ce formează obiectul Dosarului nr. x/2020 al aceleiaşi instanţe.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

1.1. Cu privire la motivele de casare întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acesta au fost invocate în mod formal, partea nu a formulat critici care să poată fi subsumate acestor motive de casare.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată în limitele atribuţiilor puterii judecătoreşti şi respectă exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., judecătorul fondului explicând raţionamentul care a fundamentat soluţia adoptată.

1.2. Criticile recurentei urmează să fie analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Instanţa de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentei centrate pe greşita aplicare şi interpretare a legislaţiei specifice asigurărilor sociale de sănătate.

Contrar susţinerilor recurentei, prima instanţă a reţinut în mod corect îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 997 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit art. 997 din C. proc. civ., ce reglementează procedura ordonanţei preşedinţiale,

"(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

(2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nici o menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului. Ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului.

(3) La cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.

(4) Ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului.

(5) Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt ".

Textul de lege menţionat reglementează trei condiţii cumulative pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială, respectiv, urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului.

Referitor la prima condiţie, reprezentată de urgenţă, se constată că este pe deplin dovedită, având în vedere înscrisurile medicale pe care intimatul-reclamant le-a depus la dosar, din care rezultă boala de care suferă - tumora cerebrală temporo-parietala stanga operata - Glioblastom, fiind vorba despre o afecţiune gravă, cu consecinţe de natură a-i pune în pericol dreptul la sănătate şi chiar la viaţă în lipsa tratamentului prescris de medic, iar primul medicament administrat nu a fost suficient, motiv pentru care, descoperindu-se post-operator existenţa recidivelor, i-a fost prescris şi cel de-al doilea medicament, fiind necesar.

Totodată, preţul ridicat al medicamentului solicitat şi cheltuielile foarte mari deja avansate de acesta, în contextul stării de sănătate la acest moment justifică urgenţa luării măsurilor care se impun prin care să fie asigurat medicamentul respectiv în regim de compensare 100%.

În raport cu gravitatea bolii de care suferă intimatul-reclamant, "dreptul care s-ar păgubi prin întârziere", la care se referă dispoziţiile art. 997 alin. (1) din C. proc. civ., este dreptul la viaţă, drept garantat de art. 22 alin. (1) din Constituţia României şi de art. 2 pct. 32 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Se observă, în acest sens, Cauza Panaitescu împotriva României, în care Curtea Europeana a Drepturilor Omului,reţinând încălcarea art. 2 din Convenţie, a statuat că autorităţile statului român nu şi-au îndeplinit obligaţia pozitivă de a proteja dreptul la viaţa al reclamantului, prin a-i asigura în mod gratuit medicaţia anticanceroasă specifică ce i-a fost prescrisă.

În ceea ce priveşte condiţia caracterului vremelnic al măsurii, Înalta Curte constată, de asemenea, că în mod corect s-a apreciat că este îndeplinită, măsura fiind dispusă de prima instanţă până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor să îi asigure medicamentul B., pe bază de prescripţie medicala în regim de compensare de 100%, precum şi includerea pe lista de medicamente compensate în sistemul asigurărilor de sănătate, în Nomenclatorul de produse compensate, a acestui medicament, pentru glioblastom - afecţiune de care acesta suferă.

Condiţia de admisibilitate ce vizează neprejudecarea fondului presupune o examinare a existenţei dreptului şi a normei aplicabile, de natură să confere acestuia o aparenţă de legalitate şi temeinicie.

Înalta Curte reţine că solicitarea reclamantului în raport cu legislaţia naţională şi mai ales cu cea comunitară (Directiva nr. 89/105/CEE) prezintă o aparenţă de temeinicie, în contextul în care Lista medicamentelor compensate prevăzută de H.G. nr. 720/2008 prevede posibilitatea compensării de 100% a medicamentului AVASTIN, însă nu pentru toate tipurile de cancer, iar iniţiativa completării acestor liste şi procedura de completare sunt anevoioase.

Astfel, se reţine că statul român, prin autorităţile sale cu atribuţii în domeniul sănătăţii, nu a luat măsuri pentru transpunerea obligaţiei prevăzute de art. 6 din Directiva 89/105/CEE din 12.12.1988, de a adopta un act normativ care să prevadă criteriile pe baza cărora un medicament nou este inclus în lista de medicamente suportate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, fiind prevăzut un termen de conformare pentru autorităţile naţionale, iar depăşirea acestui termen reprezintă un comportament nelegal, care trebuie sancţionat.

Prin urmare, contrar susţinerilor recurentei, nu se poate reproşa primei instanţe ignorarea cadrului normativ incident.

Cât priveşte susţinerea că pentru tratarea afecţiunii de care suferă reclamantul există alternativă terapeutică decontată în regim de compensare 100% de către sistemul de asigurări sociale de sănătate, se constată că primul medicament administrat (care este compensat 100%) nu a fost suficient, aşa încât a fost prescris medicamentul în discuţie.

Or, dispunerea măsurii provizorii de asigurare a medicamentului care a avut efecte pozitive, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), până la data pronunţării asupra fondului litigiului, este de natură să contribuie la protejarea dreptului la viaţă al reclamantului.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. şi va anula recursul pârâtului Ministerul Sănătpţii, ca netimbrat.

De asemenea, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va respinge ca inadmisibil recursul incident şi, totodată, va respinge recursul pârâtei Casa Naţională de Asigurăride Sănătate, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 sau 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de pârâtul Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 8 din 13 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Respinge recursul incident formulat de pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinţei nr. 8 din 13 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Respinge recursul formulat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei nr. 8 din 13 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.